550 matches
-
pe care îl face cu mare plăcere Stela - fata pe care bătrâna a crescut-o de când era în fașă - este plimbarea, așa că, auzind că poate ieși din casă, se îmbracă și se piaptănă cât ai zice pește și îi duce alifia lui Felix Deac. Cea care îi deschide când bate la ușă, nu este un membru al familiei Deac, ci logodnica lui Vlad. -Pe cine cauți, o întreabă Mona, care ca prin vis își amintește totuși că o știe de undeva
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
logodnica lui Vlad. -Pe cine cauți, o întreabă Mona, care ca prin vis își amintește totuși că o știe de undeva pe fată. -Aș fi vrut s-o văd pe Elia, dar dacă nu e pe aici îți las ție alifia asta pentru tatăl ei. I-a trimis-o mătușa mea, Aurelia. -A, tu erai! Ce mai faci Stela? Vii la nunta Edithei? -Ce nuntă? Ce spui? Edith se mărită? Nu știam. -Știi acum. Dar cum de nu ai aflat? -Nu
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
impresionantului zăcământ terapeutic din acest colț al Grădinii Maicii Domnului, totul fiind subsumat ideii călăuză de tratare a afecțiunilor prin mijloace exclusiv naturiste. Iar când spun tratamente naturiste, mă gândesc nu doar la leacurile românești vechi de când lumea (infuzii, ceaiuri, alifii, tincturi etc.), multe dintre ele transmise din generație în generație tocmai de către strămoșii noștri traco-geți (se știe cu precizie că pe aceste meleaguri au trăit și activat cei mai valoroși medici ai antichității europene), ci am în vedere îmbinarea lor
AL DOILEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380505_a_381834]
-
tâmpit, cu subtitlul, Mărturia informatorului, Dată, Editura Tehnopress, Iași 2006. Cartea are 437 pagini și patru capitole:... până în pragul Securității; În drum spre Suza; Trădarea trădătorului; Zi neagră pentru idoli... Dacă Sileanu ne prezintă un turnător senior, uns cu toate alifiile, Tutus este un tânăr care nu numai că nu are origine sănătoasă (tatăl jandarm, deci un instrument al exploatării burghezo-moșierești), nu are nici măcar buletin de București. Cu toate aste el este hotărât să supraviețuiască, să cucerească orașul cu orice preț
TURNĂTORUL de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381563_a_382892]
-
-n gura mare Și dincolo de hotare! Mă uit la obrazul lui Nici pătat de vină nu-i Și atunci când el vorbește Limba-n gură și-o stâlcește. Cel crescut dintr-o silabă, Biet român cu mintea slabă, Uns cu-atâtea alifii, Spune-mi ce ai vrea să fii? Dacă nu-ți place destinul Schimbă-ți, frate, buletinul Și pe lumea cealaltă Când o să te naști vreodată Să le spui părinților Suferința ta din dor Și-n certificat să-ți scrie Nația
RUŞINEA DE A FI ROMÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374430_a_375759]
-
apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu.L-am dus și la veterinară de i-a văzut aripa. Fusese ruptă. Mi-a dat o alifie să-i pun și a durat mai bine de o lună, până s-a vindecat. După ce i-a trecut aripa, îl chemam pe mâna mea fără mânușă și nu m-a ciupit nici măcar o data. Când Haralamb în schimb încerca să
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
avea nevoie de cafele, sucuri sau alte atenții. Era tânăr, voia să învețe și îi plăcea titulatura de inspector. Era ceva să descopere el, abia ieșit de pe băncile facultății, greșelile pe care le făceau contabilii bătrâni și unși cu toate alifiile, care luau o căruță de bani pentru a întocmi actele la nenumărate firme, la care nici ei nu le mai știau denumirile Într-un cuvânt, îi plăcea să fie inspector și să jongleze cu actele normative, dar, cel mai mult
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
