1,941 matches
-
semne" miraculoase, prin care este atestată starea divină lui Iisus și în jurul căruia este structurat Evanghelia. Este încă o problemă în discuție între teologi, dacă povestea se referă la o transformare materială reală a apei în vin sau este o alegorie spirituală. Interpretată alegoric, vestea bună și speranța care se degajă din povestire este, în cuvintele nașului când a gustat vinul cel bun: "" Toată lumea servește vinul bun la început și apoi vinul slab după oaspeții sunt beți. Dar tu ai ținut
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
persoana I, subiectul operei literare, momentele subiectului, timpul și spațiul în narațiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). Personajul: caracterizarea - portretul fizic și portretul moral. ● Personificarea. Comparația. Enumerația. Repetiția. Epitetul (tipuri de epitete). Hiperbola. Antiteza. Metafora. Alegoria. Inversiunea. Strofa și versul. Rima (monorima, rima împerecheată, încrucișată, îmbrățișată). Măsura. Piciorul metric (bisilabic). Ritmul (troheul și iambul). ● Textele literare - populare și culte. Caracteristicile operei folclorice (orală, anonimă, colectivă, sincretică). ● Genuri literare. Genurile epic, liric și dramatic. ● Specii literare: basmul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui Rosenthal, apelul la idealul estetic clasic poate fi considerat, pe de o parte, o instaurare a distanței, o limitare a
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
dansuri baroc care au reverberat până în epoca contemporană, fiind perceput azi mai ales prin prisma compozițiilor muzicale ce l-au promovat. De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia barocului, precum și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artiștii căutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească, să produca profundă admirație (precum în marinism), adică
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
dinainte, dar și cu „textualismul” promoției '80. (...) Fin portretist și specialist în demontarea mecanismelor care declanșează o anume senzație ori stare, construind cu abilitate intriga și arhitectura romanului, Marius Tupan rămîne credincios, în proza ca și în teatrul său, parabolei, alegoriei și simbolului, oricîte voci ar fi anunțat ritos, în ultimii cincisprezece ani, sfîrșitul limbajului esopic. (...)Bunul simț și lectura critică a cărților ne spun că Marius Tupan e un scriitor important, un prozator interesant și un dramaturg care își așteaptă
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
Naghib Mahfuz domină literatura egipteană a anilor 60, este demn de menționat că i se atribuie și un roman suprarealist - "Awlad ḥaratina" - 1959 (Băieții de pe strada noastră), în care eroul este în căutare de răspunsuri la întrebări existențiale. Romanul introduce alegoria în ficțiunea arabă, exploatând diverse povestiri religioase, precum viețile lui Moise, Iisus sau Muhammad, în așa fel încât să scoată în evidență două aspecte - lupta pentru dreptatea socială și problematica existenței lui Dumnezeu. În paralel, este ilustrată și nevoia unei
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
doamna du Barry, execută ciclul de tablouri de mari dimensiuni ""Les Progrès de l'amour dans le coeur d'une jeune fille"" pentru reședința de la Louvenciennes. Ciclul constă din 14 tablouri, împărțit în trei grupe: șase scene de dragoste, patru alegorii ale iubirii și patru picturi decorative. Tablourile nu au fost însă acceptate de rege, pentru că nu se acordau cu stilul arhitectural neoclasic al pavilionului. Fragonard le-a transportat mai târziu la Grasse și le-a instalat în salonul reședinței unui
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București, str. Vasile Alecsandri nr.
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
în față de tătarilor nomazi. Nuvela "Hanu Ancuței", descrisă de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a „noii ere” a lui Sadoveanu, este o povestire în ramă de genul alegoriilor medievale precum "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio și "Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Ea spune povestea unor drumeți care se întâlneau în hanul cu același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul gusturilor culinare și a rețetelor
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
anglo-saxone sunt reproduceri a unor texte filosofice ale clasicismului târziu. Cea mai lungă este o traducere a lucrării lui Boethius "De Consolatione Philosophie", care s-a păstrat în „Biblioteca Cotton”. O alta este "The Phoenix" („Fenixul”) din „Cartea Exeter”, o alegorie a lucrării lui Lactantius "De ave phoenice". Alte poezii mai scurte sunt prelungiri ale tradiției latine de bestiare. Unele exemple sunt "The Panther" („Pantera”) "The Whale" („Balena”) și "The Partridge" („Potârnichea”). Viața sfinților "Cartea Vercelli" și "Cartea Exeter" conțin poezii
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte două femei: Justiția și Istoria, sunt martore la acest act solemn
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
tu de omor / Să nu le spui lor") și să le ofere drept pretext al dispariției sale, căsătoria sa cu o fată de crai (Să le spui curat / Că m-am însurat / C-o mândră crăiasă, / A lumii mireasă") - tema "alegoria nuntă-moarte". La baza cântecului mioritic (versiunea colind) stă un "ritual de inițiere a tinerilor", ritual specific societății arhaice. Raportul dintre personaje (tema marilor vs. tema micului), corvoada muncilor la care e supus "cel mic și străinic", soborul păstorilor și simulacrul
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
