1,678 matches
-
la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță (animal). Din bestiarul moralismului clasic, Machiavelli alege vulpea și leul, spre a sugera alegoric necesitatea ca în ființa principelui să se sintetizeze viclenia și forța. Tot după necesitate, el trebuie "să pară milos, credincios cuvîntului dat, omenos, integru, religios". Dacă nu are aceste însușiri, principele trebuie să facă în așa fel "să pară că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai multe alte lucruri, pe care principii le fac adesea, sînt utile sau dăunătoare] Păgînismul îl reprezenta pe Janus cu două fețe, ceea ce semnifica, pentru acesta, o cunoaștere perfectă a trecutului și a viitorului. Imaginea acestui zeu, înțeleasă în mod alegoric, se poate foarte bine aplica principilor. Ca Janus, ei trebuie să privească în urmă istoria tuturor veacurilor care s-au scurs și care le furnizează lecții salutare de conduită și de datorie; tot așa, ei trebuie să aibă puterea de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși, nuanțele, deși există, nu-mi par semnificative. Devalorizarea istoriei de acum merge mână în mână cu revalorizarea „timpului de apoi”. În plus, multe „motive” provin din textele profetice: Ziua Domnului, noua creație, viziunile alegorice interpretate de către un înger (Zaharia 9-14; Isaia 65,17; Amos 5,18 etc.). „Strămoașa” genului este, incontestabil, Cartea lui Daniel, din care și Apocalipsa lui Ioan se va înfrupta copios. Cartea lui Daniel a fost redactată în două etape, prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și-a pierdut tinerețea și vremurile au început să îmbătrânească. Într-adevăr, timpul lumii are douăsprezece părți: zece s-au scurs deja, zece și jumătate” (4Ezdra 14,11). Istoria neamului omenesc poate fi descrisă în integralitatea ei (după o schemă alegorică înglobând cele patru mari imperii, ca în Daniel 2 și 7, sau etapă cu etapă, ca în Cartea jubileelor) ori plecând de la momentul precis în care trăiește autorul fictiv (Daniel 8-12; Testamentul lui Levi 16-18). Divizarea istoriei în porțiuni nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Noe, „pentru a nu-l mânia”. Prin această descoperire, Kaïnam a inaugurat o tradiție ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
măsluind banul cel bun” și trădând astfel însuși principiul propriei existențe. Două idei conexe merită a fi subliniate în privința demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate de 1Enoh și de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. Părinții n-au resimțit nevoia să învețe ebraica șexceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.ț. Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei cuvinte de tipul manna, pascha, sabbata. Chiar cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înainte de întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire de TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. - Psalmul 118,131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am înghițit duh (pneuma), fiindcă am tânjit după poruncile tale”. Părinții n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt dispuse scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea. Nu trebuie uitate nici intervențiile sale din Piazza Barberini în Roma, unde a pus să fie construite două fântâni ,a Tritonului și a Albinelor, și Palatul Barberini. Bernini
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
alătură, ca sintagmă titulară, unui șir greu de urnit din reflexele mentalului literar românesc. Știm de pildă din școală cum cel dintâi autor de versuri al dinastiei Văcăreștilor rimá cu destulă dezinvoltură în jurul unei indecizii cu implicații botanice cam transparente alegoric. Sau cum, în urma unor epuizante călătorii în Orient, Bolintineanu scoate la iveală un grupaj de poeme purtând cu ele toată candoarea crudă a strâmtorii Bosforului. Cei doi sunt, de bună seamă, departe de a fi singuri. Când, undeva după mijlocul
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
competiția cu restul miturilor. Relatată simultan cu celelalte povestiri, această legendă a prințului plecat pe corabia sa Argus spre Colhida, în căutarea lânii de aur și care a lăsat în urma sa un val de sânge și de oroare, capătă sensul alegoric al căutării continue; o căutare a omului care suferă deoarece nu găsește, pentru că nu ajunge la un liman, trăind într-o covârșitoare utopie.. Fiecare om, crede Salvatore, este o persoană care trăiește în plină mare, călătorind mereu, căutând mereu ceva
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
aflăm ce-l interesează pe turist despre mâncare - cea preferată se numește, în molvaniană "Cal mort", arte, teatru, hotelărie, literatură - câte toate! Bunăoară scriitorul cel mai mare, Bratislav Demkjo, a scris un poem naționalist în 12 volume, în versuri "dens alegorice și înalt stilizate", "una dintre cele mai semnificative lucrări din categoria celor pe care nimeni nu le-a citit vreodată." Unei culturi de veche ațipeală îi răspunde buldozerul americanizării, deși, în fond, societatea e conservatoare. Femeile care călătoresc singure în
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
că revenirea intempestivă are un preț. Mama lui Katy, ramasă singură, moare, iar femeia, profund demoralizată, cedează atracției pentru John, cu care începe o relație erotică intensă. Legătura e intuită de minuțioasa Ruth care, rănită în orgoliu, scrie un poem alegoric, unde, în limbaj artistic cifrat, îi demască pe iubiții adulterini. Rivers se simte confuz și culpabil. Dezvoltă obsesia unei trădări duble - a mamei (căreia îi promisese castitatea) și, totodată, a maestrului (căruia îi încredințase loialitatea). Decide, prin urmare, să plece
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
în cele două texte, ci și substratul simbolic. O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat de Poe în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
