444 matches
-
strecură în tot corpul. O cuprinse frica și de abia atunci auzi cu o acuitate extraordinară vuietul acela imens, al apelor ce se rostogoleau în întunecime, chiar lângă picioarele sale. Ochii de acum obișnuiți cu întunericul deosebi ca o întindere alburie apele care cuprinseseră șesul, ici și colo se vedeau ca niște umbre întunecate bușteni, căpițe de fân, plase de gard care erau duse la vale, acolo unde se mai mult se ghicea ca o dungă mai întunecată, pădurea. Strigă ascuțit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-ar fi tras la o parte lin și fără nici un zgomot, liniștea năvăli rece, nemiloasă în timpane, în creier. Privi atent în jur. Liniile metalice lucioase sclipind acum stins în lumina alburie a zăpezii, se vedeau până la o distanță destul de mare. Vântul nu mai bătea. Poate obosise și el de trei zile de când sufla mereu. Plugul de zăpadă dispăruse și degeaba își îngustă ochii privind în lungul liniei că nu văzu nimic
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să-l uzurpe cu acordul tuturor. Acum a început să-l otrăvească și pe Rotari, deoarece nu mai e de folos uneltirilor sale, și o urăște pe Gaila. Folosește o substanță care se găsește în piatra muntelui Amiata, o substanță alburie din care se extrage argintul viu. Îi este pus în unguentele cu care regele este masat după baie. Servitorul care face aceste masaje nu știe nimic. Cel care-l amestecă în ulei este sclavul Annio de la curte. Dacă otrăvirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus Pantocrator, Dacă biserica ar fi avut cupolă, meșterul Luca se scarpină meditativ în barba aspră și căruntă, dacă ar fi avut cupolă mi-aș fi putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia îngerească așa cum scrie la carte, hmm, Lumina alburie a dimineții se filtrează fără putere prin sticla colorată a uriașei încăperi și meșterul Luca suferă neîmpăcat de lipsa cupolei, Mai întâi, se-ntoarce el vioi spre mine, să te învăț cum se citesc pereții, și mă ia după umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să mai găsim mașina aceea roșie și să te întorci cu mine în, Uite-o! Anne bucuroasă, ți-am spus! am parcat-o sub un felinar înalt, da! E roșie! la lumina alburie a neonului văd și eu că e roșie, 18 martie, n-am mai văzut în viața mea un roșu atât de frumos în părul unei femei, tabloul lui Toulouse-Lautrec de la Musée d’Orsay, spălându-se, surprinsă femeia cu părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu o liniștitoare tăcere, ca și cum dintr-o dată vântul de deasupra apelor s-ar fi potolit, Din cauza căldurii de afară, praful se ridică de-o parte și de alta a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă O ceață alburie înfășoară în pături succesive, Știu fără să mă uit prin geamul din fața mea că suntem deja printre subțiraticii mesteceni, prin oglinda ce îmi arată drumul parcurs deja, restrâns la dimensiunile perceptibile ale ochiului imperfect, îmi văd întreaga viață de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părul, domnule? apăru Gonzo cu o casetă de piepteni, Îngenunchind lungă el. — Ce? Trebuie să-mi leg și părul? Diseară sunteți mire, se cuvine să aveți părul aranjat cum se cade. După ce Gonzo Îl pieptănă, Tokichiro ieși În grădină. Stele alburii Începeau să apară printre ramurile copacilor de paulownia. În seara aceea, mirele se simțea sentimental. Pe Tokichiro Îl Înconjura o mare bucurie. Totuși, de fiecare dată când Îi ieșea fericirea În cale, se gândea la mama lui. Astfel, În fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dormeau, Mosuke rămase treaz cam două ore, stând de pază, la mică distanță. — Hei, Îi strigă el. Hideyoshi săltă capul: — Ce este, Mosuke? — Răsare soarele, arătă Mosuke spre est. Într-adevăr, pe cerul nopții Începea să se arate o geană alburie. O mare de nori acoperea piscurile. Valea din spatele Castelului Inabayama, aflată imediat sub ei, nu se vedea deloc. — Ei bine, să Începem raidul, spuse unul dintre oameni, În timp ce Hikoemon și ceilalți erau cuprinși de emoție, legându-și șireturile armurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apoi, dădu la o parte capătul unei perdele din cele care-i Înconjurau cartierul general. — Odani a căzut, șopti el, privind flăcările. Strigătele de luptă și flăcările care mistuiau castelul se stingeau deopotrivă, iar luna În asfințit Își arunca lumina alburie peste piscuri și văi, În așteptarea zorilor. Chiar atunci, un ofițer și oamenii săi urcară, În fugă, colina, cu strigăte de victorie. Când puseră În fața lui Nobunaga capul lui Asai Nagamasa și pe cele ale vasalilor săi, Oichi zbieră iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zile din lună, divizia principală, sub comanda lui Ieyasu și a lui Nobuo, pleacă de la Muntele Komaki. În sfârșit, traversară Râul Shonai. Unitățile comandate de Nagayoshi și Kyutaro Își aveau tabăra la doar două leghe distanță, În satul Kamijo. Lumina alburie, palidă de pe plantațiile de orez acoperite cu apă și de pe pâraie arăta că zorii erau aproape, dar peste tot se Întindeau umbre negre, iar norii Întunecați pluteau la mică Înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce întâmpină principiul conștient. Părăsirea corpului grosier de către corpurile subtile este însoțită de câteva fenomene vizibile pentru clarvăzător, dar și evidențiabile cu ajutorul unor tehnici adecvate. Caracteristică este părăsirea corpului grosier prin creștetul capului, caz în care clarvăzătorul observă o ceață alburie, ansamblul corpurilor subtile ce se detașează de cel grosier are aspectul fumului. 68 În sensul de ansamblu al corpurilor subtile desprinse de corpul grosier. </footnote> ce se ridică din această zonă ; studii realizate la Spitalul Socola din Iași în 1939
