592 matches
-
începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expansiunii politice bizantine. Pe vremea lui Nichifor Bryennios, când pradă pecenegii și "neamul slavilor care refuză robia romanilor" năvălesc în "țara bulgarilor", între orașele pustiite se numără și "cetățile Paristriului" până la Vidin.18 Fapt este că la începutul domniei lui Alexie Comnenul (1081-1118) situația de la Dunărea de Jos și din sudul ei devenea tot mai dificilă pentru Imperiu. Valuri de pecenegi, urmate curând de cumani, se revărsau continuu în sud, îngroșând rândurile celor revoltați cărora li se alăturau bogomilii, instalați de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
societății locale, dar pierzându-și caracterul nomad, ele au fost asimilate, împreună cu locuitorii de același neam cu acestea, de către autohtoni (români). După multe lupte, soldate cu victorii și înfrângeri, cu revoltații, bogomilii și pecenegii, aliați cu ungurii și cumanii, împăratul Alexie, în înțelegere cu cumanii, i-a zdrobit pe pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu victorii și înfrângeri, cu revoltații, bogomilii și pecenegii, aliați cu ungurii și cumanii, împăratul Alexie, în înțelegere cu cumanii, i-a zdrobit pe pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea poartă corăbii mari cu poveri grele", referire la negoțul ce se făcea în zonă, cu produse ca vin, untdelemn, stofe, mărfuri de lux, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mișcarea de la Dunăre", unde sunt "cetățile de margine" și "țări" de-sine-stătătoare este în legătură cu o tulburarte mai vastă, în care "maniheii" (bogomilii) din Macedonia se revoltă și pradă până la Filipopol, ei încearcă să pătrundă până în "Paristrion", dar intervenția energică a împăratului Alexie curmă revolta. Formațiunea statală de la Dunăre, cu centrul la Dârstor, se întindea și pe malul stâng al fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena menționează ca "duce al Paradunavonului" pe Leon Nikerites, general bizantin destoinic. După înlăturarea amenințării pecenege, împăratul Alexie a fost confruntat cu atacurile cumanilor la sud de Dunăre. În 1094, cumanii, susținând un pretendent la tronul Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context, Anna Comnena amintește pe un Pudilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălitori (cumani) prin defileele munților, în înaintarea lor spre Adrianopol. Dar, în final, expediția din 1094 s-a încheiat prin capturarea pretendentului și prin respingerea cumanilor. Un alt atac cuman a avut loc în 1114, în zona Vidinului, dar împăratul Alexie i-a silit să treacă Dunărea înapoi și apoi i-a urmărit până au trecut Oltul. Aceste formațiuni statale de la Dunăre, menționate în secolul al XI-lea, și-au continuat existența și în secolul al XII-lea, până la restaurarea graniței
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Larissa și celnicii din munți au declanșat o revoltă, în 1066-1068, potolită prin concesii din partea împăratului. "Țara vlahilor" era angrenată în comerțul mare al vremii, fiind străbătută de drumul imperial ce unea Atena și Larissa cu Vojusa de la Adriatică. Împăratul Alexie Comnenul, în 1087, se oprește în apropierea acestui drum, la "Ezeba, un sat românesc" (Anna Comnena). Beniamin de Tudela, călător evreu, vorbind despre vlahii din munți spune, în 1166, că "nici un principe nu-i stăpânește", iar în timpul cruciadelor (1190), un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezări și nu acela de "state" organizate de autohtoni". Acești conducători locali dobrogeni sunt menționați în timpul revoltei de la Dunăre împotriva Imperiului, din anii 1074-1088. În aceste împrejurări apar în istorie, pentru prima dată, românii din nord, dintre Dunăre și Haemus-împăratul Alexie Comnenul cerea, în 1091, generalului Nicephor Melissenos să adune, împotriva pecenegilor, o oaste nouă în care erau și "cei ce duc viață nomadă, numiți în limba populară vlahi" (Anna Comnena). Acești nomazi erau păstori vlahi transhumanți, care locuiau în părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de înfruntat o invazie a ungurilor și revolta pecenegilor din Paristrion condusă de Selte. Matei din Edesa susține că împăratul Isaac ar fi trecut în nordul Dunării, în urmărirea pecenegilor, dar informația cronicarului nu este confirmată de alte izvoare. Sub Alexie I, prin 1086, "un neam scitic" (pecenegii), prădat în permanență de "sarmați", a trecut Dunărea în sud, cu acordul conducerii populației eterogene din Paristrion, și au devastat teritoriile bizantine, după cum relatează Anna Comnena. Un ultim atac al pecenegilor împotriva Bizanțului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de protecția Imperiului creștin de răsărit, iar cronicarii bizantini subliniau în scrierile lor că vlahii aflați în nordul și sudul Dunării erau urmașii coloniștilor romani. În aceeași vreme, cronica islandeză a lui Snorri Sturluson (1179-1241) menționează o expediție a lui Alexie Comnenul în "Blokumannaland" (țara vlahilor), însă acțiunea se referă la "Valahia" sud-dunăreană. În ceea ce-i privește pe pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În ceea ce-i privește pe pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Narcinsk, susține un complicat duel diplomatic cu reprezentantul Kangxi, este implicat într-un misterios proces de magie. Relatării faptelor cu atestat istoric i se adaugă amintirea copilăriei „la Moldova”, iubirea pentru Maria (soția țarului Boris), apoi descrierea țării utopice, Alexia, în care locuitorii vorbesc „limba moldavă” și întrețin cultul mântuitorului lor, Alexandru. În plan alegoric, eroul parcurge un drum inițiatic, marcat de probe/încercări fundamentale. Acțiunile personajelor includ tâlcuri simbolice. Ambasadorul este, citit în dublu registru, roman de aventuri, frescă
