313 matches
-
seculare, dar pragmatice, șocogene. Se caută ce nu poate fi gîndit, raționat și nici exprimat cu ajutorul limbajului, se caută înafara umanului : forțe impersonale, morți, spirite, energii, ba am găsit și sintagma devenire-animal. În general, acestea sunt realități ce înspăimîntă, îmbolnăvesc, alienează. Sigur, unora le poate aduce și bucurie, așa ca proasta la fotograf, dar orice om lucid vede aici decadență, descompunere, miros de cavou. Ăsta să fie apogeul civilizației acesteia ? A fost chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numit Sine, Imago Dei, zeitatea noastră interioară. Obîrșia noastră este în Dumnezeu, ca și sfîrșitul amarei noastre călătorii, a eternului circulatio. Întîlnirea cu Sinele echivalează cu descoperirea lui Dumnezeu. Acesta e sensul. Aceasta e piatra filosofală (Lapis Philosophorum). Am fost alienați, rupți de unitatea preconștientă originară, încartiruiți în spațiu și timp, în bipolaritate și multiplicitate, sub aparența libertății. Am dobîndit astfel conștiința, fructul Pomului cunoașterii binelui și răului, ispita ce a generat păcatul originar, hybris-ul originar și rădăcina fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
precaritatea, tinerii din cartierele „dificile” disprețuiesc munca, prezintă tendința de a justifica mica delincvență, furtul și expedientele ca mijloace facile de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își construiesc identitatea în jurul consumului și al banului, al escrocheriei și al traficului ilegal 30. Neîndoielnic, mizeria se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
funcția de președinte al României cetățenii români cu drept de vot care au domiciliul în țară și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții de fond: să nu fi pierdut drepturile electorale ca urmare a unei condamnări judecătorești definitive; să nu fie alienați sau debili mintal ori puși sub interdicție; să aibă vârsta minimă de 35 de ani; să nu aibă interdicție de a se asocia în partide politice; să nu fi îndeplinit, deja două mandate în funcția de președinte al României. În ceea ce privește
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
funcția de președinte al României cetățenii români cu drept de vot care au domiciliul în țară și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții de fond: să nu fi pierdut drepturile electorale ca urmare a unei condamnări judecătorești definitive; să nu fie alienați sau debili mintal ori puși sub interdicție; să aibă vârsta minimă de 35 de ani; să nu aibă interdicție de a se asocia în partide politice; să nu fi îndeplinit, deja două mandate în funcția de președinte al României. În ceea ce privește
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
confuzie identitară majoră), pasivitate înscrisă imediat într-un registru de homosexualitate primară alienantă. Sinele și obiectul nefiind în mod clar diferențiate, obiectul devine periculos, deoarece poate să pătrundă în sine, să se instaleze acolo, să-l cucerească și să-l alieneze definitiv. De aici rezultă această dublă dificultate întâlnită adesea la adolescenții predispuși la sinucidere, aceea a unei apropieri de un obiect mereu căutată dar respinsă și aceea a unei nevoi de îndepărtare mereu revendicată dar imposibil de asumat: atâta timp cât obiectul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dorințelor și a plăcerilor. Pentru că aceste puteri nu reprezintă un pericol în sine, ci numai în măsura în care tulbură sufletul înțeleptului. Este vorba deci de a nu dori orice și oricum și de a nu viza orice tip de plăcere. Cele care alienează, momentan sau durabil, trebuie evitate. Fără necumpătare, excese, lipsă de măsură sau lăsare în seama pulsiunilor animalice, căci plăcerea nu se reduce la trivialitatea unei animalități dezlănțuite, ci la modelarea propriei ființe și la edificarea propriei autonomii. Singura jubilare autentică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop care să-ți permită să te bucuri de câștigarea și de adunarea lor. Ca om liber, el nu este alienat nici de faptul de a-i avea, nici de acela de a nu-i avea. Aristip privește la fel bogăția și sărăcia, două stări constrângătoare ce îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. Îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEATC "MOMENTUL AL CINCILEA" Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniștitc "Salvați prin polemică \: trei muschetari hedoniști" VIIItc "VIII" PHILEBOS și „viața fericită”tc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată stabilită această taxonomie, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întruchipări aflate la limita „regimului nocturn” al imaginarului și întrupări contingente, transgresând opozițiile împământenite de tipul artificial vs natural/biologic sau obiect vs subiect. Atât „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă, cât și diversele creaturi ale vieții artificiale nu se simt alienate în societatea cybertehnologică menită a ține locul naturii, cred în progresul prezentului computațional care neagă trecutul și memoria culturală, sunt amnezice la capitolul istorie și acționează ca niște reset game-uri, deși sunt capabile de o stocare masivă a datelor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mă simt de înstrăinat de toate, chiar și de originile mele, deși le port pentru totdeauna stigmatul și le suport tarele” (1973 Ă 628). Numai că, deși-i scoate la iveală și-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
