629 matches
-
lui Guy Mollet, Partidul Laburist ar fi instigatorul acestei întregi afaceri care constituie un mijloc de a ataca guvernul și pe socialiștii francezi, achitîndu-se de responsabilități în afacerea de Suez. Punerea în discuție a guvernului francez și a politicii sale algeriene permite astfel Laburiștilor o apropiere de partidele arabe. Începînd din mai 1958, revenirea la conducere a generalului de Gaulle va face ca această controversă să treacă pe un al doilea plan, fără a o suprima însă complet: Consiliul Internaționalei Socialiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Față de lumea comunistă, o apropiere mai diplomatică și mai puțin ideologică de Internațională și de unele dintre partidele sale va fi pe cale de a se contura, dar cu ajutorul unui demers contradictoriu și nu lipsit de confuzie. Discreditată de politica sa algeriană, care va face obiectul unei polemici acerbe în cadrul IS, SFIO nu poate nici măcar să-și depună candidatura la președinția organizației. Candidatura lui Andersen și succesul său final se explică mai degrabă prin acești factori negativi care îi suprimă numeroși rivali
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în timpul perioadei lor de glorie (anii 1945-1950) lucrurile stau altfel cu SFIO, care discreditează idealurile socialiste și internaționaliste pe toată durata războiului din Algeria. În 1956, Franța și Marea Britanie acționează în calitate de puteri coloniale, lansîndu-se în expediția Canalului Suez. Totuși, politica algeriană a SFIO, criticată de unele partide din Internațională, nu este explicit condamnată de aceasta. Această ultimă cauză nu face decît să scadă interesul curentului socialist pentru luptele de eliberare națională care se desfășurau atunci. În timpul deceniului următor, mișcările Lumii a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se încadrează următoarele regiuni de polarizare: ariile-nucleu de pe litoralul saudit al Mării Roșii și al Golfului Persic. aria-nucleu a Emiratelor Arabe Unite de la Golful Persic. aria-nucleu din jurul capitalei Masqat de la Golful Oman. aria-nucleu libanezo-siriană de la Marea Mediterană. aria-nucleu libiană de pe țărmul mediteraneean. aria-nucleu algeriană de pe coasta mediterană. aria-nucleu marocană de pe litoralul atlantic. - Ariile-nucleu situate în delte și mari confluențe fluviale sunt cele mai vechi formațiuni de acest tip, născute prin grația facilităților pe care le oferă mediul-suport. În lumea arabă două nuclee de concentrare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cu repercursiuni asupra dinamicii, de asemenea relativ modeste, a relațiilor sale externe. R.P. Chineză este primul stat care a recunoscut și stabilit relații diplomatice cu Algeria în 1958, încă înaintea recunoașterii sale internaționale, dar la 10 ani de la independență, Republica Algeriană Democratică și Populară stabilise relații diplomatice la nivel de ambasadă cu abia 40% din statele lumii, iar la începutul anilor ’80 cu numai 47%. În 2007 a atins procentul de 72,5%, valoare modestă în raport cu ambițiile statului algerian, în concordanță
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
independență, Republica Algeriană Democratică și Populară stabilise relații diplomatice la nivel de ambasadă cu abia 40% din statele lumii, iar la începutul anilor ’80 cu numai 47%. În 2007 a atins procentul de 72,5%, valoare modestă în raport cu ambițiile statului algerian, în concordanță cu parametrii ce contribuie la configurarea unei rate de potențial geopolitic destul de scăzută, ce face ca în ultimii ani să se contureze tendința translării centrului de greutate și a statutului de stat-pivot regional în Maghreb, dinspre Algeria spre
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
mod unilateral de 73 de state, între care se distinge Algeria (rivala Marocului în spațiul maghrebian), care o susține politic, logistic și militar. Relațiile bilaterale semioficiale cu Algeria, pot fi încadrate în categoria legăturilor subversive, menite a promova interesele geopolitice algeriene în regiunea coastei atlantice a Africii de nord-vest, în detrimentul intereselor marocane. B. Dezvoltarea și structura spațială a relațiilor politico-diplomatice Dinamica raporturilor politico-diplomatice ale statelor arabofone a înregistrat atât o evoluție cantitativă, cât și o anumită specializare/structurare spațială, prin dezvoltarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
război anticolonial între 1832-1847, în care comunitățile locale sub conducerea emiruluiAbd el-Kader au opus o dârză rezistență autorităților coloniale. Sfârșitul hegemoniei franceze în Algeria a fost, din păcate, identic cu începutul sub aspectul raporturilor conflictuale. După 1950, mișcarea de eliberare algeriană ia forma luptei armate conduse de Frontul de Eliberare Națională, între 1954 1962, finalizată prin proclamarea independenței Alegeriei la 03.07.1962. Aventura conflictului algerian a fost pentru Franța, alături de cel din Indochina (1946-1954), cea mai violentă pagină din istoria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
