778 matches
-
dotările pentru unitățile proprii din străinătate. Prin urmare, pentru determinarea, pe baza datelor înregistrate în contabilitate, a "poziției de schimb operaționale" pentru o anumită deviza, șoldul contului 3721 "Poziție de schimb", creditor sau debitor, pe deviza în cauză, se influențează algebric cu suma reprezentând "poziția de schimb structurală" pe aceeasi deviza, respectiv dacă contul 3721 "Poziție de schimb" pe o anumită deviza înregistrează șold creditor, din acestă se scade suma reprezentând totalul soldurilor debitoare ale conturilor 3041, 3045, 411, 412, 413
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120161_a_121490]
-
Procente: p% dintr-un număr real; aflarea unui număr rațional când cunoaștem p% din el; aflarea raportului procentual. Rezolvarea problemelor în care intervin procente. Calculul probabilității de realizare a unui eveniment utilizând raportul: numărul cazurilor favorabile / numărul cazurilor posibile Calcul algebric Calculul cu numere reprezentate prin litere: adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea, ridicarea la putere cu exponent număr întreg. Formulele de calcul prescurtat: (a ± b)^2 = a^2 ± 2ab + b^2 (a + b)(a-b)=a^2-b^2 (a + b + c)^2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
c2 f2 Ș R Rezolvarea în R a inecuațiilor de forma ax + b ≤ O ( ), a f2 Ș R^*,b Ș R. Probleme cu caracter aplicativ care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor, inecuațiilor și al sistemelor de ecuații. Utilizarea metodelor aritmetică sau algebrică pentru rezolvarea unei probleme. GEOMETRIE Măsurare și măsuri (lungime, unghi, arie, volum): - transformări (inclusiv 1dm^3 = l litru). Figuri și corpuri geometrice: 1. Punctul, dreapta, planul, semiplanul, semidreapta, segmentul de dreaptă, unghiul - poziții relative, clasificare; - paralelism și perpendicularitate în plan
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
asistenți de cercetare în statistică 2491 CERCETĂTORI ȘI ASISTENȚI DE CERCETARE ÎN MATEMATICĂ Cercetătorii și asistenții de cercetare în matematică desfășoară activități de cercetare fundamentală și aplicativă, referitoare la analiza matematică, analiza conexă, teoria operatorilor, ecuații diferențiale, fizică matematică, geometrie algebrică, mecanica mediilor continue, mecanica fluidelor, aerodinamică, termodinamică, stabilitate, modelele matematice ale proceselor fizice. Ocupații componente: 249101 cercetător în matematică 249102 asistent de cercetare în matematică 249103 cercetător în matematica mecanică 249104 asistent de cercetare în matematica-mecanică 249105 cercetător în matematică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202005_a_203334]
-
nu este riguroasă). Conform acestui concept, numărul 0 semnifică faptul că toate mulțimile de acel tip sunt vide (goale), neconținând niciun element. Remarcă suplimentară: există o singură mulțime vidă. Rezultate pentru următoarele operații nu pot fi definite consistent cu regulile algebrice: 0, 0/0, 0×∞ și ∞.
0 (cifră) () [Corola-website/Science/299109_a_300438]
-
Vladimir Gherșonovici Drinfeld (, ; n. 14 februarie 1956, Harkiv) este un matematician american de origine ucraineană specializat în teoria numerelor și geometrie algebrică, laureat cu Medalia Fields în anul 1990. S-a născut în 1956 în Harkiv într-o familie evreiască. Tatăl său, Gherșon Ihelevici, a fost directorul departamentului de matematică din cadrul Universități din Kiev, apoi director adjunct al Institutului de Matematică din
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
precoce, publicând un articol de matematică încă din copilărie. A câștigat medalia de aur cu nota maximă la Olimpiada Internațională de Matematică din 1969 de la București. A urmat studiile la Universitatea de Stat din Moscova. A întreprins cercetări în geometrie algebrică sub conducerea lui Iuri Manin, susținându-se teza de doctorat în anul 1978. Nu a putut obține un loc de muncă la universitatea sa urmată, în temeiul originii sale iudaice și în absența unor "propiska" (viză de reședință) în Moscova
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
a emigrat în Statele Unite și a devenit profesor universitar la Universitatea din Chicago, poziție pe care o ocupă în prezent. În 2008 a dobândit cetățenia americană. Împreună cu Alexander Beilinson, organizează Seminarul Langlands. Lucrările sale acoperă de la teoria numerelor și geometrie algebrică până la multe probleme matematice legate de fizica teoretică. A demonstrat conjectura lui Langlands pentru "GL"(2) peste corpuri funcțiilor. În acest scop, a introdus a nouă clasă de obiecte matematice, „module eliptice” (acum cunoscute ca module Drinfeld), apoi generalizate ca
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
