423 matches
-
cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletuluiu, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
să iasă clocotul uriaș atins de iubire, rodire pentru sufletele care beau viul cel parfumat din potirul împărtășaniei. Mă desprinde din sine ea urmând cărările muntelui luând alături firea ta neîmplinită încă din atâtea încercări. Acolo, în popasurile spre cer, aleanul va vui prin vânt, lumina va pătrunde spre iarba din somnul adâncului. Mioarele și piatra ne vor fi tovarasi de drum și însoțire pe cărare purtând însemnele. Gândul și Făptura din mine rămâne încă o parte din ea, însoțindu-vă
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
acesta, pe drumul mioarelor din arcușul munților. Mă apropii de culmea unde norii ascund tăcerea pietrei, acolo unde poveștile vorbesc din graiul tainelor. Am lăsat, desprinzând din mine, clocot din clocot, veșmintele țesute care acoperă mioarele- rămase în cuvintele de alean ale păstorilor de peste an- și urc să mă apropii de tocmirea piscului care îmi va sorbi viul din chip, rămânere de mărturie. Culmi de nouă ori măsurate, de la răsărit la apus și de la apus la răsărit. Și fiecare dezbrăcare va
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
coboară pe lujeri de candoare, Ținându-se de mână în vals fără sfârșit? Romanțe cântă firul petuniei dantelate Cu note calde, line, din vis nepământean Și luna țese leagăn din raze parfumate, Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean, Iar ochii scriu poeme cu perle de lumină Și timpul se comprimă-n clepsidre de libații, Împerecheate doruri distanțele alină, Culori descânta trupul cu fantezii și gratii. Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce, Un veac nu mi-ar
REGINA VIEȚII MELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359042_a_360371]
-
ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
crezut că din creier spre tine A pornit val de mare s-aline Ale inimii calde vârșari, Mă înșel, suntem două cămări? Avem uși separate închise, Suntem semne aceleași respinse, Ne vărsam în același ocean Două brațe de rău în alean. Transformare Am fost până- acum o vestala În rochie albă de gală De astăzi m-am încoronat Regina-n Egipt venerat. Aș vrea să-mi zidesc piramida, Azi timpul se-ncurca-n hlamida; Nu cred în măriri și căderi, Doar
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
poți ierta Crunte boli de minte grea Și sfruntat neadevăr, Vierme strecurat în măr? Cum nu crești tu, Doamne, iară Dintr-o Eva, o fecioara Preacurata pe vecie, Fala lumii-ntregi să fie? De ce șarpele viclean Are-n el așa alean Și limbaj muiat în miere, Iar în ochi așa putere? El, cu vorbele suave, Murdărește flori firave, Le scufundă -n zoaie caldă Unde Belzebut se scalda ... Doamne, dă-mi puteri de stea Să spăl toată lumea-n ea, În botez de
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
oamenii mărunți, obsedați în a aduce suferință de multe ori inutilă în structura și eficacitatea ei, asupra evoluției sufletești și spirituale ale celui atins de ea. Unde poți fi altundeva, decât mereu alături de acea ființă uimitor de luminoasă, de blândă, alean pentru rănile sufletului trecute, prezente și viitoare, și a te înălța alături mereu, pas cu pas, prin versul ei, prin lacrima ei amară sau de bucurie? Pentru că am avut bucuria să fiu acolo unde Domnul m-a trimis, sau m-
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
pe părinți...” (Ura din petale). Textualismul poate fi și o metodă de recitire a clasicilor, fie și în tonalitate vetustă, atinsă de sterilitate: „În albia luminii să răsară din sîmbure de gheață și de ceară/ Din amalgam de fum, de-alean tămîie, din veșnică cernită mohorîre,/ Dintr-un adaos răstignit pe toacă și din scînteie tremurînd să facă/ Din depărtare amustind a fîn și dintr-o lacrimă de vis păgîn/ Imaginea rebelelor mistere, ardente, însă pururi efemere,// Ce-a fost mai
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
I. SORIN OLARIU - MULȚUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI (EPIGRAME), de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015. Șoim al Patriei ți-am fost Și te pup cu mult alean, Că mi-ai dat arìpi și-un rost ... Ca să zbor peste Ocean! PARADOX ROMÂNESC Când românii sunt pe-afară Se topesc din dor de țară, Iar ’năuntru se usucă: Se topesc din dor de ducă! TINERETUL, VIITORUL ȚĂRII Se-așteaptă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
-n mod concret, Iar tineretul, ca urmări, O schimbă, dar pe alte țări. INTEROGATORIU M-au dus aseară la Chestură C-am scris umor cu ceva tentă ... Citește mai mult Șoim al Patriei ți-am fostși te pup cu mult alean, Că mi-ai dat arìpi și-un rost... Ca să zbor peste Ocean!PARADOX ROMÂNESCCând românii sunt pe-afarăSe topesc din dor de țară,Iar ’năuntru se usucă:Se topesc din dor de ducă!TINERETUL, VIITORUL ȚĂRIISe-așteaptă de la tineretSă schimbe țara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
dintr-o singură voce a unei singure inime: vocea și inima lui Benone Sinulescu! În ele sunt munții Buzăului, cu Siriul în brațele lor, având cerul înstelat sus și îmbrădit jos, clătit în lacuri, lumină, frumusețe, veselie, iubire, patimă, suferință, alean, îndurerare, bucurie, însingurare, dragoste, joc, vis, suspin, surâs...! Cine-a iubit și iubește atât Siriul, și cine-l cântă așa și atât ca Benone Sinulescu?! Dar, iată, azi cei dominați de atracția livrească au un mijloc veritabil de a înțelege