fost, din păcate, identic cu începutul sub aspectul raporturilor conflictuale. După 1950, mișcarea de eliberare algeriană ia forma luptei armate conduse de Frontul de Eliberare Națională, între 1954 1962, finalizată prin proclamarea independenței Alegeriei la 03.07.1962. Aventura conflictului algerian a fost pentru Franța, alături de cel din Indochina (1946-1954), cea mai violentă pagină din istoria postbelică a relațiilor “de peste mări” ale Parisului, ce a zguduit din temelii clasa politică și sistemul constituțional francez. Din acest punct de vedere episodul algerian
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
algerian a fost pentru Franța, alături de cel din Indochina (1946-1954), cea mai violentă pagină din istoria postbelică a relațiilor “de peste mări” ale Parisului, ce a zguduit din temelii clasa politică și sistemul constituțional francez. Din acest punct de vedere episodul algerian poate fi considerat un eveniment important din clasa mezoevenimentelor, ce a adâncit criza politică de sistem din Franța și a catalizat proclamarea celei de-a 5-a republici în 1958 de către Charles de Gaulle. În Algeria a determinat, pe lângă defluirea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
teoriei geopolitice agreate la Rabat, potrivit căreia cine stăpânește un număr mai mare de kilometri de litoral atlantic în nord-vestul Africii, acela este un actor mai important în ecuația Gibraltarului. Pe de altă parte, Marocul nutrește teama (justificată de sprijinul algerian acordat Frontului Polisario) că un eventual stat vest-saharian independent ar putea deveni o bază operațională a Algeriei în proximitatea sa sudică, care l-ar încadra astfel ca un clește din est și din sud, iar prin această mișcare Algeria și-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
000 de victime. Conflictul a fost parțial amorsat în 1999 în urma apelului la reconciliere lansat de președintele Abdelaziz Bouteflika, dar care a cunoscut numeroase reizbucniri ale violenței în anii 2000, 2001, 2007, concretizate prin masacare și atentate în marile orașe algeriene. în Egipt, fenomenul integrist a apărut încă din anii ’20 ca o reacție la stăpânirea de facto britanică, materializată prin constituirea în această epocă a organizației fundamentaliste “Frații musulmani”, deosebit de activă și astăzi în lumea arabă. În ciuda măsurilor ferme adoptate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de câteva decenii, pare să se transleze în ultimii ani dinspre Algeria spre Maroc, pe fondul instabilității interne din Algeria (vezi Capitolul 3.1. State-pivot, state mijlocii și state periferice). O primă problemă bilaterală este una frontalieră, dată de pretențiile algeriene asupra regiunii Chirac Pastures din sud-estul Marocului, ce a culminat cu conflictul din 1962-1970. A doua problemă în litigiu o constituie acuzațiile reciproce de contrabandă cu arme în favoarea grupărilor rebele ostile celeilalte părți. Algeria sprijină militar și material Frontul Polisario
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de Frontul Islamic al Salvării. Pierderea statutului de stat pivotal de către Algeria accentuează/definitivează translarea centrului de greutate geopolitică în Maghreb dinspre Algeria spre Maroc, proces început încă din anii ’80 odată cu apariția primelor semne de slăbiciune a economiei etatiste algeriene construită după model sovietic. Se consolidează astfel rolul geopolitic al regatului marocan la gurile Gibraltarului, ceea ce îi mărește rate ingul importanței atât ca parte a viitoarei construcții regionale euro-mediteraneene, cât și în calitate de cap de pod al intereselor americane în estul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
socialiști în respingerea CED. Începînd din 1956, problema Algeriei ocupă primul loc în actualitatea franceză. PCF condamnă 'recurgerea la acte individuale', adică la terorism și la represiune; el cere să fie recunoscut 'bunul fundament al revendicărilor de libertate ale poporului algerian'; în sfîrșit, el cere deschiderea discuțiilor 'cu reprezentanții calificați ai ansamblului opiniei publice algeriene' 12. Această poziție nu va evolua în timpul anilor de rebeliune a FLN-ului algerian. Chestiunea Algeriei pune de asemenea în lumină oboseala celei de a patra
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
franceză. PCF condamnă 'recurgerea la acte individuale', adică la terorism și la represiune; el cere să fie recunoscut 'bunul fundament al revendicărilor de libertate ale poporului algerian'; în sfîrșit, el cere deschiderea discuțiilor 'cu reprezentanții calificați ai ansamblului opiniei publice algeriene' 12. Această poziție nu va evolua în timpul anilor de rebeliune a FLN-ului algerian. Chestiunea Algeriei pune de asemenea în lumină oboseala celei de a patra Republici și discreditarea coalițiilor guvernamentale succesive, care nu vor sau nu pot să atace