în brațe, uimit de fragilitatea corpului ei și de pielea catifelată și fină. Suzana era o femeie care punea mare preț pe îngrijirea corpului și a pielii. Avea tot felul de borcane și borcănele cu pomezi și creme, tuburi cu alifii și unguente, unele pentru corp, altele pentru ten și altele pentru mâini. Mă distram privind-o cât de concentrată era asupra acestui program pe care îl desfășura în fiecare dimineață și mai ales seara. Dimineața, când se pregătea să meargă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Vâlva Băii pusese stăpânire pe inima lui și avusese grijă să nu aibă ochi pentru nici o altă fată? Ei, dar nici Măriuța nu era chiar orice fată! Făcu ce făcu, prinse o șopârlă neagră, îi smulse limba, o unse cu alifii și o frecă cu ierburi, după care o puse în locul celei pe care o pierduse bătrânul miner. Și, ce să vezi? Limba de șopârlă se prinse în locul celei vechi ca și cum acolo ar fi trebuit să fie, iar bătrânul începu a
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
de preț pentru o vrăjitoare decât tinerețea ei. Să fiu blestemată și spurcată dacă îmi trece prin minte de ce tu ai renunțat la a ta pentru un sclifosit de prinț Cora nu spunea nimic. Se lăsa trasă, împinsă, frecată cu alifii urât mirositoare și în cele din urmă despletită și dezbrăcată, ca o biată păpușă din cârpe. Stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei o împinse în cele din urmă spre ceaun. - Înainte de a intra în apa clocotită vreau să aud care
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
vântul se mai potoliră iar Gaius se așeză pe o piatră și își duse mâinile la ochi. Se întreba desigur cum fusese posibil ca într-o clipă să se vindece de albeața ochilor după ce încercase tot felul de leacuri și alifii care nu dăduseră nici un rezultat. Credea deci că sângele profetului taumaturg era cel care îl vindecase. Instinctiv își privi sulița cu care împunsese coasta celui de pe cruce, și pe care o ridică încet de lângă stâlpul vertical al crucii. Ploaia spălase
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
mamă, nimic. Nu cumpărăm și nici nu vindem. Împețitul nu e piață. Că, vorba lui Coșbuc, pe care-l citesc mereu cu plăcere, „Așa săracă cum e ea/ Aș vrea s-o fac nevasta mea”. - Frumos vorbești, fiule. Vorbele tale, alifie de pus la rană. Bogăția nu poate înlocui niciodată dragostea, că „cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea”. Și acum, scoală-te, că trebuie să aranjezi caii și căruța și să te duci în deal, unde te așteaptă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
și nu te agiți prea tare, poate că scapi de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapă-i cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
de duhurile rele. Despre obiceiul de a se vopsi cu surma ( antimoniu ) sau kîna se referă și Dimitrie Cantemir în Sistemul sau sau întocmirea religiei muhamedane. Tot așa, arată acesta, ochii trebuie unși cât mai des cu antimonie (surma ) o alifie neagră, iar femeile și fetele să-și vopsească mâinile și picioarele cu kâna.3/ De asemenea, pregătea o dantelă cu panglică roșie dacă copilul era fată (ES 208) și cu panglică albastră dacă era băiat, pe care mama o purta
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
faci cum vrei, eu am plecat. Ana își luă poșeta cu lucrurile necesare pentru plaje și părăsi camera. Merse în autoservire unde servi micul dejun și în câteva minute era pe plaje, cu ochelarii pe ochi ungându-și corpul cu alifiile antisolare. Aruncă o privire iscoditoare spre locul unde făcea de obicei Gelu plajă și nu îl văzu venit. Poate mai doarme fiind și el obosit după o noapte petrecută cine știe pe unde în compania vreunei turiste. Avea de gând
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
treabă are Ștefan cu ce face Sorin? răspunse ea la fel de înțepată. - Nu știu dragă ce ai în dimineața asta, așa că s-o lăsăm baltă. Dă-mi te rog mai bine pe spate cu unguentul, spuse Gloria întinzându-i tubul cu alifie. Ziua de plajă a decurs liniștită. Era pigmentată doar de țipătul la megafon al unor vânzători de bilete pentru spectacolele diferiților cântăreți de muzică ușoară, populară, sau de manele, prin grădinile-cinematograf din stațiunile litoralului. Sau de vânzătorii ambulanți cam colorați