asistenți de cercetare în statistică 2491 CERCETĂTORI ȘI ASISTENȚI DE CERCETARE ÎN MATEMATICĂ Cercetătorii și asistenții de cercetare în matematică desfășoară activități de cercetare fundamentală și aplicativă, referitoare la analiza matematică, analiza conexă, teoria operatorilor, ecuații diferențiale, fizică matematică, geometrie algebrică, mecanica mediilor continue, mecanica fluidelor, aerodinamică, termodinamică, stabilitate, modelele matematice ale proceselor fizice. Ocupații componente: 249101 cercetător în matematică 249102 asistent de cercetare în matematică 249103 cercetător în matematica mecanică 249104 asistent de cercetare în matematica-mecanică 249105 cercetător în matematică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202006_a_203335]
-
India și China au descoperit teorema independent și, în unele cazuri, au oferit demonstrații în cazuri speciale. Această teoremă a primit numeroase demonstrații - probabil cele mai multe dintre toate teoremele din matematică. Acestea sunt foarte diversificate, incluzând dovezi atât geometrice cât și algebrice, cele mai vechi datând de acum mii de ani. Teorema poate fi generalizată în diferite moduri, inclusiv prin referire la spațiile multidimensionale, spațiile neeuclidiene, triunghiuri care nu sunt dreptunghice sau chiar figuri care nu sunt triunghiuri, ci spațiale. Teorema lui
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
că cei care le-au construit cunoșteau teorema. De asemenea, scrieri vechi din Regatul Mijlociu Egiptean și din Mesopotamia menționează triplete pitagoreice. "Sulba Sutra lui Baudhayana", scrisă în secolul VIII î.Hr. în India, conține o listă de triplete pitagoreice descoperite algebric, un enunț al teoremei, precum și o demonstrație pentru un triunghi dreptunghic isoscel. " Sulba Sutra" lui Apastamba (circa 600 î.Hr.) conține o demonstrație numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susțin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
lui Apastamba (circa 600 î.Hr.) conține o demonstrație numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susțin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora, în timpul călătoriei sale în India. Pitagora (aproximativ 580 î.Hr. - 495 î.Hr.) a folosit metode algebrice pentru a construi triplete pitagoreice, conform lui Proclus. Acesta a scris însă între anii 410 și 485 d.Hr., adică 9 secole mai târziu. După Sir Thomas L. Heath, teorema nu i-a fost atribuită lui Pitagora timp de cinci
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
iar aceste figuri mici pot fi rearanjate pentru a umple pătratul mare inferior. Analog, acest lucru se poate face și invers. Astfel, se poate observa faptul că suprafața pătratului mare este egală cu suprafețele pătratelor mici. Teorema poate fi demonstrată algebric cu ajutorul a patru triunghiuri identice cu triunghiul dreptunghic de laturi "a", "b" și "c", aranjate în interiorul unui pătrat de latură "c", după cum se poate observa în jumătatea superioară a diagramei. Triunghiurile sunt asemenea, având aria formula 13, în timp ce pătratul mic are
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
sus, a fost publicată de președintele american James A. Garfield. Diferența constă în utilizarea unui trapez în locul unui pătrat, acesta putând fi construit prin tăierea cu o dreaptă a pătratului mare reprezentat mai sus, în cadrul celei de-a doua demonstrații algebrice. Astfel, se obține trapezul reprezentat în diagramă. Deci suprafața trapezului este jumătate din cea a pătratului, adică Folosindu-se ecuația pătratului mare, vom aveam rezultatul înjumătățit pentru trapez. Raportul formula 19 se reduce, astfel că în final rămâne relația pitagoreică. Se
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
al treilea unghi conform postulatului triunghiului). Prin urmare, ABC este asemenea cu reflexia lui "ABD", adică triunghiul "DBA" din partea de jos a figurii. Considerând raportul laturilor opuse și adiacente lui θ, atunci De asemenea, pentru reflexia celuilalt triunghi, Prin calcule algebrice se ajunge la egalitatea: rezultatul căutat. Teorema rămâne validă dacă unghiul formula 51 este obtuz iar lungimile "r" și "s" nu se suprapun. Teorema lui Pitagora este un caz particular pentru o teorema mai generalizată care exprimă legături dintre laturile oricărui
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
simetrie sunt zmee și trapezi isoscele. Pentru fiecare linie sau planul de reflecție, grupul de simetrie este izomorf cu CS (a se vedea grupuri de puncte în trei dimensiuni), unul din cele trei tipuri de ordinul doi (involuții), prin urmare, algebric C2. Domeniul fundamental este de o jumătate de plan sau de o jumătate de spațiu. Bilateria (animale bilaterale, inclusiv la om) sunt mai mult sau mai puțin simetrice cu privire la plan sagital. În anumite contexte există simetrie de rotație oricum. Apoi
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
