260 matches
-
provine dintr-un rău epocal. Chiar dacă nu putem vorbi de o finalitate polemică explicită, aceasta există în orientarea imanenta a imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză, silindu-se a-i lua locul. Formulă psihică a respingerii realului aberant o reprezintă acele sentimente existențiale revelatoare despre care
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar păstrînd aceeași finalitate pragmatică, alienantă în sfera artei: "Dacă trezirea culturii noastre a coincis cu aceea a vieții politice și naționale, dintr-o adevărată letargie istorică și pe pragul unei Europe de milenară tradiție spirituală, și dacă în această perioadă de început era explicabilă confuzia
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
logică" a decis că avantajul imediat este de preferat și a eliminat piesa negrului, pierzând partida. Această competiție om-calculator a avut și are urmări bune pentru cunoaștere deși ambiția inteligenței artificiale rămâne o himeră. Există însă și acele aplicații absurde, alienante, care se bucură de un îngrijorător succes de piață. De curând o firmă japoneză a anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat (câine, pisică), fiind programat să pretindă a fi hrănit
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
conștientizarea dependenței, asumarea instinctelor, a pulsiunilor: "Abjecția umană, ca afectul unui cartilaj rupt. Ai gândit vreodată comparația asta? Cartilajul rupt, în absența lui, oasele sudate greșit. An-chi-lo-za-rea. Atâtea zone anchilozate ale conștiinței noastre...". Pentru Augusta, al cărei sexualism primitiv și alienant prilejuiește pagini destul de "tari", prezența atât de puternică a morții în contextul refacerii ei sau, invers, a coincidenței perioadei post-terapetice cu mutarea osemintelor surorii, pentru a cărei moarte prematură se simte vinovată, ei bine, acest "experiment" o ajută să-și
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare alienantă. (S-a autopredestinat astfel prin pseudonimul ales. Ana - prenumele, din folclorul autohton, al unei femei legendare, care consimte să se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i s-a născut mama. Pseudonimul este resimțit de ea însăși ca un
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ci dimpotrivă. Și în celelalte două cazuri, nimic nu revendică anormalitatea, nesiguranță, abuzul. Aceste stări se găsesc în acești tineri care, ca și cei din Elephant (2003) sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare. Părinții, oricât de buni, de îndatoritori, nu mai posedă codul de acces al acestei lumi hermetice, abisale, a unor sensibilități contrariate sau doar așteptând să fie bruscate. Pentru Hideo Nakata
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
nașterii, a sfîrșitului și a începutului în toate cele ce ființează. Nu alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare devine mic pe lîngă pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
recepta comprehensiv o tensiune, o angoasă, un dramatism care pot scăpa plasei retorice cu ochiuri prea largi. Sîntem introduși într-un mediu bun conducător al unor stări poetice genuine, nefasonate, conceptual, neprelucrate de-o meditație mai mult ori mai puțin alienantă a fiorului liric. Efectul de împrospătare a limbajului poeziei este învederat. Debranșată de la rețeaua convențiilor (truisemele "nobile", afectările filosofarde sînt cele mai primejdioase), ființa își acceptă o condiție de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
senine ale primăverii/ pe spinarea viselor iubito/ în rochița tandreții de vata de zahăr", dar și ironie, și deriziunea banalității: "aici e necesar/ să ai nume leafa nevasta/ niciodată câine tobe metafizice/ poeme balcoane ermetice". Într-un univers citadin, uneori alienant care îți dă senzația că "apocalipsa s-a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie care se sparge în zidire de viu și de morți". Bășcălia balcanică și umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii despre temele mari
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
cu ochii închiși/ vin dulce din căni de pămînt" (feuda cu flori). Starea hipnotică revine adesea, asociată cu aspirația reîntoarcerii în ciclul natural, cu o regenerare deci, anticitadină și antiindustrială, așijderea în opoziție cu programul totalitar exclusiv economic, atît de alienant. Edenul firii e contrapus celui utopic-comunist: "așa cum stai întins istovit/ cu ochii închiși cu gene de cretă/ lași locul lași somnul lași toate/ aceleași nedeslușite urme ca pasărea/ ce vine pe zăpadă// panta se-nclină sufletul tău se ridică/ și
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
spiritul cu noi deschideri, fără să-i altereze esența, în epoci în care acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări vitrege, politice sau economice, ideologii perverse și doctrine alienante i-au frânt tendința naturală de sincronizare cu restul continentului, cu paradigmele culturale prin care acesta s-a definit. Românii, susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
