409 matches
-
ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre. Încât vă înșelați, cred eu, dacă vă închipuiți că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Mă întrebați dacă mă recunosc în "figura
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
pornire, cel puțin - de Revizorul lui Gogol se impune cu forța evidenței). Falsul poet răvășește inima domnișoarei Veturia, fiica părintelui Mantu, căreia îi dedică un poem, dar o sensibilizează corespunzător și pe bucătăreasa Marta cu care împarte nocturne voluptăți de alcov la locul de muncă al focoasei unguroaice. Serata literară unde distinsul oaspete conferențiază despre limba națională și la care participă elita intelectuală locală, plus grupul de prietene ale Veturiei, repurtează un succes eclatant. După o săptămână, în noaptea premergătoare plecării
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
și s-o violeze. Timidul îndrăgostit a devenit peste noapte lombrosianul exponent al comunismului care practică raptul în toate modurile cu putință. Cu concursul lui Anton, tovarășul Tăvi inițiază o anchetă în toată regula și afla un mic secret de alcov cu care-l șantajează inutil pe primarul Tanasie (Mircea Diaconu) punându-l să semneze un proces verbal autoincriminatoriu. Nimic din toate acestea nu se află în nuvelă, iar adaosul lor îi denaturează sensul, o mistifica și o reciclează doctrinar. Povestitorul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de sonerie, la ușa de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă promptitudine, profesorul ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
precum Lăncrănjan ori Ion Brad - ca să nu mai pomenesc de stupefianta prezență alături de veritabili clasici a unui Păunescu sau a unui D.R. Popescu...) "Minerva" ar trebui să fie, exclusiv, o editură a valorilor de patrimoniu, și nu a celor de alcov - fie el unul politic sau bordelul propriu-zis... Există un singur punct în care mă despart de dl. Z. Ornea: și anume, în apelul patetic la înalta protecție iliesciană: " Va găsi înțelegere acest proiect la noua administrație a țării? Trag nădejde
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez că în jurnalul său din anii nouăzeci, pe cînd Tzigara își făcea studiile în Germania, fiind mereu în relații cu Mite Kremnitz (acum, după moartea soțului ei, stabilită aici și primind o pensie viageră din partea Palatului
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Ionel va fi convins pe veci că bunul său prieten, Mitică, își bate joc de el, așa, din senin, c-așa-i place lui și nici măcar nu dă explicații... * * Bine, să trecem. La chestii mai serioase. Astfel, prin colportări de alcov, căzură guverne. Izbucniră conflicte. Războaie! Ca cel pe care Menelau, regele acheilor, soțul aventuroasei Elena, amanta păcătosului de Paris, zicînd orori când despre unul, când despre altul, îl începu contra Troiei codoașe!... Au fost păreri pătimașe pro și contra... Arhanghelul
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
decât șosea. E uimitoare - chiar cu un îndelung exercițiu de istoric și, deopotrivă, ficționar, obișnuit să lege lucrurile și să le speculeze potrivirile - puterea de observație și libertatea de mișcare, prin istoria mare și mică, din sala tronului și din alcov, a povestitorului Snagovului, o comunitate (ca să nu zic o țară!) întro mănăstire. Loc de cumplită penitență, de osânde, de intrigi, și mărturia vie că trecătoare sunt ale lumii toate și că despărțiri de moarte pot sfârși într-o paradoxală comesenie
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
vergur, sub hanțele-i murdare, Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat. Poetului sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormântul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat. Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori, Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori. Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde? Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți Să-ți pui cipreșii negri pe mirții ei
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
sînt doldora de informații "picante" de tot soiul, adnotate fără menajamente. Autorul-avocat aude tot de parcă ar fi înzestrat cu cîteva perechi de urechi iar condeiul său nu ostenește a transcrie și comenta anecdote, cancanuri, extravaganțe, împrejurări de culise ori de alcov, într-o istorie paralelă, secundă, însă foarte atracțioasă (francezii o numesc la petite histoire), de-o abundență copleșitoare. Politicienii, scriitorii, gazetarii, capetele încoronate, simpla plevușcă a epocii (a epocilor) apar astfel dezgoliți în implacabila lumină a unei conștiințe curioase la
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
unde trup și suflet pot șade la taifas fără jenă, preț sau arrière-pensée, și nu doar de aceea: - cu buza-n Doi Mai, cu meduza la Vamă, crăcănați într-un rai, unde poame ne cheamă - să ne amintim de-alcool, alcov, nisip și iarăși. Acum un sfert de veac și încă, ieșit, cum îi era felul negru, dintre alcooluri pe care doar duhul său știa să le deosebească de altele, Dan Laurențiu a imnizat așa, ușor: „Un meduz și o meduză
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
