938 matches
-
vedea imaginea "negativă", silueta luminoasă pe un fond foarte închis. Tot așa dacă privim un perete de culoare portocalie pură, și întoarcem ochii brusc, toate obiectele vor tinde să se coloreze în albastru, complementarea portocaliului, dar mai deschis și mai albicios. Acestea sunt imaginile "posterioare". Dar procesul nu s-a terminat. Continuând să privim imaginea colorată posterioară, se va întîmpla un nou fenomen de contrast, ochiul producând spontan culoarea complementară celei posterioare, dar mai închisă;în cazul albăstruiul, va apărea porocaliu
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
frunzele cu ploaia rece; ultimele frunze de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a fost îmbrăcat într-o platoșă de aramă; vântul răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Fumul constituie partea invizibilă a substanțelor ce se elimină prin coșurile întreprinderilor industriale și este constituit din vapori de apă,gaze,produși incomplet arși (cărbune, hidrocarburi, gudroane) și alte impurități înglobate și eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră indică o ardere incompletă, datorită lipsei de aer, precum și prezenței în cantitate mare a cărbunelui și a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roșcată, cenușie sau brună, după cum cărbunele conține fier, aluminiu sau mangan
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
aveau „parfe cu glazură” de ciocolată. În ultimii ani ai regimului, dispăruse până și glazura, mai găseai doar „vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării oricărei senzații de plăcere, nu avea culoare, nici aromă, nici gust
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inițială a auzului pentru frecvențele înalte, până la surditate totală. Leziunile interesează predominant stria vasculară și organul lui Corti. La jumătate dintre pacienți apar și leziuni oculare: lenticonus anterior (patognomonic pentru sindromul Alport și asociat cu evoluție rapidă a IRC), leziuni albicioase perimaculare retiniene (care nu alterează vederea), eroziuni corneene. Alte anomalii posibile sunt: disfuncție plachetară (cu trombocite gigante), leiomiomatoză (esofagiană, genitală), cataractă. Diagnosticul se bazează pe istoricul familial de insuficiență renală și surditate, care permite diagnosticul diferențial cu alte cauze de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
strîmtoare, pe urmele acestor leviatani; cînd, deodată, fu auzit glasul lui Tashtego, atrăgîndu-ne atenția asupra unui alt pericol. într-adevăr, am putut vedea în urma vasului un semicerc simetric cu acela din fața noastră și alcătuit parcă din mănunchiuri răzlețe de aburi albicioși, ce se ridicau și cădeau oarecum la fel cu jeturile balenelor, numai că, în loc să dispară, planau necontenit. îndreptîndu-și luneta într-acolo, Ahab se răsuci brusc pe pivotul lui și striga: Ă Sus pe catarge! Pregătiți repede mandare și găleți, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trăiește în vizuini: sapă galerii la extremitatea cărora evacuează grămezi de pământ care seamănă puțin cu mușuroaiele de cârtiță. Șobolanul de câmp este mai mic și nu depășește 12 centimetri lungime, cu coadă cu tot. Blana este gri-roșcat și devine albicioasă sub burtă. Daunele pe care le provoacă Șobolanul sapă galerii și atacă în mod special rădăcinile și partea de jos a tulpinii pomilor fructiferi. Mănâncă și rădăcinile de sfeclă, morcov, păpădie, cicoare și cartofi. Poate să atace și pomii fructiferi
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
naftalină îi alungă de asemenea. Iepurele de crescătorie Mai mic decât iepurele de câmp, iepurele de crescătorie are o blană ce poate varia de la cafeniu până la gri-neagru. Are adesea o pată roșcată pe ceafă. Partea de jos a corpului este albicioasă, coada este foarte scurtă, cafenie deasupra și albă dedesubt. Labele posterioare sunt mai lungi decât cele de dinainte, dar relativ mai scurte decât cele ale iepurilor de câmp. Urechile, a căror margine superioară este neagră, sunt lungi și întotdeauna ciulite