cred, și făpturi umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
opțiunea pentru jocul secund al poeziei face și mai acut sentimentul de exil, ca și cum literatul ar fi damnat să îndure dureroasa amenințare a unei solitudini nemântuite; departe de a fi un refugiu, poezia este de fapt, psihologic vorbind, malignă și alienantă. Formula de „literatura ca viață”, ce definește ermetismul florentin, capătă la Mario Luzi înfățișarea cea mai originală și înțelesul cel mai profund. Încă de la debutul din anii treizeci, poezia lui Luzi se configurează de fapt ca un fel de „cunoaștere
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela al limbajului, în acela al codurilor și în acela al tehnicii, acum ea este explicită și se adresează nemijlocit acelei civilizații burgheze, industrializate și alienate/alienante pe care avangardele începutului de secol XX o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește, apelând la rezervele subconștientului, dar și la efectele suflătorilor și la timbrul sopranei imprimate pe bandă, sunetul palid, mocnit, al ființei redusă la ne-ființă de agresivitatea alienantă a pianului. Erupțiile lui, întrerupte de colapsuri periodice, seamănă cu apariția și dispariția unor chipuri contorsionate de durere, ce se suprapun ori se substituie caleidoscopic, altora, hidoase, terifiante în elanul lor voluptos de a anihila și ultima pîlpâire de viață
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
acest cimitir de mașini, sînt, aș zice, simboluri ale unui microcosmos în criză. La nivelul macrocosmosului, al pînzei Oedipei, totul pare coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe din nuvelele lui Vladimir Nabokov, și ele obsedate de tema singurătății sau a rătăcirii. Personajele lui sînt, de foarte multe ori, emigranți. Povestea lor presupune, așadar, într-un chip previzibil, impasul pierderii de
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc/ Din mereu aceleași silabe?" (ibidem). Confruntarea are loc între "povestea" inocenței originare și "Timpul real", cea dintîi purtătoare a unui mister capabil a identifica ființa genuină, adevărata ființă, cel de-al doilea factologic alienant. Deși dorită, evoluția e păguboasă, dizolvînd, în talazul mundan, edenicul basm: "Sunt eu ființa din oglindă/ Sau doar o formă umplută cu fapte/ Ca o păpușă de cîlți? Doamne,/ Cît mi-am dorit/ Să cresc mai repede,/ Să mă condamne
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
istorică e mediocritate". Discursul istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat a urmări generalul, paradigmaticul, arhetipalul. Istoria eclipsează chestiunile esențiale ale conștiinței umane, avînd în consecință un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
fascist cu alte însemne și cu sloganuri reformulate. Chiar și profesorul cunoaște fascinația puterii, ca și unuia dintre elevii săi, Tim (Frederick Lau), ea îi distruge relația afectivă și îl face să întrevadă pentru o clipă, decisivă pentru spectator, spectrul alienant al nebuniei totalitare. Profesorul a demonstrat că este oricînd posibilă o nouă dictatură, bazele teoretice pot fi aplicate cu ușurință, iar universul creat în șapte zile într-un liceu oarecare pare oricînd transferabil la scara unei întregi societăți, mai ales
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
forțele NATO și comunism, "alegoria" fiind localizată și individualizată atent. Postabsurdul se prelungește, însă, și în aceste piese prin câteva din "ingredientele" clasice marca Vișniec: alegoria transpusă în mici parabole, "anecdote" pline de poezie și istorii cu fond didactic, limbajul alienant ale cărui sensuri s-au diluat până la a nu mai spune decât extrem de puțin, denunțarea strădaniei utopiei și a finalității ei în crimă, motivul ușii etc. Dacă altădată Matei Vișniec miza foarte mult pe simbolistica decorului absurd, acum limbajul și
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
actori francezi Virginie Ledoyen și Guillaume Canet, interesanți exponenți ai nouvelle nouvelle vague-ului francez impuși de un Chabrol sau Chereau, un cuplu lansat de fapt de către Pierre Jolinet în En plein coeur. Inventat parcă anume pentru a reabilita cândva mouse-ul alienant al computerului, șoricelul Stuart înfiat de familia Little are ambiția ca prin intermediul regizorului Rob Minkoff să păstreze pe ecran întreg farmecul desuet al cărții tipărite în 1945 de către "părintele" său, americanul Elwyn Brooks White reputat gazetar ajuns academician răsplătit și
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de sticlă, reclame enorme, trafic intens, oameni care nu se privesc prea mult și din timp în timp fragmente ale unui univers tradițional - ikebana, temple - aproape dispărut) în care citeva personaje încearcă să supraviețuiască. Singurătatea îi apropie pentru puțin
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]