GHEORGHE C. DIHORU, CONSTANTIN M. POPESCU. CINE-A MAI SCRIS O CARTE CA CÂNTĂ?! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359699_a_361028]
-
Acasa > Strofe > Epigrama > SORIN OLARIU - MULȚUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI (EPIGRAME) Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Șoim al Patriei ți-am fost Și te pup cu mult alean, Că mi-ai dat arìpi și-un rost ... Ca să zbor peste Ocean! PARADOX ROMÂNESC Când românii sunt pe-afară Se topesc din dor de țară, Iar ’năuntru se usucă: Se topesc din dor de ducă! TINERETUL, VIITORUL ȚĂRII Se-așteaptă
MULŢUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI (EPIGRAME) de SORIN OLARIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359771_a_361100]
-
Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele-i lunatic. Țipă de durere aerul sălbatic. Sunt că cei doi plopi, tremurând prin frunze, În bătaia lunii, doar iubiri pe buze... Totul se destramă, până-n ziua bună... Dragostea-i fantasma
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
trecute, Te retrăiesc și te iubesc mai mult, Fecioară dalbă-a sufletului blând... Îl pierd pe el ?... Pe TINE te-am pierdut. LACRIMA Sărman copil, de ce ești trist? De ce din ochi îți curg șiroaie de smarald? Tu lasă timpul în alean Pe lângă tine-ncet să zboare... Trăiește clipa TA, copile, Nu rătăci prin timpul hâd, Ce-nnourează fața lumii... Pășește-n timp zâmbind, copile.... Pașește-n timp, râzând! Pictura Leonte Liviu Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele " ) Referință Bibliografică
COPILĂRIE LACRIMA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340252_a_341581]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 954 din 11 august 2013 Toate Articolele Autorului ce lacom eram de dragoste, voiam să sărut toate femeile din lume, dar lăcomia mea s-a oprit la una anume. și-am vărsat tot aleanul din mine peste părul ei mătăsos, dar dragostea a devenit dureroasă: nu era dragoste de om sănătos. eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire, ea alerga după himere ascunse, dragostea noastră o luase razna, pe căi nepătrunse. și-
CE LACOM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340538_a_341867]
-
încălțat. Sigur, umbla și încălțat cu opinci, că altceva era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
Lerner a zăgăzuit o lume frumos de adevărată dar nu lipsită de un anume dramatism. Dar nu cred că-i pot promite prietenei mele din Toronto că am scăpat de tentația purificatoarea de a o mai relua în răstimpuri, ca alean de suflet, atunci când țin să mă regalez, citind. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, și sub luna,/ Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/ De totul e deșert și van/ E și gunoi, e și cunună,/ Mai e pe lume un alean:/ O vorbă bună” („O vorbă bună”). O altă valoare pe care se sprijină trăirea lirica o găsim în recunoștință, recunoștința față de mama, față de părinți: „În livadă cu meri, ceruite-n tăceri,/poame roșii, duceau dorul ierbii în ramuri,/odihnea sub
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
stea, / Voievodului Poet, / Dă-i din frații Lui, să bea -// De la unii, dor și chin, / De la alții, bucurie - / El să dea din sânge, vin, // Și din trupu-i - Românie - // Floare galbenă de rai, / Floare cu parfumul greu, / Voievodului Mihai / Dă-i alean din Dumnezeu - // Să-l cuminece în gând, / Să ni-l dea întru iubire, / Eminescu, Domn durând / În română, o psaltire - // Floare galbenă de tei, / Floare cu parfum de crai, / Scutură-te, dacă vrei, / Pe mormântul lui Mihai...12 iunie 2009
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DOINA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului DOINA Doina este ce ne leagă, De patrie viața-ntreagă. Doina cântec de alean, Pentru românescul neam. Doina poate să răsune, Dusă de români în lume. Doina cântecul străbun, E iubirea ce ți-o spun, Că avem o Românie, O păstrăm pe veșnicie. Doina legământ de neam, Pentru tot ce încă am, Iubire, viață
DOINA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341407_a_342736]
-
-n soare, în lună, în stele. Munții se clatină, Câmpia bolește ... ”, „Tăcere în cer. O, Moarte, unde îți e biruința din urmă? Cu îngerii de mână Poezia întâmpin ... ” Meșteșugul Cuvintelor presupune selecție, asociere, armonizare: „Epistola din Efes întru dezdurerare și alean”, „Calul roșu. Silabele de foc ucid splendoarea. De stricăciune Poezia fuge”, „Primul vai ! Lăcustele nimicitoare sau rostul Poeziei e-n pericol”, „Mihai și Lucifer. Lupta din cer. Lumina se ascunde în ninsoare ... ”, „Seceriș și cules de vie (II). Cosorul minții
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
rău, Călcate sub pași apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Privind și gândind cu alean Aceea minune „Sară pe Deal”. L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342102_a_343431]
-
Articolele Autorului Ce este femeia? Oare e un vis senin de primăvară? O dulce iluzie ce tainic ne cheamă? cu voce tremurândă spune bărbatul. Un înger căzut din cerul iubirii? Ce s-a răzvrătit, ajungând pe pământul firii? Cunoscând durerea, aleanul și chinul. Oare e un demon cu surâs de tainice flori? cuprinzând în palmele-i moi și albe, sufletul unui bărbat, slab muritor, vrăjit pe veci de eternul mister, ce se numește ... femeie? se întreabă bărbatul de mii de ani
CE ESTE FEMEIA? de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342142_a_343471]