între degete, Sorana Gurian se plimba pe faleză veselă și fără griji." 44) În sfîrșit, fixînd "limitele decadentismului în cultura românească", Ion Vitner reia acuzațiile lui Ovid S. Crohmălniceanu: "În romanul românesc a reapărut, cu d-na Sorana Gurian, pasiunea alcovului, pasiunea măruntelor preocupări ale vieții burgheze ridicate la rangul de înalte preocupări principiale, romanul nu al vieții și nici al oamenilor, ci romanul pur și simplu al ocolirii vieții, al disprețului pentru om și pentru preocupările lui esențiale. Nu avem
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
care figura în "distribuția" unui roman din '33, apărut la "Naționala Ciornei": Femei, de Mihail Sebastian. Atunci, întregea o serie - Patul lui Procust, Cartea nunții, Maitreyi, Rusoaica și Adela, Creanga de aur, scrieri ale aceluiași an, toate cu parfum de alcov, de neîmplinite iubiri trecătoare și cu neastîmpărul familiar al unor préparatifs de départ .Era, așadar, o piesă din literatura unui an de "evadare", jurnalul, într-un fel, al ultimei vacanțe "de tinerețe" dinaintea dureroaselor despărțiri. Recitit astăzi, cînd a fost
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Unchiule Joe - drag? Unchiule Joe, tu eți ? c?undeva foarte aproape i tu ții această, tu ții c?nu poi muri ? inima mea"... Gur?rea, Constantin Argetoianu, ? memoriile sale, pretinde c?a surprins-o o dat?pe Regin? ieind din alcov, "abia desprinz?du-se din braele colonelului canadian Boyle, ultima ei cucerire din acei ani, care-l f?ea gelos pe Barbu tirbei, amantul en titre, poreclit Pompaduro." Chi lo să? Dar cine era acest Unchiul Joe-Joe Boyle? Spicuiesc dup
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
socială și materială a scriitorului se îmbunătățește. De aceea, dimensiunea economică a scrisorilor umbrește toate celelalte aspecte. Lipsește, din epistole, în ciuda caracterului intim, orice impuls de interiorizare a aventurii sentimentale. Rebrenii nu sunt dispuși să se analizeze camilpetrescian nici măcar în alcov. Declarațiile de afecțiune, extrem de patetice și de „lirice”, cum zice Niculae Gheran, sunt strict ritualizate. Cele ale lui Fanny se intensifică mai ales în momentele când soțul reușește să-și onoreze „obligațiile” materiale ce decurg din poziția, deloc comodă în
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
un stadiu primitiv, cam fără rafinamente, și cu scăpări de ritm: “o pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi/ devastând cuminți alcovuri/ dându-le limbi în urechi.” Uneori, erotica se dezvoltă paroxistic și cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
O, moarte, dezaprobare tăcută / a tot ce-am făcut / și totuși armonie, lucire / de plâns etern. // Tu nu cauți trofee niciodată, / căci biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant în lumina strecurată, ca
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
unei relații sentimentale, ci ale uneia meditate "la rece". Postura cogitabundă înlocuiește fiorul idilic, banalul suspin obștesc, în favoarea unei intenții de afirmare personală, pe "un drum scris cu majuscule". E la mijloc aspirația de emanciapre a eului feminin care abandonează alcovul convențiilor, gineceul clișeelor, dorindu-se conectat la perspectiva unei înțelegeri speculative a Erosului, a unei intelectualizări a acestuia. Sau, în termeni mai pretențioși, am putea vorbi de năzuința Evei de-a trece de pe poziția lui anima (sufletul feminin) la acea
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o plasează într-o dimensiune etică. Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit. Există, apoi, în Franța, literatura cadrelor, a uzinelor, dar aceasta, mutatis mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
cît e mai insignifiantă. Ce înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu în care o experiență mai poate fi autentică apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
prea multe rigori ori coerențe de raționament de la un secol la altul, de la un univers la altul, și să ajungi unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
lucrurile, înseamnă că a existat o dragoste în istoria Occidentului care a fost strictamente poezie, deci un demers precum cel al lui Paz e legitim, poate mai legitim decît unul istorico-social. Ceea ce nu mai înțeleg, însă, este rostul coborîrii din alcov în piață, așa cum o face poetul Paz în ultimul său capitol din carte, în care e vorba de SIDA și alte asemenea ramificații ale "iubirii" contemporane. Însă sînt și altele nedumeririle pe care le poate stîrni lectură cărții lui Paz
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
că devin, povestesc strategiile lui de-a scăpa dintr-un liceu particular cu reguli stricte, ca să ajungă la stat, în anonimatul de la Sf. Sava, de unde putea s-o "șteargă" spre libertatea lecturii și-a politicii. Ultima, presărată cu șoapte de alcov, îi prilejuiește lui Argetoianu portrete scăpărătoare, trase cu acuratețea unui tînăr care vede întîiași dată lumea mare și cu puterea de esențializare a unui cinic bătrîn. Bunăoară, Kogălniceanu: "Mihai Kogălniceanu a avut trei patimi în viața sa: țara lui, femeile
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]