259 matches
-
ta maternă și botul îmbăloșat. Mariedl își ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a crescut ceva omenesc aiurea. Apucă cuțitul de mâner și i-l înfige între picioare. Mereu voioasă gura alintată, gura maternă. FRATELE LUI MARIEDL: Bravo tăicuțule, bravo. Omul, mai mult așa de siguranță, se descifrează cum se descifrează o ghicitoare. Și puroiul picură din țeava de tun a tatălui peste roșața eczematică a lui Mariedl, îi îngheață învelișul viu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
doar un singur copil. Cât de bine lucrează această politică nu este cu totul clar. Ea a avut deja unele consecințe neprevăzute și neașteptate. În cele mai multe cazuri un singur copil în familie este crescut cu mai multă atenție dar și alintat, lucru ce nu se întâmplă într-o familie numeroasă. În consecință, activitatea la școală poate avea de suferit; de fapt, profesorii s-au plâns că copiii sunt prea răsfățați. O altă consecință este posibilitatea reapariției infanticidului feminin. Deoarece societatea chineză
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
certe capacități de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat Într-o zi pe tatăl său În legătură cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru că putea să meargă. Or, George Seabrook avusese un băiat, dintr-o căsnicie anterioară, numit Stephen și alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate și murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimănui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esențial și În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
scrie cu litere drepte și deloc pretențioase, săpate adânc în cartea de stejar al crucii, „Mormântul eroului necunoscut” și parcă era cumva nedumerit, cum adică necunoscut, toată lumea trebuie să aibă un nume, un nume după care să poată fi strigat, alintat, înjurat, pomenit... S-a desprins cu inima grea de scândura veche a gărdulețului și a alergat într-un suflet pe versantul movilei, urmat de tatăl său care venea cu pași grei parcă măsurați, neliniștit de neliniștea copilului său.Un cocoș
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Florin dădea vina pe Anișoara iar Anișoara dădea vina pe Florin... O dată cu înaintarea în vârstă, tata devenise mai tolerant. Se distra de minune cum se dezvinovățeau mezinii lui. Apoi, acasă a mai rămas Anișoara, cea mai mică și cea mai alintată. Cum mama în loc de tat tu îi spunea tătâni-tu iar tata în loc de mamă-ta, mâni-ta, dacă unul dintre părinți o întreba pe Anișoara cine ar fi putut face o trăsnaie sau alta, răspunsul venea promt: mâni-ta sau tătâni
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
fată (2); împletitură (2); lungime (2); matură (2); măr (2); de mătură (2); moț (2); mult (2); nerăbdare (2); oameni (2); pîine (2); primul (2); ruptă (2); sapă (2); timp pierdut (2); urît (2); la urmă (2); accesoriu; agitație; aglomerat; alintat; de animal; animală; animăluț; antecedent; apărătoare; ascuțită; atlas; bani; băț; bilete; bir; calului; carne; chip; clopoței; coarne; colorată; cometă; comunism; consultant; continuare; cumpărături; dar; datorie; devotament; dos; drumului; dulceață; enervare; extensii; extremitate; fete; fiare; fir; frumos; gălăgie; idei; iepuraș; de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și eu partea mea de vină. Când mi-a făcut figura cu verigheta, relația noastră a mai înregistrat o premieră: a rămas peste noapte la mine, iar dimineață m-a văzut nemachiată. Dacă nu l-aș fi considerat un puști alintat, m-aș fi simțit teribil de ofensată de reacția lui. Știam însă cât arată ceasul meu biologic, de ceva vreme mă frământa un gând și la cafea am testat terenul: i-am vorbit pe un ton oarecum glumeț despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
primește în schimb o rentă substanțială. Ștefan Gheorghidiu aprofundează studii de filosofie, își iubește soția, frecventează lumea mondenă, face excursii în grup. Între Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, nu există o comunicare sufletească autentică. Ea este frumoasă, copilăroasă, sensibilă, alintată, acaparatoare, dar în același timp, egoistă și suficientă. Romanul dezvăluie experiența erotică nefastă a protagonistului, care trăiește drama iubirii înșelate, a setei de certitudine. Ștefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, într-o lume care nu poate fi perfectă și efectul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un porumbel. Are inima mai mare decât el. Și, pentru a mi-o dovedi, într-o zi de primăvară, contesa se întinse în iarbă, printre margarete, și îl cuprinse pe Naf-naf pe după gât, scărpinându-l pe după urechi. Porcul se lăsă alintat, prăpădindu-se de plăcere, și închise ochii, grohăind iubitor și satisfăcut. E greșit să spunem că cineva e "prost ca un porc". Acest animal a uitat pur și simplu să fie prost. Dintre cuvintele pe care le înțelege și sunetele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici și niciunde, cu strania melancolie a întregirii celui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
facă de ciudă” în cazul unei îmbogățiri, beneficiarul se bucură nespus, iar „dușmanul” răutăcios îl privește cu invidie și suspiciune; r. 39 41 : „mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată și leneșă” se subliniază imposibilitatea de a beneficia de ajutor de la o persoană care nu dispune de nici o calitate morală; IVAN TURBINCĂ (Poveste) p. 136, r. 11 12 : „pornește la drum cântând” un tovarăș nelipsit al omului a fost cântecul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
eficacitate simbolică statuia lui Lenin din Piața Scânteii. În 1968, când URSS era încremenită în stagnarea brejneviană, toți românii sau aproape erau antisovietici. Zece ani mai târziu însă, când era vorba de Gorbaciov și de perestroika (ferestruica, cum era ea alintată, ușor ironic, în românește), chiar dacă nu aveam îndeobște nicio brumă de încredere în buna credință a Moscovei, parcă am fi vrut și noi să avem parte măcar de un pic de glasnost. La capătul puterilor Cei mai mulți români înțeleseseră de fapt
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni, bărbatul ei nu avea casă și nici familie. Nu avea nimic, nimic, nimic. Și iar duse grăbită batista deja udă la ochi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soru mea Stanca să-l vadă scriind, credea răposata că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin: — Mai tăceți odată! Ce strică Mateiaș că e prâslea și că-i alintat? Fețele celor trei frați Brâncoveni își reluară expresia amabilă, divanul trecuse la judecarea pârilor de încălcare a proprietății. Ștefan, cu ochii spre vodă, examina atent profilele celor doi unchi Cantacuzini. Și ei își șopteau ceva. Ah, da, în grecește, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din traiul meu; O cînt-a mea iubită, O cântă dar mereu.