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed. îngr. Sextil Pușcariu și Alexie Procopovici, București, 1914; Prefețe și epiloguri din secolul al XVI-lea, îngr. și introd. Emanuela Buză și Florentina Zgraon, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
dimensiunii, spre celălalt, caracterizat printr-o maximă exprimare a opusului. Factorii evaluați: schizotimia vs. ciclotimia, abilitatea rezolutivă generală, instabilitatea emoțională vs. stabilitatea emoțională, supunere vs. dominanță, expasivitate vs. nonexpansivitate, supraeu slab vs. forța supraeului, threcția vs. parmic, horrie vs. premise, alexie vs. protension, proxernio vs. atio vaisitatea vs. subtilitatea, încredere vs. tendința spre culpabilitate, conservatorism vs. lipsa de respect pentru convenții, dependența de grup vs. independența personală, sentiment de sine slab vs. sentiment de sine puternic, tensiune ergică slabă vs. tensiune
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
dar prin care puteai să ajungi mai repede la orașul Berrhoe (Veria), puse oastea romeică și pe imprudentul împărat în cea mai mare primejdie de pieire. Avantrupa oștirii o conducea protostratorul (comisul curții) Manoil Kamytzes și Isaac Komnenos, ginerele lui Alexie Angelos, care-a împărățit mai târziu; iar ariergarda o ducea sebastocratorul Ioannes Ducas, unchiul împăratului; la mijloc, înaintea căruia mergeau uneltele grele de război și suita estraordinară, conducea însuși Isaac Angelos cu frate-său sebastocratorul Alexios. Avangarda ieși în liniște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patrie din închisoarea de la Constantinopole, unde stătuse ca ostatic, și nu stătea întru nimic îndărătul fratelui său Asan în privirea urei împrotiva romeilor și a furiei de a-i persecuta. Această stare de lucruri Ivanco o aduse la cunoștința împăratului Alexie Angelos și-l îndemnă să trimită oaste și strateg care, cu ajutorul lui (al lui Ivanco), vor putea în orice caz să ia în posesiune orașul Tîrnova și Moesia, care atârna de acest oraș. Planul, dac-ar fi încăput pe mână
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care atârna de acest oraș. Planul, dac-ar fi încăput pe mână tare și cu mijloace suficiente sub conducerea personală a împăratului, ar fi izbutit fără îndoială, dar așa încăpu pe mână slabă. Reținut de iubirea de comoditate în capitală, Alexie numi pe văru-său, pe marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes comandant suprem. Acest din urmă abia atinsese în fruntea oștirii sale pământul Moesiei despre Filipopole când îl sili să se-ntoarcă răscoala trupelor sale proprii. "Unde ne duci? " - îl întrebau - "Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumanilor în Macedonia și Tracia, precum și în vederea pustiurilor create în acest chip de-a lungul Emului, speranțele romeilor năpustiți începură a se concentra încet-încet pe creștetul lui Ivanco, ca singurul contrariu de-o samă cu Asanizii. Campaniile zadarnice ale împăratului Alexie contra românilor și a căpitanului lor Chrysos. Între acestea nevoia împingea totuși pe bizantini să se-mbărbăteze la o acțiune puternică. Orașele Traciei, cumplit de părăduite de către români si cumani, se rugau fierbinte împăratului să le deie de sârg ajutor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când ar fi fost biruit deja, el lăsă cetatea Prosakon, orașul Strummiza și toată țara de primprejur în posesiunea și spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
erau menite a abate năvălirile romîno-bulgare, și ajunse la o putere nelimitată în acea regiune, pe care-o administra după propria lui chibzuință. El își schimbă numele și, dintr-un fel de considerație măgulitoare pentru împăratul, se numi și el Alexie, dar pregătea în toată taina și cu toate perspectivele succesului o răscoală în contra Împărăției romeice. Între conaționalii săi recrută cu succes prin bani și daruri un partid destoinic de război, îi dete arme îndeajuns, zidi în împrejurimile Emului casteluri atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și acest sfat i se poate da împăratului cu bună conștiință. Monarhul, stăpânit parcă de-o oarbă ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo flamura răzvrătirii. Încremenit de știrea unui eveniment atât de neașteptat, neștiind cum să puie pe picior de bătaie o oaste îndestul de puternică și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prada și pierzând cu acest chip o mulțime de vreme. În consiliul de război se priciră deocamdată cu părerea unor capete fierbinți {EminescuOpXIV 93} cari stăruiau ca să se mute teatrul războiului chiar în munți, pentru urmărirea directă a lui Ivanco (Alexie), dar în urmă găsiră totuși mai cu cale și luară hotărârea de-a se pune mai întîi în posesiunea orașelor și locurilor tari pe cari le cucerise Ivanco. Făcură atac asupra unei tării zidite pe-o clină de munte lângă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de munte lângă Kritzimo pe care-o și luară cu asalt, deși nu fără pierderi simțitoare. Tot astfel căzură și alte orășele și locuri întărite în puterea romeilor năvălitori, mai cu vărsare de sânge, mai prin capitulație. Cu toate acestea Alexie (Ivanco), dibaci întru ale războiului și bogat în iscodiri, știu să le creeze poziții grele și mai cu samă cu un vicleșug războinic avu un succes escelent. El puse să strângă o mulțime de turme ce pășteau pe plaiurile munților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]