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
adună toată floarea cea vestită a politrucilor (tâlhari, circari, securiști, liberali roșii), doar-doar vor izbuti să-l vadă pe Ponta la Cotroceni, după care ține-te trai pe vătrai cu un președinte-marionetă într-atât de mincinos și uns cu toate alifiile necinstei, încât legile deversate de parlamentari pentru binele și fericirea răufăcătorilor vor fi la țanc promulgate, iar nelegiuții cu ștaif, aflați în momentul de față după gratii, se vor îndeletnici cu numărarea zilelor rămase până la grațiere. Români, de un președinte
VOTUL RAŢIONAL ÎMPOTRIVA VOTULUI INERŢIAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376845_a_378174]
-
oprea cu greu lacrimile ce o năpădeau. Dorea să-l mângâie, să-l sărute, să-l alinte, dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva de la spitalul în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
să-i vadă pieptul și brațele și trupul și nu reușea. Grija, spaima, vânătăile și rănile de pe corpul și brațele băiatului împiedicaseră sedimentarea acestor imagini. Parcă nici nu-l văzuse gol, parcă nici nu-l spălase si-l unsese cu alifii... Când a intrat mama Alinei în dormitor, abia și-a reținut un strigăt de surpriză și spaimă. Nu-și văzuse fata cu un băiat pe stradă și acum nu-i venea să-și creadă ochilor că o vede în pat
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
bănuiască finalul. Amintesc că piesa a fost ecranizată în regia lui Sergiu Nicolaescu. Spectacolul este regizat de regretatul și talentatul Alexandru Tocilescu care a distribuit un careu de ași în rolurile generoase create de Lustig, un senator uns cu toate alifiile, un chirurg plastician cu relații sus-puse, un mafiot întreprinzător și o fostă prostituată răscumpărată de la proxenetul ei și care se culcă cu toți! Al patrulea jucător de poker, „mâna moartă", nu apare deloc, dar este permanent amintit ca fiind un
„POKER” DE ADRIAN LUSTIG LA TEATRUL DE COMEDIE DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375247_a_376576]
-
suporți. Petreceam astfel, veseli și mulțumiți de condițiile superbe de “cazare”și de “muncă”. Din când în când, câte un țânțar ne aducea aminte că suntem în habitatul lor. Aveam cu noi și spray împotriva lor, ba chiar și o alifie vietnameză, cu miros de camfor, care mai tăia cheful țânțarilor să-și arate tandrețea față de pielea noastră. Ziua nu erau prea periculoși și numeroși, căci stăteau ascunși prin frunzele copacilor și prin stuful din spatele păduricii. Ori de câte ori lansam și nu eram
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
au trecut la atac, îi simțeai cum îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
să intrăm în castel, să căutăm niște fâșii de pânză și niște untură de oaie, pui-puicuț mic. Stai cuminte, la pieptul meu. Da, uite, mi-a dat Marta niște fâșii de cânepă și niște seu de oaie, dar și niște alifie adusă tocmai de la Lyon, să-ți ung piciorușul, să te faci bine, pui drăgălaș, pui-pui... Și porumbelul se făcu bine. - Așa, bravo drăgălașule! Ia să văd cum o să mergi tu fără fâșii de pânză legate pe picioruș. Hai, încearcă, fă
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
suporți. Petreceam astfel, veseli și mulțumiți de condițiile superbe de “cazare”și de “muncă”. Din când în când, câte un țânțar ne aducea aminte că suntem în habitatul lor. Aveam cu noi și spray împotriva lor, ba chiar și o alifie vietnameză, cu miros de camfor, care mai tăia cheful țânțarilor să-și arate tandrețea față de pielea noastră. Ziua nu erau prea periculoși și numeroși, căci stăteau ascunși prin frunzele copacilor și prin stuful din spatele păduricii. Ori de câte ori lansam și nu eram
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
au trecut la atac, îi simțeai cum îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]