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hangița cu naivitate. Nuuu! Să mai treci din când în când pe aici, ca să te mai privim pentru a ne ostoi setea de frumos. Cu un zâmbet ce ar fi topit și ghețurile polare, hangița s-a depărtat cu mers alintat. Rămași singuri, am pus mâna pe ulcelele cu vin și, cu gesturi obosite, le-am ridicat și am ciocnit: Pentru tot ce am reușit să facem, vere, și pentru ce nu am făcut încă - a îngăimat ieșeanul, dus pe gânduri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
felurile și nu-i stă niciodată bine / pentru că are două vârteje două vârfuri de cap". De oriunde închei citatul, îți pare rău că nu-l mai poți continua. Pentru că, în flux continuu, cu foarte rare inconsecvențe sau note false, vocea alintată, amorală, rea uneori și mereu mirată a Monicăi, un fel de Niculăiță Minciună aplecat deasupra gângăniilor, dezvoltă noi și tot mai proaspete înlănțuiri de senzații. Limbajul se generează ca în mecanismul absurd al învățării unei limbi străine, mimat aici în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fetița, pisicuța albă, fiind mai delicată nu o va da, rămânând pentru totdeauna cu ea și pe care stăpâna a numit-o "Prințesa". Pentru că se purta ca o prințesă. Adică, energică, foarte atentă la tot ce se întâmpla, foarte vorbăreață, alintată, pretențioasă, diafană, delicată, și mai ales foarte iubitoare. Nu permitea nimănui să o ia în brațe, nici măcar stăpânei, dar era nedezlipită de mama ei. Într-o zi stăpâna a dus-o pe Prințesă la tatăl ei. Când i-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
îi simțeam ca pe o hidră ostilă sau o societate ocultă din care n-aveam să fac parte niciodată. Tâmpenia și vulgaritatea lor mă revoltau, fără să-mi dau seama că era doar stilul vremii și că, dincolo de puțoismele lor alintate, nu erau decât puștii eterni, amorfi și răvășiți de diluviul hormonal, din care aveau să iasă pe bandă rulantă inginerii, economiștii și șoferii de autocisterne, toți serioși și responsabili, de mai târziu. Pe când din mine n-avea să iasă nimic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele. îmi dau seama că e târziu, că mâncasem
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mic și ochii verzi ca smaraldul. Cochetă și preocupată de înfățișarea mea, reușesc să fac o impresie bună privind ținuta vetimentară, mereu asortată și adecvată. Sunt o fire deschisă și îndrăzneață, tot timpul veselă și jucaușă. Din păcate sunt cam alintată și uneori cam obraznică. Dar punctul meu forte este că sunt foarte ordonată, organizată, conștiincioasă și învăț bine. De asta am numai note bune, de care sunt mândră. Îmi place să fac multă mișcare; acum cinci ani și jumătate am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
meu forte este că învăț bine și iau note bune, materia mea preferată fiind matematica. Pot spune despre mine că sunt harnică, vorbăreață și că sar imediat în ajutorul prietenilor dacă au o problemă. Unele persoane îmi reproșează că sunt alintată și că nu am tot timpul încredere în puterile mele. Când eram micuță eram foarte timidă, dar acum pot spune că sunt mai încrezătoare în mine. Despre pasiunile mele aș putea să vă spun că am practicat mai multe sporturi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la nevoie, pentru că deseori o ajut pe mama la diverse treburi gospodărești. Sunt mândră de mine pentru că am luat examenul la liceul la care mi-am dorit și pentru că în timpul anului școlar am obținut rezultate bune. Știu că sunt cam alintată și cam uitucă și că uneori mai fac ce nu trebuie. Îmi cam ies din fire și ridic tonul la bunica sau mă cert cu sora mea, Nora, dar totdeauna îmi pare rău pentru asta. Îmi plac foarte mult câinii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și foarte expresivi. Este un câine de talie foarte mică, dar cu toate acestea este devotată și ne protejează pe noi, stăpânii ei, cu mult curaj. Maya este de culoare neagră, cu pete maronii pe sprâncene și lăbuțe. Este jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]