2,202 matches
-
pentru familia noastră. Pe băiatul mai mic, Petrache, îl îmbrățișă fără nici o reținere, tot plângând. Spre nedumerirea lui Gheorghe, și frate-său începu să se smiorcăie. Spune-mi, Petrică... așa îi spunea bătrâna fiului mai mic, cum știa că fusese alintat și tatăl ei, pe care nu-l văzuse niciodată. Băuse esență de oțet, să scape de cătănie. A scăpat de armată, dar și de viață. A murit după o săptămână, când nevastă-sa era în ultima lună. Păcat, a fost
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un coleg de serviciu care avea un ARO, primit cadou la nuntă de la socru-său, morar dintr-o comună apropiată. Numai așa reușise morarul să și mărite fata, că era tare urâțică, avea și un picior mai scurt... Morarul o alinta ,,Decrețel”, că era al treilea copil și nevastăsa nu a vrut să-l mai aibă. Gurile rele, de prin sat, spuneau ca fata s-a născut șchioapă din vina femeii care a încercat să facă avortul, a înțepat fătul cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a venit. S-a așezat lângă mine și nu a refuzat paharul pe care i l-am întins. L-a băut încet, cu sorbituri rare, parcă forțată de cineva. Apoi, mi-a vorbit: „Ce s-a întâmplat, Victoraș, așa mă alinta săraca, te-au dat afară și pe tine? Nu au ținut cont că iai ajutat pe toți, că ai muncit atât de mult pentru ca acel combinat blestemat, care ți-a mâncat tinerețea, să nu se închidă?”... „Da, Elvira, m-au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deplin eu însămi decât dacă mă voi contopi cu duhul pădurii, cu frunzele, cu iarba, cu pomii. Asta mă va despovăra de toate suferințele și pornirile care mă fac să mă port așa cum mă port... Ca o oaie capie, adăugă alintându-se, brusc înveselită. Am să mă fac pădurăriță. După război, firește. Ce idee! se miră Tudor. Cum așa! Ce poate fi mai frumos! Mai curat! Decât să trăiești în mijlocul naturii! Am visat din copilărie să cresc și să mângâi animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ne ducem la biserică, ne cununăm și gata. Vrei? Ești nebun, nu spun eu?! Ai înnebunit de-a binelea. Așa se face-o nuntă? Da, da, oftă el, Știam eu că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unul, și acea copilă-s eu. Copil alintat și capricios, totodată, deși copilăria a fost diferită de a semenilor mei, care aveau familie completă. Dar și noi am primit tot ce aveam nevoie, și tot ce ne doream, am fost alintate de către bunică, de către rude, de tatăl nostru, care ne iubește și ne crește, însă, ce era diferit la noi era lipsa mamei, lipsa căldurii părintești, pe care poți să o simți prin îmbrățișări și dezmierdări, ceea ce nu am primit. Mama
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a povestit că avea studii de franceză, că făcuse o căsătorie nefericită și terminată „urât“ undeva prin străinătate și că suferea, ca mai tot neamul nostru ciupit de câte-o maladie cu personalitate, de un fel de regresie voluntară și alintată în timp, care-o făcea să poarte rochii lungi, cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cărora le plăcea. Și... și mai ce? Să fii... așa... omulețul meu. Femeia Lego. Să joci cum îți cânt. Să te iubesc și să te fac bucăți, dacă-mi tună mie, și după aia să te legăn, să te alint, să te pocnesc, să te las naibii să putrezești și să te cobor din lift pe tocuri cui, vopsită cu Londa și cu oja sărită. Să te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se priviseră, în sfârșit, ușurați când ușa se închisese în urma noastră și tusea mea, pe scară, îi anunțase că ne îndepărtăm. Au așteptat să mai coborâm un etaj până s-au repezit unul de gâtul celuilalt, râzând în hohote și alintându-se cu numele din primii ani de căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
l-ar fi putut reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de coada lui mai tot timpul, fără compania lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul! Colegii, recent convinși (la lecția de „științe naturale”) că omul descinde din copaci, îl „alintau” cu un nume din ordinul primatelor. Dar nu se uita el în gura lor! Câinii latră, caravana trece ... Treptat, a ajuns la concluzia că nu întâmplător poartă două nume de voievozi: Mircea și Radu. Unul însemna vitejie și înțelepciune, celălalt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru poeți. Vorba lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel mon cul. — Madame știe franceza, s-a băgat În vorbă și Spiridon, libidinos. Atunci vă invit la mine În cambuză... — Boșorogule, l-a alintat ea, sunt sătulă de poezie. — Nu uita, Vasile, să vii să citești la ședința viitoare! a mai strigat Puiu Nistea, după care a stins lumina În urma lui. Afară noaptea de sfârșit de mai se lăsa melancolică, fără parfumurile de odinioară
