3,286 matches
-
și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
din 14 noiembrie 2016. În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în zbor, infinite întrebări... Peste pustiul lumii domină luna, Ce îi alină durerea și furtuna Zăcând ascunse-n colțuri din suflete, Și-umbrind seninul zilelor avute... În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi vii Se pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri... O
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
net) ... Citește mai mult În seri cu liniști reci și priviri de gheață,Când în zări se lasă perdele de ceață,Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în zbor, infinite întrebări...Peste pustiul lumii domină luna,Ce îi alină durerea și furtunaZăcând ascunse-n colțuri din suflete,Și-umbrind seninul zilelor avute...În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi viiSe pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri...O lume-n
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
a plecat în sufragerie. S-a trântit pe canapea și a izbucnit în plâns. Plânge... plânge...de mi se rupe sufletul, când o văd cum se zbuciumă. Aș fi vrut să mă transform în ceva...în cineva...care să-i aline durerea. Nu puteam face absolut nimic. Îmi spuneam: cât de fragilă este fericirea! Ca un bibelou. Dacă, din neatenție, o lovești cu cotul, cade și se face țăndări. Apoi, le aduni...le lipești cu puțină soluție de Înțelegere și zici
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu...” (Ioan I, cap I), apoi, pentru al alina pe om ce se află în continue treceri și prigoniri pe pământ, în scopul de al împăca cu sine - Cuvântul s-a transformat în Muzică! „Primul lucru pe care l-a pus Dumnezeu la dispoziția omului a fost naiul, prin
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
să plece Chiar dacă adesea-i tristă, mohorâtă sau cam rece. Îmbrăcată-n galben-pai sau în roșul cel de sânge A venit și cu petale de cireși și pruni mă plânge Ori mă ninge cu ninsoarea corcodușilor în floare, Ori m-alină cu mireasmă de narcise sau cicoare. Iar cu zorii dimineții mă sărută blând și dulce Și mă leagănă cu luna când se duce să se culce, Și mă spală pe picioare cu cristalele de rouă, Mă iubește, mă uimește, mă
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
afectată că alții de vârsta mea își dovediseră rostul în viață, chiar cu mai puține abilități native confirmate? Ce făcusem cu predispoziția mea, cu talentul pentru scris în atâtea decenii? Nimic! Ce realizasem din câte gândisem pentru ca mama să se-aline de suferințele sale? Prea puțin! Dar o făcusem pe cărăușul cu mirandolinele astea două, pentru că Nicole avea nevoie de prietenia lor. Sărmana își numise cândva tovarășele c-o vorba indiană, Cele care-mi duc în spatele lor necazul meu, adică prietene
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
ne despărțea? rămas-a primăvară-n ei și zborul alb de porumbei ? Am să mă uit în ochii tăi ... găsi-voi parcul cu ălei , parfumul florilor de tei ?... mai e pădurea cea de pini , să vin, de dor, să mă alini ? Am să mă uit în ochii tăi ... unde e toamnă aurie, castani cu frunzele făclie, unde pe noi voi căuta, să-mi spună ei sau...dumneata : Unde suntem, unde-am ajuns ? Să îmi trimită un raspuns ! Mara Emerraldi Referință Bibliografica
AM SA MA UIT IN OCHII TAI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380209_a_381538]
-
hazna ce-o rânduise Dumnezeu când seara scapătă-n tărie se strâng ciobanii lângă foc cu gândul dus la vreo fetie eu, numai eu nu am noroc că-s rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ... și-n zori când iar se scutură ori cețuri
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380205_a_381534]
-
este omenie, serviciul ei la spital e datorie și veridic făgaș de interelaționare cu cei ce suspină. Nu întinde la ei mâna după plicul cu bani, un buchet de flori, un mulțumesc de la robul durerii o îmbogățește! Se străduie să aline omul scufundat în chinul propriului trup și zdruncinarea propriului suflet, nu manifestă gesturi de rutină medicală, repezite, supunătoare, nu minimalizează durerea altora sub falnică aură de vindecător atotputernic, transformând trupul vătămant în obiect, ca strungarul fierul, prelungindu-și atribuțiile în
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DE TREI ORI Femeie... întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună Rodia obrazului s-o mângâie vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție... te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă... în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul Cum picură roua în zori, dimineața
DE TREI ORI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380257_a_381586]
-
Bertoni D Albert Nicând n-a fost mai dulce sânul mamei Ca-n ziua-n care ea te-a și născut Că pentru naștere încă există femei Ce-și dau și viața, pentru început Să ai o mamă care te alină Când plângi în somn, sau dinții rău te dor Ea fi-va absolvită de-orice vină Căci somnul ei, nu îi va fi ușor Pesemne că iubirea dintre mamă Și-abia născutu-i prunc, e rădăcină Perenitatea însăși o aclamă Când
MAMEI... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380255_a_381584]
-
