1,931 matches
-
sân" (citat după Lucian Vasile Bâgiu, p. 97). În al doilea capitol tematic - cel despre proză -, Bâgiu realizează, din perspectivă naratologică, o analiză strânsă asupra ineditului roman Străinii din Kipukua (1979). Aici punctează precis: "Romanul Străinii din Kipukua este o alegorie a morții și a învierii individului, dar sem-ni-ficația pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i, incertă, contradictorie, ambiguă" (p. 153). O altă discuție o conduce în jurul volumului de nuvele și povestiri Amintirile peregrinului apter (1990
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
Bâgiu realizează, din perspectivă naratologică, o analiză strânsă asupra ineditului roman Străinii din Kipukua (1979). Aici punctează precis: "Romanul Străinii din Kipukua este o alegorie a morții și a învierii individului, dar sem-ni-ficația pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i, incertă, contradictorie, ambiguă" (p. 153). O altă discuție o conduce în jurul volumului de nuvele și povestiri Amintirile peregrinului apter (1990) pentru ca, apoi, îndreptându-se spre registrul dramatic, să vorbească despre Greul pământului - "o pentalogie a mitului
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei țigănii"). Despre alte înfățișări în literatura română și în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înțelepciunii
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
de ziarul ,,Mainichi,, , pentru cititorii căruia a relata meciul. Era ultimul meci din cariera marelui maestru Shusai, meci pe care l-a pierdut În fața unui challenger mai tânăr, ca să moară apoi peste numai un an. Romanul este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ariditatea narațiunilor de inspirație cronicărească și limitele de compoziție ale povestirilor desprinse din folclor, Pu Songling propune o creație epică nouă, susținută de o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a existenței și tot ce comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu am făcut decât să explicitez intenția mea conștientă și constantă, prezentă în toate cărțile mele anterioare. Aici ar începe o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit cum întâmplarea era ca o alegorie a stării mele sufletești încărcată de mizerii și suspiciuni, am rămas pe loc să mă limpezesc la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta este o împreunare a cadrului natural, pământesc, cu cadrul cosmic, ceresc. Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa, nașii, preoții, lăutarii, nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii și păltinașii, paseri și păsărele, munții și apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta, lăutari și nuntași, prin acest
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie fără concurență în literatura noastră, ciobanul mioritic îmbracă moartea, dușmana omului, în haină de mireasă înfloritoare (Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că, după moarte, viața va continua sub alte forme. Existența lui se va prelungi într-un cadru cosmic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceea ce întâmpinasem în trafic: munți de cremene, imposibil de forat decât cu forța zgripțuroaică a basmului, fântâni otrăvite, copaci vorbitori. Am creat, ȘTIIND că noi suntem o poveste pe care va fi trebuind să o așternem cu încredere și că alegoria este însăși adevărul. Sigur, știi cum am luat împreună lecții de dans, maeștrii fiind noi înșine. Ni s-a explicat teoretic ceva anapoda, fără nicio legătură cu ritmul și armonia. Ele trebuiau deduse. Și să nu vorbim decât LIMBA NOASTRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se, uimit, ar spune: "Eu nu știu pentru ce vor să mă ardă, pentru a fi scris despre acțiunile obișnuite ale suveranilor după povestirile tuturor istoricilor? Dacă ei nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acestea, ceea ce el mi-a făcut în Roland eu nu-i voi face în al meu Măgar de aur." Dar această neterminată poemă în care e stigmatizată corupția, pînă la a acuza condiția rea, animală, a omului, va demonstra că alegoria nu este proprie stilului său de gîndire, excelent numai atunci cînd elaborează ideile direct și percutant. Opera exprimă un imens dezgust. E tot atît de adevărat că literatura italiană a timpului traversa criza de după Dante, Petrarca și Boccaccio. Tasso va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care le ridicase puterii lui într-un timp atît de scurt erau atît de trainice..." Superlativele culminează pînă la a-l considera, în totalitate, "pildă de urmat". Alegoria centaurului (Chiron) la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță (animal). Din bestiarul moralismului clasic, Machiavelli alege vulpea și leul, spre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sub