463 matches
-
ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței galactice a lumilor. — Poftim. Stai jos. Scoate-ți chestiile alea din picioare. O să răcești. Pot să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tot veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în trupul lui Skorpius - care era acoperit de sânge din cap până în picioare -, dar nu reușea să-i slăbească forțele. Evita cu abilitate atacurile imprevizibile ale lui Skorpius. Fu rănit o singură dată, deasupra genunchiului; carnea sfâșiată dădu la iveală albeața osului, apoi sângele țâșni, scurgându-se pe picior și pe ocrea. Valerius nu scoase nici un strigăt; continuă să alerge. Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea durerea. Secutor-ul îl ajunse pe Skorpius din urmă și îl atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse iertătoare albeața rece a spatelui lipsit de apărare în coapsele mele. — E în regulă, spuse ea. Își întinse piciorul stâng și își puse palma dreaptă cu fața în sus sub perna netezită. Am rămas multă vreme întins în pat, ținând în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era știut că indienii axona sunt o rasă de oameni scunzi și cu pielea închisă la culoare. Pe măsură ce creșteam, devenea evident că eu, în mod inevitabil, urma să fiu înalt și să am pielea deschisă la culoare. Această aberație genetică - albeața - însemna că le era teamă și evitau orice contact cu mine. Pentru că se temeau, ne tratau cu un oarecare respect. Pentru că eu eram o ciudățenie, ne tratau cu un oarecare dispreț. E de la sine înțeles că Prepelicarul și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Adulter, tăinuiri, crime, otravă, nebunie, sinucidere, fantome și dueluri formau versificat o cheie de boltă a inconștienței amorale ce pare că îi caracterizează! Seminția lor este divizată în "națiuni", grupuri mari care-și apără cu arma în mînă trăsăturile specifice: albeața dinților și dorința de a stăpîni lumea, hoția și lenea, spiritul ordonat sau meschinăria și ranchiuna etc. Comunică doar în scris sau oral și au un vocabular oarecum fix, tare sărăcăcios. Pînă acum cîteva sute de ani, acești primitivi credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
au o tentă verde. Are pomeții înalți, proeminenți, iar pielea fină de deasupra lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Băiatul este probabil mai alb decât el, deși este greu de spus, din cauza murdăriei. Are trăsături englezești, un chip despre care s-ar putea spune că este delicat, în alte împrejurări, în alt loc. Felul frumos în care arată și albeața pielii lui îl înfurie pe Harry. Cei douăzeci și trei de ani în care a purtat pălărie și s-a simțit prost, douăzeci și trei de ani în care a făcut eforturi să se ridice din mlaștina originii sale, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privirea pe cea care nu-i este soție lui Torrance. Este cu mult mai atrăgătoare decât prima oară. Are părul tuns scurt la spate și un pic mai lung în față, lăsând expus vederii un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, în secret, pentru anii îndelungați care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl îndurera îndeosebi sentimentul că întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise în sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la îndatoririle de vasal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. 3. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da. 4. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, și sta de vorbă cu Isus. 5. Petru a luat cuvîntul, și a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți care nu se pot deosebi de cei naturali, umple găurile din măsele cu aur sau cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te, Julien, nu mai sta! îl îmboldi și Toinette. Aleargă repede! Ia calul domnului consul... ― Calul, nuuu!...Mmm ! încercă Ledoulx să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei. Se scutură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni pe nisip, devorat de tuberculoză, nu i s-a părut atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Apoi sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea unui minaret de cărămidă, o cupolă cizelată de umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul vântului arzător. Oare nu această viziune de paradis a vrut s-o evoce pictorul anonim care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
evocați? Poate că nu, Însă oficiantele calculaseră că pe ridicătura aceea, În Împrejurări favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
către pădure, urlând, cu brațele Întinse Înainte, Încât am crezut că ne descoperise și că ne azvârlea blesteme. Dar, ajunsă la câțiva metri de noi, Își schimbă direcția și Începu să alerge În cerc În jurul nebuloasei, dispăru către stânga În albeață, ca să apară În dreapta după câteva minute, din nou ajunse foarte aproape de noi și am putut să-i văd fața. Era o sibilă cu nas mare, dantesc deasupra tăieturii subțiri a unei guri ca o crăpătură ce se deschidea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mi fac cruce : pe bune, Mirele, chiar asta vrea prostimea ? Tot chestionarul e o făcătură pe care o știi prea bine. Chiar crezi însă că, brusc, toată breasla sociologilor din țară, cîtă e și așa cum e, a fost lovită de albeață sau așteaptă s-o angajezi tu la guvern ? Chiar crezi că nu te va întreba nici unul despre care „proiect” e vorba (cînd și actualul ministru al Justiției și-a exprimat îndoiala că legea poate să treacă așa cum este), că nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Popescu direct de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită de peretele de la bucătărie. Arăta ca o placă de lemn furniruit într-un cafeniu foarte lucios, cu ape plăcute, din care ieșeau, înduioșător de pure în albeața și abanosul lor, clapele, așezate pe două rânduri. Era cam ora două după-amiază când cei doi bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria crem a Daciei 1300
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ioaniu se zgâia la mine cu ochii sticloși. Avusese ochii albaștri-albaștri, da de la o vreme parcă și ochii i se deco lorase. Poate nici să nu mai fi văzut mare lucru cu ei, că-ntr-o vreme se plânsese de albeață, și asta, e știut, dac-o ai, nu mai trece. Ea știa ce boli mai avea și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]