-ți să mă duci. Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte, De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte. Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm, Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave, Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave. Citește mai mult Oare când?Mi-i cruntă așteptarea și dorul meu de tine,Plânsul m-a năpădit, cu greu mă
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-ți să mă duci.Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte,De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte.Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm,Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave,Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave.... XXXIII. STEAUA MEA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Steaua mea Ești steaua mea
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > EDELWEISS Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O, tu, zeița mea cea mult visată, Ești ființa dragă, cea așteptată, Ești raza soarelui ce mă alină, Muza ideală ce mă inspiră. Acum, că te-am găsit-n astă viață, Îți spun: „Bun venit”, de dimineață, Oferindu-ți a mea dragoste și iubire, Ce se vrea duce, spre nemurire. Porți în tine un suflet nobil, de admirat
EDELWEISS de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378173_a_379502]
-
Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri, doruri despicate Și măști de picuri reci udate, Nu-s stropi ci, pur
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
lași gândurilor un pic răgaz Parc-ai vrea să rupi al sufletului zăgaz? Lacrimile s-au ascuns în suflet de teamă Îmbrăcate în armuri grele, de aramă Privesc neputincioase la pustiul din tine Când nu mai este nimeni să te aline... De ce arunci cuvintele cu ură Oare ai uitat a timpului măsură, Nu te gândești că adunate sub stele Ca un bumerang se-ntorc răul să-l spele? De ce ai izgonit dragostea de la tine Ai crezut că așa îți va fi
DE CE ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378277_a_379606]
-
de-atâta disperare n-am mai putut și-n plâns am izbucnit... Prin Europa, oare-o fi fugit?... Și am decis să merg în căutare... Poate-au luat-o cei plecați pe-afară voind, cu ea, ca dorul să-și aline... să-și mai ogoaie, un pic, din doruri și suspine până-o veni, din nou, pe-aici... prin țară... Așa c-am străbătut, pe rând, oceane și am călcat mai multe continente... și-am întrebat prin gări... pe stadioane... parlamente
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
mine! Cu șoapte diafane atrage-mă-n ispită Cu tine mă-nvelește, ascunde-mă în tine! Simți tu, oare, doru-mi cu-al tău cum se-mbină? Fiorul plin de flăcări cum trupul ni-l străbate? Imi dăruiești dulceața sărutului... ce-alină. Flacăra iubirii o stingem cu... păcate! Ne topim în patimi sub cerul înstelat Imi dai purpuriul, al inimii culoare! Topește-mă cu-n zâmbet și-un dor descătușat In noaptea asta dulce și plină de ardoare! In pletele-mi, în
LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377121_a_378450]
-
acolo, unde doare, Si sa pătrunzi misterul din surghiun, Să-i dai aripi, sus, să zboare. A scrie poți orice, dar cum În suflet să-ți sădești lumină, Din alte mult dorite suflete, S-alungi tristețea, cu un vers ce-alină? A scrie poți orice, dar cât Putea-vei răsfoi destine? Când doare-al tău, c-un nod în gât, Te copleșesc durerile străine. A scrie poți orice, dar care Inimă-nțelege, tot ce spui... Și nu contează, căci cu al
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune, Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume, Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină, Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipă mai senina. Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești, De zâmbesc sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești. Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat, De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat. Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți
BINECUVÂNTATĂ FEMEIE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377234_a_378563]
-
Prin perdea de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul matură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
mamă roua dulce de pe câmpuri, de pe cruce, și bea-mi apa din izvor să-ți sting dorul călător. ...Așa îmi cânta mămuca, ori de câte ori, încercam cu stângăcie să mă lepăd de casă. Îi simțeam și acum glasul blajin cu care îmi alina durerile, rănile, fericirea.Opincă la drum îmi fusese toată viața, bunătatea ei, pe care mi-o dăruise întreagă, nedecimată. Încercam să ghicesc ultima îmbrățișare cu viața,trăită de ea. Un piaptăn zăcea peste niște fotografii,pe marginea noptierei. Am luat
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
plâng. Beau lacrimi de mame uitate, beau lacrimi de cer, stea cu stea, când plâns dintr-o mie de sate apune pe inima mea. Beau lacrimi de voi și de mine - deși sunt amare îmi plac; dureri au puterea s-aline; beau lacrimi, beau lacrimi... și tac. 14 iunie 2010 Referință Bibliografică: De lacrimi însetat / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate
DE LACRIMI ÎNSETAT de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382240_a_383569]