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
îi scosese mașina de la parcare și era silit să țină portiera deschisă deoarece piciorul stâng al lui Terry Lennox se bălăbănea în afară de parcă individul ar fi uitat că mai avea și așa ceva. Părea tinerel, atâta doar că părul îi era albicios ca oasele bine uscate. Se vedea după el că era beat turtă. Altfel însă nu arăta rău, îmbrăcat în smoching, semănând leit cu papițoii ce-și cheltuiesc banii într-o bombă făcută special pentru asta. Din aproape în aproape, Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
brigăzile de șoc. (...) Aurora CORNU - Zidarii satului meu. În: Viața românească, nr.l, ian, 1953 Așa și-l amintește leatul: De ce? De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-a dealurilor albicioase Din care omul n-adunase Nici câte boabe are-n case. (...) ...Mizeria le-a dat odată Un gând adânc și omenesc: Au strâns unelte laolaltă Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la fel, discreți, ascultînd În treacăt muzica: perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din stele auroase Noaptea vine-ncetișor Cu-a ei umbre suspinînde, Cu-a ei silfe șopotinde, Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plăcere Ii resaltă, ușurel! Dar-pe câte dureroase Cîntu-i mistic le apasă, Cîntu-i blând, încetinel. Două umbre albicioase Ca și fulgii de ninsori, Razele din alba luna. Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele Se cunun-căzînde jos
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în cădiță. O, o, o!, dar e chiar minunat. Mămica îi mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea să ducă la guriță, dar mămica îl
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai bine dacă o să folosim pastilele lui. S-au dus cu toții pe prispă, acolo unde, într-o cutie de lemn, bunicul înjghebase un mic culcuș pentru Puiu. Apoi, tot el, s-a dus în casă, și a adus niște pastile albicioase pe care, pe o bucată de hârtie, le-a sfărâmat cu ajutorul unui creion. După aceea, Sorina - care nu se visează decât doctoriță - a luat cu degețelele praful cel alb și l-a presărat, cu mare grijă, pe rana bolnavului. În
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e cu adevărat doctor de animale. Dar... Ce tot spuneți acolo? face el, de-a dreptul nedumerit și fără chef de glumă. Păi, nu vezi?! Vitelor le este rău! Uite cum mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mestecă mereu și cum tot timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată întreaga hrană, pentru că, altfel, n-ar putea să ne dea nici o picătură de lapte. Așa că noi n-avem de ce să ne speriem, așa e normal să fie. Haideți, mai bine, acasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mă gândeam la ciudățenia respectivă. Nu credeam că puteau fi arme. În toamna lui 1994, dacă îmi aduc bine aminte, a avut loc un accident. Mă aflam la al doilea etaj din Satyam nr. 7, odihnindu-mă, când acel fum albicios a ajuns lângă noi. Tipul de alături mi-a zis că ar fi mai bine să fugim. Am luat-o la goană. Am inhalat puțin fum, dar nu mai vedeam și aveam o durere puternică în gât. Avea un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asupra marii piețe, inundată de mulțimi de oameni ce veneau dinspre Via Pretoria și dinspre celelalte străzi adiacente. La fiecare fereastră a clădirilor înconjurătoare se zăreau spectatori, la balcoane și chiar pe acoperișurile de ardezie, pe fondul masei de nori albicioși. Gualfard fu cel care, cu un strigăt, dădu prima lovitură, spărgând întăritura de fier din marginea scutului - robust, totuși - al romanului; acesta preferă, însă, să nu răspundă. Și dacă Sebastianus mai avusese până atunci vreo îndoială în ceea ce privea vigoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un pas înapoi și la fel făcu și Balamber. Acesta îl fixa stăruitor pe Inisius, care, cu toate încercările - inutile, de altfel - ale lui Gomerius de a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărî să citească în întregime carnetul, de la început, dar pe prima pagină găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]