567 matches
-
și numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Consiliului puterilor girante (care fusese instituit de Tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question du monastère de Golia, à Iassy", în 1859, acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul Treburilor din Lăuntru al Moldovei l-a transmis instituției Epitropiei, acordându-i o sumă anuală de 530 galbeni. În această perioadă a istoricului ospiciului, au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caracteristică acestei unități, în perioada de început a psihiatriei românești. Pentru curățenia corporală a bolnavilor erau pieptănate cu "peptene des", aflate doar în număr de 4, și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienați, aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persistă încă în primele decenii ale secolului al XX-lea, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
permite nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele 4 clopote chema, probabil, la masă. Este, la Golia, de altfel, o imixtiune
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem descifra nici durata existenței sale. Instituția nu mai funcționa în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca Prea mică pentru a fi preluată administrativ de Epitropie, unitatea staționară de la Râșca a continuat să primească alienați până spre 1890, după are nu mai găsim nici solicitări, nici repartizări de bolnavi către această mănăstire. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca Prea mică pentru a fi preluată administrativ de Epitropie, unitatea staționară de la Râșca a continuat să primească alienați până spre 1890, după are nu mai găsim nici solicitări, nici repartizări de bolnavi către această mănăstire. În aceeași perioadă mănăstirea a decăzut mult, chiar și zidurile sale ruinându-se până în prezent. Referirile pe care le avem despre Râșca ne
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însă că îngrijirea bolnavilor era lăsată în seama călugărilor, la această mănăstire existând o astfel de tradiție care s-a perpetuat până spre cel de al doilea război mondial, când la Râșca a fost adăpostită o unitate militară spitalicească. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca are foarte multe necunoscute. Interesându-ne în mod special despre această activitate, am căutat la fața locului eventualele relicve. Ni s-au părut interesante încăperile prevăzute cu resturi de gratii la geamuri și la uși. Aceste chilii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Iașului, alături de Catedrala și de Centrul Mitropolitan Iași. Casele și vechile chilii ale fostului seminar de la Socola sunt date în folosință comunei Bucium, care le transformă în spații pentru o "Școală de meserii". Din anul 1898, începe amenajarea "Ospiciului de alienați" și cu această ocazie vechile clădiri sunt dărâmate. S-a păstrat până în zilele noastre o singură clădire autentică și reprezentativă pentru fostul seminar, cu un demisol și parter destul de spațioase, dar jalnică în ceea ce privește structura de rezistență, forma estetică exterioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
funcționat provizoriu într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana. Acest ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori ca "Ospiciu Comunal", alteori ca "Spitalul Comunal de Alienați". A fost condus de L. Zlișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (D-l farmacist Bzisersei etc.), deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției, de aceea nu le vom menționa decât în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că Ospiciul Spitalul Comunal de Alienați a fost înființat de comună, subordonat acesteia prin intermediul despărțământului celui de-al V-lea despărțământ sanitar. Activitatea instituției rezultă din mai multe note de plată în total 39 vizite cât și dintr-o serie de mențiuni și rapoarte. Dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
raport cuprinzător cu privire la starea acestui Spital Comunal, raport care aparține aceluiași medic dr. C. Bottez. Pe baza acestui raport, putem reconstitui câteva din datele privind existența și condițiile de funcționare a instituției. Raportul menționat ne informează că Ospiciul Comunal de Alienați "a început a funcționa în zioa de 26 iulie 1883". La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
informează că Ospiciul Comunal de Alienați "a început a funcționa în zioa de 26 iulie 1883". La data întocmirii documentului, ospiciul avea doar 5 luni de existență și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de zile", cu rezultatele menționate de doctorul Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 augustu, cuprinsu de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și aceea precară și plină de lipsuri. În acest timp se trataseră 6 alienați, 2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de zile", cu rezultatele menționate de doctorul Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 augustu, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombrie după un tratament de 84 zile. Altul, Dimitrie Sasu, intrat la 16 Augustu suferind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil: este în afara orașului și insuficient ca spațiu, subliniind că " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu e de aseminea vicios, patru camere, una pentru gardieni, una pentru bucătărie, remân douie propriu disa pentru alienați, din acestea una foarte mică abia permite instalarea a două paturi și acestea lângă ferestre, alta mai mare în care ar încape trei paturi, dar care fiind asfaltată pe josu ține frig și e greu de încălzit earna". Starea materială
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui-generis: "dilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-lui Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe acea di, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători, majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge gardieni ("nu știm care sunt condițiile cerute pentru un bun păzitor de șanțuri, în tot
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
condițiuni a funcționat până în august 1884, când a fost probabil desființat, deși nu avem documente care să menționeze condițiile acestei desființări. Abia în 1885, la 25 ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de peste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau remunerația oficială a problemei, recunoscându-i limitele. Periculozitatea socială sau, numai simplu, incapacitatea de a coopera în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fost protejat sau, cum s-a petrecut mai ales în lumea catolică, repudiat sau, uneori, chiar exterminat. Spiritul legii la care ne referim a fost determinat, și el, de concepțiile timpului despre etiologia alienării și despre periculozitatea socială consecutivă prezenței alienatului în societate. Cum, de cele mai multe ori, alienația mintală era condiționată de incubația unor forțe oculte de origine malefică, posedatul era fie supus la exorcisme, deseori greu de suportat, fie chiar exterminat. Tortura și execuția capitală au încheiat existența multora dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în societate. Cum, de cele mai multe ori, alienația mintală era condiționată de incubația unor forțe oculte de origine malefică, posedatul era fie supus la exorcisme, deseori greu de suportat, fie chiar exterminat. Tortura și execuția capitală au încheiat existența multora dintre alienați. Știm că occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit, sub acest aspect, exemple de proceduri de acest gen. Ortodoxia, strâns legată de destinele poporului român, a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât acelea, decât toate, drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției, vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat", dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitatea alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
un loc cu deținuții de drept comun. Așa ne explicăm faptul că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost îndelungată, fiind frecventă încă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex. Brăiescu, pe care îl vom prezenta la capitolul "Psihiatria științifică", descria locurile unde poposeau atât de frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mizerabile expresii ale degradării sociale". Nu s-a scris până în prezent despre acest aspect privitor la dezvoltarea psihiatriei românești. Ne oprim, de aceea, ceva mai pe larg. Este necesar să observăm, în această direcție, discrepanța care exista între legislația cu privire la alienați și practica propriu-zisă. O incursiune în istoria dreptului românesc ne-o confirmă 76. Chiar în secolul al XIX-lea, judecata decurgea încă empiric. Iată cum descrie instituția judecătoriei și judecata în sine O. Stănciulescu, istoric al dreptului român, referindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, filantropică, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]