534 matches
-
se poate de limpede: în adevărata operă, artistul lasă loc operei, el devenind o includere. Poetul e (și) așa cum spune ȘORA: sarea pământului, iar la cristalizarea poeziei sale își dau mâna tăriile și cele nevăzute, topite toate într-un athanor alchimic. Atâta să nu uităm: cel ce rostește vraja este și el ... om- Limbajul e cumva liturgic, poetul oficiază, și pe bună dreptate în epoca în care lipsește harul - sau se ascunde -, senzația de catacombă a ființei se naște la tot
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
ALCHIMIE Raționalismul a rămas la credința că analiza materială și cantitativă va face posibilă descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor, că, într-un anume sens, în om, Intelectul este Dumnezeu, oglinda lui cosmică cea mai desavârșită. Cheia de bolta a gândirii alchimice este corespondența dintre macrocosm și microcosmos. Alchimia cere o inteligență mult peste medie și o dispoziție sufletească aparte. Alchimiștii descriu adesea scopul operei lor ca fiind, “spiritualizarea corpului și corporeificarea spiritului”. Lumea Naturii este făcută dintr-o multitudine de forme
LEADERSHIP ŞI ALCHIMIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348495_a_349824]
-
dimineții și tunetul de avangardă al ședințelor rutiere zilnice se realizează natural, între regulile susținute de societate și biruința, apoape inexistentă, a sufletului înainte de culcare. Mai avem nevoie de un semn, un model autentic de mișcare rectilinie uniformă, o reacție alchimica surprinzătoare, care să ne confrunte pe noi cu propria noastră sugestie, pentru ca să auzim, într-o ultima răsuflare, legenda minusculelor picături de ploaie aliniate pe parbrizul aburit. Come away with me în the night Come away with me And I will
AXIS MUNDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345357_a_346686]
-
Meravei (Constantă). Poezie și proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă‖ plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjitor, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma „Te-ai așezat în zidul firii mele”, din poezia „Pătimi daco-gete”, amintindu-mi de mitul sacrificiului Anei, cea zidita pentru că mănăstirea să dureze. Interesantă este captura sinesteziei, în poemul care poate fi distilat alchimic în versul „Să ascultăm o culoare”, la dl. Al. Florian Țene, presedintele Ligii Scriitorilor din România, „diplomat în jurnalism european, dansul ne reprezintă cultura română de la înălțimea unui for internațional”, prezența culturală ubicua, „de o energie și un hâr scriitoricesc
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
În veșnic vis te îmbracă, Cu straiele colibrii Și zeci de păsări Fenix dau glas voinței tale Tu Daimon cu păr de foc, angelic ți-ntre palme A mea inimă încătușată de iertare După cum în lumea largă Poetul împarte viciul alchimic al înțelepciunii Iar tu rămâi, o muză, topită în aur divin Căci sunt alt tău Adam Acum și în viața viitoare Până-mi vei hărăzi altă cale... Referință Bibliografică: Ruine de plăcere / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RUINE DE PLĂCERE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372091_a_373420]
-
în care las să lunece amintirile, deopotrivă frumoase și umbrite de bucurie și durere, de râsetul clovnului și de zâmbetul înghețat al păpușii cu ochi cenușii. Sunt în mine spații înguste și largi în care bucuria împinge durerea. În bolul alchimic cântecul se naște sub talpa ierburilor amare. Mai senin ca nicicând, la margine de bol stau. Privesc pasul roților de tren, visând capătul de drum pentru a continua călătoria sensurilor. Autentică viață printre lumi. Argintată tâmplă agață timpului glasul. Îl
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
imaginea dezvoltării spirituale: "cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre cele patru fețe triunghiulare ale piramidei unite la vârf, Virel Andre crede că ele corespund unei "sinteze alchimice": "a căror înălțare ar însemna crearea cercului corespunzător eterului-simbolizat în alchimie prin cerc (...). Dialectica pătratului și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