al umanității prin alienare ruptură condiționată de un complex proces socio-istoric, bio-ecologic și moral-spiritual, amputînd ființa umană de propria existență, precum o plantă smulsă din solul ei hrănitor, purtată haotic de vîntul uscăciunii. Asemenea oameni trăiesc fără să existe, sînt alienați, fie ca cei străini pe meleaguri de noapte, aruncați fără copilărie și fără memorie, fie alienați ca cei mintali a căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc tipologia și problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
réécriture (2008) propune comprehensiunea fenomenului intertextual prin raportare la postmodernitatea (sceptică și agitată) în care trăim. Pentru a surmonta angoasa indusă de această lume rapidă și ofertantă, opera literară trebuie să-și schimbe natura, "să se distrugă și să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-adevăr, lumea nu mai există pentru a ajunge la o carte frumoasă. Dar acești scriitori violenți, spirituali și triviali, cum este și Houellebecq, neo-naturaliști ce refuză orice estetism sau seducție artistică, ce-și urlă neputința în fața unui vid intolerabil, alienați într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată?) construiesc o viziune apocaliptică pe care nu o putem reduce la liniștitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În această direcție, pentru Scarpetta, noile și din ce în ce mai performantele tehnologii devin o putere autonomă ce influențează relația omului cu elementele cele mai naturale, cum ar fi viața și moartea, impunând o grilă proprie de lectură a lumii, ce pare a aliena statutul subiectului. Acest gânditor propune și o sintagmă "era tehnoculturii"pentru a sublinia intruziunea crescândă a mijloacelor tehnice în aproape orice tip de proces, inclusiv (sau mai ales) în cel cultural. În viziunea lui Gianni Vattimo, revoluțiile tehnologice au făcut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult timp de acord cu teza lui Rousseau despre opoziția dintre natură și societate drept cauză a divizării în mai multe feluri a omului: între iubirea de sine și iubirea celorlalți sau între a fi tu însuți și a fi alienat, între înclinație și datorie, sinceritate și ipocrizie. Și întrucât "istoria" a schilodit natura omului, s-au pus multe speranțe în crearea "societății civile". Concepția lui Rousseau a fost împărtășită totuși de americanul Henri David Thoreau (1817-1862), mare iubitor de natură
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
faptul plasării chipului într-un cadru aparent natural, dar care preia ceva din convențiile interiorului printr-o accentuată stilizare, printr-un ecleraj straniu, care nu corespunde luminii naturale. Fundalul cu o accentuată notă decorativă are, mai degrabă, rolul de a aliena chipul, de a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o obsesie personală a autorilor. Ori într-o tactică: vezi ce bine-i merge acasă celui care vine cu ceva faimă de-afară (căci, slavă Domnului, asta la noi e-o veche tradiție!) și te-apuci să-i imiți isprăvile, alienându-te singur. Ah, și mai vine după asta și sindromul Ecovoiu, ca să-i zic așa. Adică ai mai multe ecouri afară decât acasă, prilej să faci, revendicativ, procese de intenție sistemului autohton de receptare. Păi cum să nu cazi iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
izolarea, contactul psihic deficitar dezvoltă un blocaj existențial imposibil de rezolvat. Concetățenii percep toate acestea ca simptome ale unei boli fără vindecare și decid să-l țină departe de ei. Ne amintim că Slavici oferise cititorului prin personajul Pupăză primul alienat de această natură din literatura română. La nivel social, Bandi și Pupăză au aceeași poziție datorată și unui statut familial identic: ambii sunt copii din flori, bastarzi marginalizați din naștere. Stigmatul nelegitimității lor dublează povara handicapului psihic, respectiv fizic pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
II, X. Își exprimă speranța că Macer a continuat să-și facă griji pentru el: Macer îi datorează acest lucru pentru viața pe care au împărtășit-o, timp de mulți ani, faptului că soția sulmonezului "nu îi este străină" (non aliena tibi) studiilor, de care Macer s-a folosit cu mai multă înțelepciune decât Ovidiu, care acum își primește trista recompensă pentru publicarea volumului Ars amandi. Există însă legături sacre care unesc poeții între ei, chiar dacă aceștia doi urmează căi divergente
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ajunge să tremure la un moment dat din tot corpul "de fiorul iubirii". Nereușind nici în biserică să se reculeagă, bărbatul mai încearcă o dată să-și găsească liniștea, de data aceasta în sânul călduros al naturii-mamă, ca tot omul modern, alienat de civilizație. În zadar însă. Fantasma erotică se amplifică halucinant, și nu doar în forma previzibilă a unor imagini plastice, referitoare la "trup" (golful părea "rotund ca sânul și șoldurile ei"), ci și în maniera, infinit mai insinuantă, a percepțiilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzăndu-se la discreția unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile unui sistem social dacă nu opresiv, atunci indiferent, față de individ, acesta nefăcănd altceva, decăt să perpetueze, să mențină mecanismele supraindividuale ce-l alienează, îndepărtăndu-l de sine însuși și frăngăndu-i șansa de a-și mai căuta fericirea. Pare atunci absurd să încerci, măcar, să găndești că lucrurile nu stau așa din cauza unei ordini destinale a lumii, că nu există un mare mecanism al istoriei
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]