Bratu Iulian Primarul Constanței, Radu Mazăre, a fost reclamat la Arhiepiscopia Tomisului, după ce cu o seară înainte a apărut deghizat în Ștefan cel Mare. Parada carelor alegorice de pe litoral este criticată de o asociație neguvernamentală care s-a plâns Arhiepiscopiei Tomisului. ONG-iștii susțin că primarul Constanței promovează turismul sexual și nu prețuiește femeia, ci o prezintă ca pe un obiect. Aceștia s-au arătat indignați și
Radu Mazăre, reclamat la Arhiepiscopia Tomisului după ce s-a dehizat în Ștefan cel Mare. Este acuzat de turism sexual by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79007_a_80332]
-
lucrurile stau cu totul altfel. Autor: Beatrice Mușel Conform dorinței primarului, sezonul estival se deschide de la 1 Mai. De asemenea el vrea ca în fiecare săptămână să aibă loc câte o paradă, unde fiecare club își va prezenta propriul car alegoric. Cei care nu se supun noilor legi, riscă să fie amendați. Însă aceste legi nu conțin nicio referire la un lucru destul de important: aspectul stațiunii. Cu numai o zi înainte de începerea sezonului, în stațiunea Mamaia sunt nenumărate construcții. De-a
Mamaia, la început de sezon, un şantier by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79557_a_80882]
-
unei cripte care se deschide spre/închide (în ea) o altă criptă care, la rîndul ei, dezvoltă/cuprinde o nouă criptă. Pe lîngă precizia descrierii, se distinge aici și o exactitate a trimiterii parabolice. Naratorul pare să facă o asociație alegorică, valabilă pentru întregul său exposé, și, în felul acesta, să grăbească descifrarea codurilor stabilite, treptat, pe parcursul povestirii. Poe își avertizează cititorul că textul său, dincolo de a fi "criptic", este, literal și figurativ, chiar o criptă. Ce este însă o criptă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
s-a mai auzit niciodată nimic, dar aproximativ un an mai tîrziu a fost găsit un cadavru ce ar fi putut fi al său" (Sorensen 45). În consecință, exegetul consideră că The Cask of Amontillado nu este altceva decît prezentarea alegorică a acestui eveniment. Atît Fortunato cît și Montresor sînt masoni. Primul dezvăluie acest lucru atunci cînd aruncă sticla în sus cu un gest bizar. Conform cărții lui Morgan, ridicarea mîinilor deasupra capului este un semn de recunoaștere sau de testare
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
o metaforă a textului care se extinde, povestirea însăși, ca text, implică o poetică a criptei care se deschide. În acest proces deconstructiv sui generis trebuie căutată vocația romantică a lui Poe. Textul urmează o traiectorie verticală, în construcția sa alegorică, acumulînd mistere, autonomizîndu-le și refuzînd constant explicația directă, complicitatea semantică cu homo interpretant. Artefactul rămîne o "criptă" simbolică, ermetică la analiza impresionistă. 6 La un moment dat, Montresor menționează faptul că Fortunato este un om căruia i se poate simți
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfățat, impudic - parcă erau străpunse toate deodată și învîrtite într-o frigare uriașă, alegorică. Tractoriști comuniști și beți conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pîini cît roata, pe traiectorii putrede ca și capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante teribile cu gospodăriile vraiște, în teorema lui Pitagora! La mesele gemînd de
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
când. În literatura română, recursul la alegorie are o tradiție îndelungată (chiar dacă lăsăm deoparte scrieri religioase, referindu-ne numai la literatura cultă). Poate e semnificativ și faptul că primul roman datând din zorii literaturii române fusese conceput cu o cheie alegorică - este vorba de Istoria ieroglifică (1705) al lui Dimitrie Cantemir, care, în opinia lui Constantin Noica, introduce spiritul de critică în spiritualitatea românească, "pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am putea numi Țiganida de Ion Budai-Deleanu primul epos eroicomic din istoria literaturii române, al cărui autor ne invită, el însuși, la o receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul XX, cu absurditățile și atrocitățile sale, a creat condiții foarte potrivnice pentru înflorirea genului alegoric. În
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul XX, cu absurditățile și atrocitățile sale, a creat condiții foarte potrivnice pentru înflorirea genului alegoric. În evoluția literaturii române de după cel de-al doilea război mondial, avem de a face, după părerea mea, cu două feluri de alegorii: una explicită, care se referă direct la regimul instaurat după 1944 (întâi regimul lui Gheorghiu-Dej, apoi "Epoca
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
dușmănoase", dar paginile laudative au rămas nesubliniate. În loc de concluzii, aș încerca să răspund la alte două întrebări legate de această operă romanescă a lui Ion Eremia a cărei exegeză se află abia la început. Prima dintre ele ar privi caracterul alegoric al romanului. Este alegorie, într-adevăr, termenul cel mai potrivit pentru a-l clasifica într-un singur cuvânt, un numitor comun al diverselor sale aspecte ideatice și formale? Personal sunt convinsă că Gulliver în }ara Minciunilor este chiar o alegorie-model
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
genului, cum ar fi: convenția între autor și destinatar după care există o concordanță pregnantă și descifrabilă între două serii de fenomene confruntate; apoi caracterul ei sistematic - prezentarea cât mai complexă a celor două lumi paralele; mai departe, fixarea "rețelei alegorice" în ansamblul manifestărilor codificate ale unei culturi și, în sfârșit, stabilirea unor anumite relații intertextuale între opera în cauză și cele din epoci precedente. Dacă însă comparăm alegoria creată de scriitorul român cu cele ale maestrului său, Jonathan Swift, constatăm
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]