perspective pentru explorarea psihologică a operei lui Blake 77. Dintre toate cheile unei înțelegeri a simbolismului lui Blake, spune Beer, cea mai centrală este mișcarea energetică a șarpelui 78 (încolăciri și spirale) în multiplele sale metamorfoze; reprezintă, evident, un simbol alchimic fundamental. Într-o direcție interpretativa orientala merg studii mai recente oferite de Allen Ginsberg, de exemplu Your Reason & Blake's System (1988, 1992), în care se avansează teza potrivit căreia poemele lui Blake (de exemplu, cele din Cîntecele inocentei și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt mijloace de a atinge cerul 106. Schemă ascensionala are deci funcție soteriologica, fiindcă a atinge cerul înseamnă a deveni nemuritor, ceea ce Blake încearcă să realizeze pretutindeni în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul rațional, ce măsoară și astfel pătrunde rațiunile adînci ale legităților cosmice), "astropsihic" (omul că microcosm mental aflat în intercorelare profundă cu întreaga armonie cosmică), "cosmosofic" (omul că descoperitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
straniu "capul" cuvîntului Manda-alla. Apoi, "capul" cuvîntului Manda-alla devine "coadă" cuvîntului Alla-manda, în timp ce "coadă" cuvîntului Manda-alla devine "capul" cuvîntului Alla-manda. Așadar, cu "Allamanda" sau mai degrabă "alla-Manda" Blake pare să fi creat în mod straniu un "cuvînt uroboric": "capul" sau "alchimic" este nu Alla-, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci, dimpotrivă, "capul" sau este -Manda, care astfel își "musca" propria să "coadă" allaîn înseși literele cuvîntului "Allamanda", ca în secvență indicată mai sus: (alla[Manda)-(alla][Manda)-(alla
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și "creierul" Universului că ansamblu al Creației. De aici ceea ce putem numi "pancerebralismul" cosmologiei lui Blake. Pe de altă parte, Ouroboros simbolizează rota philosophica, în calitate de ultimă treaptă a înțelepciunii Dumnezeului veterotestamentar, identificată cu alchimia însăși 113. Ouroboros-ul este astfel mandala alchimica fundamentală 114, reprezentînd "prima materia", materia primordială, fundamentală, "materia în sine"115 a filosofiei aristoteliene a naturii. Sîntem de părere că Blake a fost conștient de acest fenomen atunci cînd a creat numele uroboric, închis ciclic: (Alla-Manda)-(Alla-Manda). Pentru Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1800), din care acest oraș (i.e. creația integrală) se hrănește și prin care trăiește: "Dar Allamanda, care pe Pămînt numită e Negoțul, este pămîntul Cultivat Din jurul Golgonoozei în Codrii lui Entuthon [...]."116 Așadar, Allamanda este într-adevăr o materia primă alchimica, din care se fac și se nasc toate lucrurile. "Comerțul" are în fapt o functie vitală, deoarece prin acesta, ca lege a economiei societății în particular, si a vieții în general, devine posibil schimbul de substanțe / materii / energii / funcții, devine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake, Tharmas este Dumnezeul apelor, la fel ca Dumnezeul din Geneză, care desparte apele de ape. Căderea are loc chiar în inima lui și este cauzată de cunoaștere: Enion, care este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
natură, încît "dintr-o dată" poate fi văzut totul. Această concepție a purității spațialului din veșnicie se întîlnește și la Böhme și constituie un punct important din doctrina creștină isihasta: Raiul este de o absolută transparență. Există aici și o implicație alchimica, diamantul fiind starea perfectă în seria evolutivă: pămînt, apa, aer, foc, diamant (pămînt de slavă). Omul este făcut din pămînt, dar trupul sau poate deveni trup de slavă, după cum spune Pavel, într-o clipă, printr-o fulgerare, astfel devenind diamant
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
exemplul lui Iisus Hristos, care, cu trup de slavă, stă la dreapta Tatălui. Enion orbește și îmbătrînește, în termeni lovinescieni ea și-a rupt (parțial) rădăcinile care o legau de divinitate, ea cade în "tenebrele inferioare" (în Prakriti, materia primă alchimica): Blake vorbește despre "Abisul de jos" lăsîndu-ne astfel să întrevedem posibilitatea existenței "tenebrelor superioare" ("întunecatul Urthona", după modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel se explică faptul că există un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
incantanțiune. Astfel el explică puterea magnetică a Imaginației, spunînd: "Credință nu este altceva decît radierea pură a Imaginației noastre, cufundata în Lumina Divină". Intelecțiunile noastre fulgurante radiază, sînt țesute în spirele Vortexului Sferic Universal. De asemenea, Lovinescu explică în sens alchimic ce este diamantul: Cerul Empireu. El este extremă condensare în aspect ascendent; focul ascendent devine Diamant prin contracție; focul descendent devine pămînt prin contracție. În regiunile intermediare (adică de la pămînt [] apă [] aer [] foc-diamant) agentul mutațiilor este dilatarea (solve); condensarea (coagulă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