curgeri simple, în domenii cu geometrii simple. Dificultăți suplimentare apar datorită faptului că termenii de convecție și presiune sunt neliniari. Toate aceste ecuații neliniare trebuie soluționate numeric, cu condițiile inițiale și la limită impuse. Aceste modele implică folosirea unor ecuații algebrice pentru tensiunile Reynolds (v. mai jos) ecuații care presupun și determinarea "viscozității turbulente", ca sumă între viscozitatea dinamică și un termen cu semnificația de viscozitate aparentă. Acuratețea modelării a producerii turbulenței (de obicei prin mărimea "energia cinetică turbulentă" - k) și
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
viscozitate aparentă. Acuratețea modelării a producerii turbulenței (de obicei prin mărimea "energia cinetică turbulentă" - k) și a disipației turbulenței (de obicei prin mărimea "disipația turbulentă" - ε) depinde de gradul de complexitate al modelului. Pentru modelarea acestor mărimi se folosesc ecuații algebrice sau ecuații diferențiale semiempirice, adică în acord cu teoria propusă și cu constantele stabilite pe cale experimentală. Convențional, numărul de ecuații al modelului este cel al ecuațiilor diferențiale. Ca urmare, există modele cu zero, una și două ecuații. Presupunerea care se
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
și în unele domenii rezultatele sunt satisfăcătoare. Exemple de astfel de modele sunt modelul regiunii interioare/exterioare, modelul Cobeci/Smith sau modelul Baldwin-Lomax. În aceste modele atât viscozitatea turbulentă, cât și scările de viteze și timp sunt modelate prin ecuații algebrice. Aceste modele folosesc o singură ecuație diferențială. Exemple de astfel de modele sunt Baldwin-Barth și Spallart-Allmaras. În modelul Baldwin-Barth atât producția, cât și disipația sunt modelate într-o singură ecuație diferențială, în timp ce pentru viscozitatea turbulentă se folosește o ecuație algebrică
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
algebrice. Aceste modele folosesc o singură ecuație diferențială. Exemple de astfel de modele sunt Baldwin-Barth și Spallart-Allmaras. În modelul Baldwin-Barth atât producția, cât și disipația sunt modelate într-o singură ecuație diferențială, în timp ce pentru viscozitatea turbulentă se folosește o ecuație algebrică. Aceste modele sunt satisfăcătoare la curgerea peste profile aerodinamice, unde disipația turbulentă prezintă mai puțin interes. În aceste modele atât producția, cât și disipația turbulenței sunt modelate cu câte o ecuație diferențială, ceea ce face ca modelul să fie adecvat pentru
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
unui fluid newtonian incompresibil au forma: În aceste ecuații termenii adiționali care apar sunt cei de forma formula 21, se numesc "tensiuni Reynolds" și au semnificația de tensiuni aparente. Există două abordări în modelul RANS: Această metodă presupune rezolvarea unei ecuații algebrice pentru tensiunile Reynolds, care include determinarea viscozității turbulente. Depinde de complexitatea modelului modul în care sunt calculate energia cinetică turbulentă și disipația turbulentă. Asta se poate face cu diferite modele de turbulență semiempirice, prezentate anterior. Această metodă rezolvă un set
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
părți ale frontierei domeniului se impun condiții la limită de tipuri diferite se spune că este vorba despre condiții "mixte". Ținând cont că un computer poate executa doar operații matematice simple, ecuațiile diferențiale prezentate anterior trebuie aduse la o formă algebrică, adecvată programării. Această transformare este cunoscută drept "discretizarea ecuațiilor". Stabilitatea calculului numeric a ecuațiilor discretizate nu poate fi prevăzută analitic, ea se demonstrează în practică. Această stabilitate este pusă la încercare în special în zona discontinuităților. Atât ecuațiile lui Euler
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Algebra constituie o ramură a matematicii, derivată din aritmetică, ca o generalizare sau extensie a acesteia din urmă. Are ca domeniu studiul regulilor operațiilor și relațiilor matematice, a conceptelor derivate din acestea, cum ar fi: polinoame, ecuații, structuri algebrice. Împreună cu geometria, analiza matematică, combinatorica și teoria numerelor, algebra este una din ramurile principale ale matematicii pure. Algebra elementară este studiată începând cu învățământul gimnazial, când este introdus conceptul de variabilă matematică ce ține locul numărului. Operațiile care se efectuează
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
modernă o include pe cea elementară și studiază operațiile în cazul general, când în locul numerelor apar simboluri, urmărind câteva reguli care pot să fie diferite de cele aplicate numerelor, exemplu fiind algebra vectorială sau matriceală sau în cazul studiului structurilor algebrice (grupuri, inele, corpuri). Cuvântul "algebră" provine din arabă ("al-jabr", الجبر). Într-adevăr originile ei provin din matematica islamică, dar și din cea indiană, de la care Al-Khwarizmi (Al-Horezmi) (c. 780 - 850) a elaborat începutul acestei științe prin celebra sa lucrare, "Kitab
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]