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cere să fie recunoscut 'bunul fundament al revendicărilor de libertate ale poporului algerian'; în sfîrșit, el cere deschiderea discuțiilor 'cu reprezentanții calificați ai ansamblului opiniei publice algeriene' 12. Această poziție nu va evolua în timpul anilor de rebeliune a FLN-ului algerian. Chestiunea Algeriei pune de asemenea în lumină oboseala celei de a patra Republici și discreditarea coalițiilor guvernamentale succesive, care nu vor sau nu pot să atace deschis problema. Acest vid de putere este cu atît mai neliniștitor, cu cît pozițiile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
negocierii împotriva membrilor "ultra" ai armatei franceze. În plus, el se delimitează de Statele Unite în privința politicii economice și a securității Franței. În timpul anilor șaizeci, această politică va fi materializată prin cîteva evenimente cheie: acordurile de la Evian din 1962 asupra chestiunii algeriene; veto-ul la intrarea Marii Britanii, considerată prea pro-americană, în Piața Comună în 1963 și 1967; retragerea Franței din organizația militară a Tratatului Atlanticului de Nord. În același timp, acești conducători recalcitranți sînt de asemenea conștienți de atracția pe care o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comerțul ambulant și contrabanda transfrontalieră, care mai păstrează ceva din vechiul mod de viață (cazul comunităților tubbu și tuaregilor). În nordul Africii se practică și seminomadismul, unele triburi din deșert așezându-se temporar pe lângă sate de pe litoralul libian, tunisian ori algerian pentru o anumită perioadă de timp, în care participă la unele activități agricole, cum ar fi în sezonul culesului curmalelor. Transhumanța se practică astăzi pe spații restrânse, cu precădere în Maghreb, între Atlasul Tellian și Atlasul Saharian. Migrațiile sezoniere cele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
a început un flux migratoriu al autohtonilor maghrebieni către state din Europa occidentală, devenită în acea perioadă una din principalele arii de atracție a migrației internaționale; numai între 1949-1955 s-au stabilit în Franța un număr de 180.000 musulmani algerieni, fenomenul intensificându-se rapid în deceniile următoare. Emigrația a creat, totodată, o anumită dimensiune spațială a relațiilor interumane, în special transmediteraneene. Adaptarea mâinii de lucru în spațiile-țintă a fost facilitată de legăturile geografice și cultural-istorice, iar fluxurile comerciale urmează de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
o consecință a clivajelor socio-economice din statele arabe și unele cartiere tradiționale (medina) pot căpăta aspect de veritabile bidonville-uri paupere, deși se află în interiorul unor orașe mari, precum nuclele istorice vechi din orașele marocane Fès, Marrakesh, Meknes sau din orașele algeriene Alger, Annaba. B. Raporturile rural-urban și transformarea spațiului politico-geografic Alături de elementele de ordin politic, economic sau militar, raporturile dintre structurile teritoriale rurale și urbane și-au adus o anumită contribuție în perioada postbelică la reconfigurarea reperelor politico-geografice, prin inducerea segregărilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
în secolul al XIX-lea pe teritoriul Algeriei viețuiau 650 de triburi, iar în 1954 teritoriul era organizat în 3 departamente, în 1965 în 15 wilayate, iar astăzi există 48 de asemenea unități teritorial-administrative. În momentul obținerii independenței (1962) teritoriul algerian cuprindea 300 de unități comunale, în 1974 - 704, iar în prezent - 1.540 structuri comunale. 1.3.3. Structurile geoeconomice - între integrare și divizare, disparități regionale Activitățile uman-economice și rezultatele lor material-financiare constituie elementele cele mai mobile din sistemul geografic
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
sau recunoașterea unei căi de acces la universalitate pînă la o formă de invidie sau chiar de ură, ca în cazul unei părți din literaturile postcoloniale. "Scriu în franceză pentru a le spune francezilor ca nu sunt francez", afirma scriitorul algerian Yacine Kateb, în 1966. Noțiunea de identitate trebuie deci manipulată cu precauție, cu atît mai mult cu cît, de cîteva decenii deja, alături de cea de alteritate, ea se află în miezul discursurilor din cadrul Studiilor fran cofone și al cercetărilor postcoloniale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a construit ficțiunea pornind de la o anchetă extrem de riguroasă asupra acestei întîmplări monstruoase ce a suscitat emoții și analize cu implicații radiante. De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de a se instala în Franța. A scris circa douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu excepția punctelor strategice Gibraltar și Falkland). Belgia abandonează definitiv Congo după 1960. După ce cedase în fața Marocului și în Tunisia (1956), Franța recunoaște independența celei mai mari părți a fostelor sale colonii din Africa și în cele din urmă restituie Algeria algerienilor islamici (1962). După 1970, Portugalia își va lichida atît coloniile, cît și regimul dictatorial. Acest proces de decolonizare nu face altceva decît să opereze replierea națiunilor europene asupra continentului lor. El purifică noțiunea de Europă de aspectele sale cele mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]