miez al naturii. În sistemul lui Blake, crearea omului este astfel căderea entităților stelare din veșnicie în timp. Creația exterioară este oglindă lăuntrului omenesc. Los creează Lumea Generării din Lumea Morții, divizînd Masculinul și Femininul din "Condensatele Androginice"264 (influență alchimica). Aceeași idee a divizării sexelor dintr-un androgin primordial o întîlnim la Lovinescu, care arată că, de fapt, separarea de principiul feminin a dus la perdiția neamului omenesc 265; și la R. Steiner, care adaugă că "separările care s-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Laszlo, Evolution: The Grand Synthesis, Shambhala, Boston, 1987 39. Alain de Liberă, Ceartă universaliilor, Editura Amarcord, Timișoara, 1998 [titlu original: La querelle des universaux, De Platon à la fin du Moyen Age, Éditions du Seuil, 1996] 40. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Institutul European, Iași, 1994 41. Vasile Lovinescu, Creangă și Creangă de Aur, Cartea Românească, 1989 42. John McPhee, Annals of the Former World, Farrar, Straus and Giroux, New York, 2000 [1998] 43. John Milton, Paradisul pierdut, trad. Aurel Covaci, Editura Minerva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
energii ale iubirii) alaya subst. lăcaș, locuința; suflet; a-laya subst. non-distrugere Allamanda: sistemul nervos (cf. S.F. Damon), uman și cosmic; comerțul și materia fertila din jurul Golgonoozei; Alla[manda-Alla]manda: uroboros lingvistic perpetuu, Mandala, serpens mercurii, Ouroboros, rota philosophica, materia primă alchimica máṇḍala adj. rotund máṇḍala subst. disc (al Soarelui), cerc, inel; grupa, mulțime; domeniu, tărîm; astron. orbită, traiectorie; minge de joacă v. alla [literele ṇ și ḍ sînt litere cerebrale] Luban
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
consumare, mîncare Tabelul 2. Onomastici de alte proveniențe NUMELE FOLOSIT DE BLAKE ȘI SEMNIFICAȚIA ACESTUIA LIMBA ETIMOLOGIA Adam: mentalul conștient (cf. S.F. Damon) EBRAICA adamah subst. pămînt roșu Albion: Omul Etern, căzut, Omul primordial, arhetipal; Anglia Albi-on: afinitate cu albedo alchimic (etapă a 2-a a iluminării, cf. E. Underhill) LATINĂ LATINĂ Albion subst. numele unui fiu al lui Neptun, ucis de Hercule; Albion subst. numele gigantului autohton care a cucerit insula, ucis de Brut; Albion subst. nume arhaic al Angliei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vezi mai ales Vala, unde se arătă perspectivele de sus și de jos ale lui Urizen, în calitatea sa de explorator al lumilor adîncului, care astfel trăiește morți și învieri succesive: Vala, VI, 164-166; 199-207; 190-195. 160 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, 1994, p. 17. 161 Ibid., p. 23. 162 Grigore Tăușan, Filosofia lui Plotin, 1993, pp. 141-143. 163 Milton, 40, 34. 164 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 125. 165 Milton, 22, 18-25. 166 Lovinescu afirmă că din arderea evenimentelor temporale în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel trăiește morți și învieri succesive: Vala, VI, 164-166; 199-207; 190-195. 160 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, 1994, p. 17. 161 Ibid., p. 23. 162 Grigore Tăușan, Filosofia lui Plotin, 1993, pp. 141-143. 163 Milton, 40, 34. 164 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 125. 165 Milton, 22, 18-25. 166 Lovinescu afirmă că din arderea evenimentelor temporale în focul spiritului se va naște cenușă din care va fi construit noul Paradis, conform dictonului alchimic "să nu disprețuiești cenușă", pe care Blake l-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
141-143. 163 Milton, 40, 34. 164 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 125. 165 Milton, 22, 18-25. 166 Lovinescu afirmă că din arderea evenimentelor temporale în focul spiritului se va naște cenușă din care va fi construit noul Paradis, conform dictonului alchimic "să nu disprețuiești cenușă", pe care Blake l-a respectat întotdeauna. 167 Jerusalem, 75, 8. 168 Rudolf Otto, Mistica Orientului și Mistica Occidentului, p. 93. 169 Ibid., p. 92. 170 Ibid., p. 97. 171 Jerusalem, 16, 61. 172 Jerusalem, 92
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învățăturile misterice egiptene inima este lăcașul sufletului. "Alaya" însă mai implică și termenul "a-laya", sanscr. "non-distrugere". Este sugerată astfel indestructibilitatea sufletului și a templului (alaya a-laya: Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 93. 179 Ibid., p. 78. 180 Englezescul moat înseamnă șanț adînc, cu apă, în jurul unui oraș/ castel, construit pentru apărare. 181 R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, 1994, pp. 152, 154. 182 Vala, I, 54. 183 Vezi Vala, I, 563-566. 184
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]