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Simte cum privirea femeii îi arde buzele. Și asta îi face bine. Nu, n-o să-i iasă nici un herpes. Se simte tânăr și liber. Și independent. Și frumos și inteligent. Și superlativ. Asta-i o poantă cu care l-a alintat mult timp o fostă victimă. Superlativule. Așa-i zicea. Când i-a dat papucii, victima a fost prea neagră de furie ca să-l mai alinte în vreun fel. Privirea lui scrutează decolteuri și funduri și fețe și glezne și coafuri
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
independent. Și frumos și inteligent. Și superlativ. Asta-i o poantă cu care l-a alintat mult timp o fostă victimă. Superlativule. Așa-i zicea. Când i-a dat papucii, victima a fost prea neagră de furie ca să-l mai alinte în vreun fel. Privirea lui scrutează decolteuri și funduri și fețe și glezne și coafuri elaborate și coafuri elaborat re bele. Cu atâta naturalețe. E minunat. De la o distanță respectabilă și pentru un ochi neexersat, ar putea părea un tânăr
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai gân dește absolut nimic. Mintea lui Cavanosa refuză orice gând. Mintea lui alungă orice teamă și zece mililitri de lacrimi curate inundă brusc ochii lui Cava nosa, în timp ce în baie, Sophia pășește delicat pe un covoraș bej, Cawö. Prosopul alintă fiecare rotunjime a trupu lui ei, apoi cade moale pe gresia băii. Trupul Sophiei e primit de un halat pufos. Deschide ușa băii. Aburul inundă holul casei și o brumă de condens se așază instantaneu pe statueta de pe scrinul din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
totuși, omul lunii se va îndura într-un sfârșit. Poate că-i va da puțină dra goste. Nebuna nu vrea altceva decât ca bărbatul lunii s-o vadă din când în când și să o ia în brațe. S-o alinte. Vrea să se simtă femeia lunii în brațele lui. Da. Asta vrea. Deja și-a dedicat lui toată viața și e pregătită. E pregătită să suporte. Să suporte ceva ce alții nici măcar nu-și pot imagina. Ar face orice pentru
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se aglomeră. Ești neînsoțit? -Da.Tu? -Cu Nic,dar e ocupat.Ii surprinse privirea alunecând întrebător spre verighetă. -Nu e soțul meu.E vărul meu.Dansăm? Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai bine decât un sac de cartofi,aprecie el.Trebuie să recunosc faptul că nu sunt un dansator,dar mă strădui.Am voință. Roșcata surâse unduitor. -Emil,tu ești adeptul umorului negru. Orchestra termină repertoriul.Urma o scurtă pauză pentru
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că mă sufoc. -De ce ești pesimistă? Poate că dacă vă mutați în alt oraș,te vei simți eliberată.Profesezi? -Nu. Nu mi dă voie.Admir zilnic eforturile soacrei mele.Cadouri pentru fericirea noastră. Deci,soacra te iubește? -Mă răsfață:”Alinta ești minunată.Ar fi bine să aveți un copil.Poate va fi băiat”.Eu nu-mi doresc. -Inainte de căsătorie te simțeai liberă? -Da.Organizam cu prietenii excursii,ceaiuri dansante,vizionări de spectacole,aniversări. Nu eram nonconformiști,dar eram veseli
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-Inainte de căsătorie te simțeai liberă? -Da.Organizam cu prietenii excursii,ceaiuri dansante,vizionări de spectacole,aniversări. Nu eram nonconformiști,dar eram veseli. -Bun,a fost o perioada frumoasă.Dar acum ai obligații.Ai un soț iubitor... -Să abandonam „cazul Alinta”. S-ar putea să mă convingi de faptul că greșesc.Imi oferi o țigară? Emil scoase de la buzunarul de la piept un pachet de țigări superlungi.O aprinse cu o brichetă piezoelectrică. -Merçi. -Cu plăcere.Să știi că nu mă convingi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cameră spațioasă,dominată de o bibliotecă modulată și de un tablou în ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori.Nu distingea subiectul. -Trebuie privit de la distanță,îl sfătui Alinta. Se depărtă de pictură și observă conturul unei corăbii alunecând printre stânci,cu pânzele purpurii strânse.Aivazovski,pictorul mării? -E superb.Are ceva din stilul pictorului Sorin Ionescu.La dânsul tematica o constituie coloristica florală.Cine a pictat tabloul? -Nu-l
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e ceasul? Trebuie să plec. -E nouă.Mai stai.Vă propun să facem revelionul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unei poezii:”Iubiri virtuale”? -Da.Dar nu sunt poet.Nu sunt nici clasic,nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac versurile lui Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a proptit/Să-și mai arate-o dată sânii goi”,continuă Nic... -”Și trupul rumenit de soare/Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In fiecare fir de iarbă/Sună o locomotivă de plecare/ Pieptenă-ți părul cu degetele mele/Uitate acolo dintr-o îmbrățișare”. Amândoi o aplaudară pentru momentul liric.Onix îi privi surprins și lătră nervos. -Ce-a spus Jan
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]