luptă, că, pentru fiecare cavaler desfășurat pe teren erau intre 8 și până la 30 de combatanți, scutieri, arcași și servitori. Evenimentul este glorificat în filmul istoric al regizorului Serghei Eisenstein "Alexandr Nevski", lansat în 1938. Filmul a fost însoțit de alegorii propagandistice ale cavalerilor teutoni ca germani naziști, fiind creată o imagine modificată a bătăliei față de realitate. Cu timpul, imaginea lui Alexandr Nevski a devenit un simbol național rus împotriva ocupației germane. În prezent, în Rusia există , o medalie oferită celor
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
Hayim. El a fost înrâurit de scrierile lui Moshe ben Maimon (Maimonide) și, atunci când Abba Mari din Lunel a chemat la interzicerea studiului filosofiei și al științelor, Hameiri s-a alăturat adepților lui Maimonide care se împotriveau folosirii neînfrânate a alegoriei în exegeza biblică. El a apărat din suflet știință, dar a recomandat să se interzică abordarea ei înainte de a face un studiu temeinic al Talmudului. Scrierile sale sunt clare și concise, si sunt marcate de un spirit logic și rațional
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
scrisă vreodată” de către School Library Association. Pentru a ajuta profesorii și elevii să beneficieze la maxim de valorile cuprinse în carte, au fost publicate o serie de ghiduri și studii. "Hobbitul" aduce în atenția tinerilor cititori concepte literare de genul alegoriei, opera fiind considerată o reflectare alegorică a vieții și experiențelor autorului, în ciuda faptului că autorul însuși a respins ideea citirii cărții sale ca o alegorie. Acest diferend îi poate ajuta pe cititori să ia contact cu interpretarea „cititorului” și a
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
serie de ghiduri și studii. "Hobbitul" aduce în atenția tinerilor cititori concepte literare de genul alegoriei, opera fiind considerată o reflectare alegorică a vieții și experiențelor autorului, în ciuda faptului că autorul însuși a respins ideea citirii cărții sale ca o alegorie. Acest diferend îi poate ajuta pe cititori să ia contact cu interpretarea „cititorului” și a „scriitorului”, cu doctrina Noii Critici și cu mijloacele critice ale analizei freudiene, cum ar fi sublimarea, aceste unelte fiindu-le de folos în abordarea operelor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Adevărul", "Bunătatea" și "Frumusețea". În scena înfățișând Parnasul, Rafael identifică "Frumusețea" cu muzica și poezia, "Bunătatea" este exprimată de virtuțile fundamentale, iar "Adevărul", legat de noțiunea rațiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică. "Școala din Atena" este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârșite, alături de el Aristotel ține în mâna stângă "Etica", iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
întâmplări petrecute în teritoriile autohtone, evenimente care ar fi determinat decisiv zămislirea baladei. Argumentele de natură general istorică sau istoria limbii sunt cele care au stat la fundamentarea aprecierilor lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1875) referitoare la datarea originii Mioriței. Episodul „alegoria morții” ar oferi indicii pentru a susține că acest cântec a fost creat între 1350-1450. Singurul exeget care urmărește fenomenul evolutiv al Mioriței și ia în discuție două momente distincte (nașterea "versiunii colind a Mioriței", respectiv a transformării colindului în
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este, în opinia lui C. Brăiloiu, absența elementelor mistic-creștine, „absență
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
la policromia țiglelor din tablourile ce vor aparține stilului renascentist ("azulejo renascentista"), așa cum este Biserică S. Roque din Lisabona, iar mai tarziu stilul Manierist Hispano-Flamand ("azulejo maneirista"), pe care-l întâlnim în Capelă de Sto. Amaro, Lisabona. Cele mai multe azulejo prezintă alegorii ori scene din mitologie, scene biblice, scene din viața sfinților sau scene de vânătoare. În aceeași biserică a Sfanțului Roque, putem întâlni punctul de diamant în azulejos ("ponta de diamante") cu carouri zugrăvite în efectul "trompe l'oeil" și grotesc
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Oficiului Poștal Polonez, soarta bunicului Koljaiczek, statutul său patern referitor la Kurt, fiul Mariei, și multe altele. Romanul are o puternică natură politică, deși el trece dincolo de statutul de roman politic ca urmare a unei pluralități stilistice. Există elemente de alegorie, mit și legendă, care plaseză romanul în genul realismului magic. "Toba de tinichea" are conotații religioase atât evreiești, cât și creștine. Oskar ține conversații imaginare atât cu Isus, cât și cu Satana în întreaga carte. Membrii bandei lui îl numesc
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell]o”).
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
cu elemente de viață privată și lasă impresia cititorului că pătrunde în intimitatea scriitorului. Dostoievski continuă să cultive în articolele sale un melanj de specii jurnalistice și beletristice: eseul, memoriile, povestirea, schița, analiza (psihologică, politică, literară), sinteza, satira, pamfletul, polemica, alegoria sau corespondența cu cititorii. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. De altfel, antologiile de astăzi ale "Jurnalului" rețin doar câteva, cele mai semnificative estetic, din sutele
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 și 1539 călătorește prin diverse orașe ale Italiei (Romă, Arezzo, Florența, Veneția), realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui Alessandro de' Medici, o compoziție cu "Nașterea Domnului" pentru schitul din Camaldoli, alegoria pe tema "Concepției Imaculate" pentru biserică ""St. Apostoli"" din Florența. În anul 1550 apare prima ediție a operei de care este legat renumele lui Văsari: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a' tempi noștri
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]