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și arcușul în mână, cu silueta scăldată de razele albe ale lunii, Trubadurul ajunge în vârf: "încercă cu mâinile cele din urmă ramuri, ceva mai groase ca degetul, și, punând piciorul pe ele, se înălță deasupra dudului ca o statuă alburie cletănată de mlădierea ramurilor. Ridică capul spre luna care strălucea deasupra lumii. Era tot cu ochii închiși. Înmărmurisem, cu gura căscată și cu brațele întinse spre el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un "purpur pur", prilej al unei viziuni acut decadente: "Era motivul pentru care, de altminteri, erai poftit să-ți cumperi, la intrare, scumpe lentile roșii, de contact, pentru ca roșul ambiant să dea, prin suprapunere, un alb, un alb impur, un alburiu, - mai suportabil, pentru ochi și psihic, decît sanguinolentul psihedelic" (Sufletul morților veghează). Să mai menționăm că avem a face tot cu un subterfugiu, cu o glosare marginală ce evită înfruntarea directă a structurilor universale, a desfășurării conflictuale a forțelor stihiale
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
redus, experimentul eșuează și un poem precum Peisaj vertical demarat într-un cadru cu rezonanțe bucolice ( " Încerc să fiu fericit/ țîșnesc din nou sevele/ tineri mesteceni își clatină în vînt testiculele subțiri/ filamentele lor perechi tremură în aerul dimineții/ coaja alburie tresare/ sub buzele infinitului" p. 20), își găsește finalul în aceeași gaură neagră a existenței ( "plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipsește aerul/ mi se recomandă să vin spre mine/ cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
făcut eu în seara asta, cînd stăteam în fața ferestrei deschise și am auzit pe cineva fluierînd în depărtare. Am simțit toate soiurile de stări de spirit pe străzi noaptea, cea a mersului alături de femeile iubite, cea a vinețiului și-a alburiului, precum și pustietatea stranie și vrăjită a străzilor în noapte. Le-am simțit pe toate exact într-o clipă - un potop de senzații ce abia dacă pot fi înțelese. Algernon Blackwood 2: „Să simți ca un poet nu înseamnă să fii
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
uriașe, cozi de ceapă înalte cît scena. Printre ele mișună cîțiva prichindei. Sau așa par, față de flori. Sîntem în țara piticilor. Și e minunat! În spate, pe fundal, o fereastră mare, mare prin care se vede cerul albastru cu norișori alburii. Știetot privește Soarele prin lunetă, Piuliță meșterește pe sub mașinuță, Doctorul Pilulă urcă și coboară, important, undeva sub scenă, în laboratorul lui, Probabil - sau Posibil? - se învîrtește precipitat, Gogoașă pune coca la crescut, Acuarelă stă cu nasul în șevalet, iar Habarnam
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
este plurifacial./ Poate, deopotrivă, tăia lucrurile - și le poate oglindi./ Depinde cum întorc capul./ Diamantul meu se întoarce și el, se rotește./ E atâta lumină în capul meu, atâta emisie de lumină/ încât diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește." (Sunt tânăr și am un diamant în cap); Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile despre ele însele/ ale mai multor femei care încearcă să
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
hurducăit al căruței. Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar în spatele nostru. „Căruța iese acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă mine, în căruță, Pampon. Victor Rebengiuc. Vocea lui Lucian răsună într-un megafon. Nu respir. Rebengiuc privește mîndru înainte. O vioară în stare de veghe
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
un cablu de înaltă tensiune/ îl urmează/ tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește ceva indescifrabil/ în capul străzii// computerele delirează/ Micul dejun plouă mărunt/ plouă didactic/ soarele mic alburiu/ ca o linguriță de argint/ se scufundă/ în aburul norului/ la micul dejun// în ziare/ s-au închis/ fabricile/ și rugina/ mănîncă fierul/ rămas afară/ pînă la noi dispoziții// vom fi un popor/ a declarat parlamentarul/ la televizor/ vom fi
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
comun al povestirilor despre acesta. Dar Petru Dumitriu a cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]