pretextul că susține drepturile regelui Poloniei, mereu ales și întruna detronat, a fost dus de francezi și de spaniolii care s-au alăturat Savoyarzilor. Ce mai rămîne din convingerea lui Machiavelli, după atîtea exemple, și la ce se reduce alegoria armelor lui Saul, pe care David le-a refuzat din pricina greutății lor, cînd trebuia să se lupte cu Goliat? Baloane de săpun! Este drept că auxiliarii îi incomodează uneori pe principi; dar mă întreb dacă nu se incomodează bucuros unii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-mi luna!» Dar el a răspuns: «Lasă-le șpe amândouăț să meargă la Împăratul, căci El le vrea acolo!» și le luă șpe amândouăț, nelăsându-mi decât razele” (cap. VII). Arhanghelul Mihail, care între timp fusese identificat de către Abraham, explică alegoria: soarele îl reprezintă pe Abraham, luna o reprezintă pe Sara. Ambii se află la un pas de moarte, adică de urcarea la ceruri, misiune cu care a fost însărcinat Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața adevărului rostit pe șleau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Logofătul Baptiste Veleli, 1855), Dimitrie Bolintineanu (Manoil, 1855 și Elena, 1862), I. M. Bujoreanu (Misterele din București, 1862) etc. Câțiva istorici și critici literari consideră Istoria ieroglifică (1705) a lui Dimitrie Cantemir drept primul roman românesc. Document hibrid, simultan cronică, alegorie, fabulă, spectacol cu măști și prozopoem, scrierea prințului moldav este prea heteroclită pentru a intra, la rigoare, sub specia relativ rigidă pomenită mai sus, astfel încât nu ne rămâne decât să concluzionăm că narațiunea lui Filimon este, de facto, primul roman
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Polul opus al acestei idei antropomorfe a lui Dumnezeu este înțelegerea biblică a lui Dumnezeu ca spirit, care se inserează bine în special în contextul unei viziuni evoluționiste a lumii. Pasajele biblice unde apare spiritul sunt bogate în metafore și alegorii: perceptibil și totuși imperceptibil, invizibil și totuși puternic, vital precum aerul care se respiră, plin de energie precum vântul, furtuna... Toate limbile au o expresie pentru exprimarea acestui concept, dar genul diferit al fiecăreia dintre ele arată că spiritul nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a cocoșului, pe un fond verde-auriu, sugerează acea concordanță între aproape și infinit care poate fi găsită doar în pictură. Christian Thum lasă dinții craniului să se odihnească pe un manuscris care în mod sigur este lipsit de litere, o alegorie simpatică despre vanitate și moarte. în tabloul lui El Greco Apostolii Petru și Pavel lui Pavel i s-a întâmplat un necaz de neînțeles, dar demn de luat în considerare: el încearcă să arate cu degetul un loc important dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui Iason, alegorie a dictatorilor sângeroși; tot astfel insula fericirii se va metamorfoza în Insula Pustie, Cheală, a Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare a fi suma celorlalte, pare a
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
personal. Ciucă nu e, prin natură, un estet, dar devine pe nesimțite unul atunci când ceea ce are de spus se confundă cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezultă de aici e un efect mai degrabă poetic decât romanesc. Anume alegoria expresiei. Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
Nu m-aș grăbi totuși să-l invoc pe Homer, căci fluxul mental neîntrerupt, de care aceeași voce capricioasă se face răspunzătoare, trimite mai degrabă la celălalt Ulise, al lui Joyce. Și unul, și altul, spaniolul și irlandezul, creatori de alegorii ale expresiei. În asta rezidă, la suprafață, intenția Regelui cu pene. În termenii autorului, aici e geamandura. Cât de adânci sunt apele pe care le delimitează, e deja altă discuție. Uneori, ele nu trec de genunchiul broaștei. De pildă, atunci când
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
El zîmbea. Poate se gîndea că, dacă atunci a scăpat cu viață, s-ar putea să scape încă o dată. Dar eu știam că nu se mai putea. Fiindcă, după suferința prin care trecuse, arăta ca omul călărit de moarte din alegoriile medievale. Experiența Prietenului meu Prizonierul - care a preferat să rămînă în URSS, unde era condamnat la moarte, decît să se întoarcă în țară cu tancurile rusești, ca după 13 ani de viață pierduți acolo să cunoască și închisorile românești și
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
cel mai bun, a „calităților poetice ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte - acela de scriitor „de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextualizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespearian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]