2,496 matches
-
În descrierile lor ulterioare numeroși monștri și destule minuni care suscitau uimirea, stupefacția și admirația, dar și angoasa la contactul cu o alteritate imaginată și reprezentată ca amenințătoare. Până la epoca marilor descoperiri, Creștinătatea medievală avusese timp să se obișnuiască cu alteritatea musulmană, la frontiere, și cu cea evreiască, În interior. În privința ființelor stranii care trăiau dincolo de hotarele și de teritoriile cunoscute, Evul Mediu preia cu fidelitate relatările din Antichitate. În plin secol al XVI-lea, un savant de talia lui Ambroise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o conotație negativă care nu poate proveni decât de la elemente „conservatoare”, care se simt datoare să apere puritatea raselor și a separațiilor. În același timp, reafirmarea identitară este Însoțită dintotdeauna de o punere În scenă și de reprezentări ale unei alterități imposibile. Celălalt capătă astfel trăsături monstruoase sau bestiale care, din Antichitate și din Evul Mediu, fac obiectul unor discursuri fabuloase, al unor reprezentări moralizatoare sau al expunerilor prin bâlciuri. Ștergând temporar frontiera „naturală” dintre ființele vii (Poliakov, coordonator, 1975; Kappler
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
afirmația lui Heraclit, conform căruia nu te poți scălda de două ori În același râu, la aforismul lui Rimbaud: „Eu este un altul”, formulele care subliniază faptul că identitatea se construiește prin confruntarea dintre același și altul, dintre similitudine și alteritate, sunt nenumărate. Până acolo Încât Edgar Morin a consacrat În Întregime tomul 5 al Metodei sale „identității umane”, căreia Îi aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei relatări. Acesta este motivul pentru care Ricœur vorbește despre identitate narativă (ibidem, p. 175). Sinele nu se poate pricepe decât pornind de la altul (decât noi Înșine). Această structurare prin alteritate se află, desigur, În centrul interacțiunii verbale, acolo unde eu Îl instituie pe tu și reciproc: „Atunci când spun «tu», Înțeleg că tu ești capabil să te desemnezi pe tine Însuți drept «eu»” (Ricœur, 1993, p. 92); o formulare analoagă găsim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
relației ă o diferență fundamentală dintre Ricœur și Lévinas, al doilea propunând o abordare asimetrică În care celuilalt i se conferă prioritate asupra subiectului (Gilbert, 2001, pp. 198-199) ă nu este decât una dintre formele necesarei luări În considerare a alterității În construirea identității personale. Mai general, putem spune că alteritatea este În același timp condiție și instrument al dinamicii identitare. Individualul și colectivul. Raportul dialectic dintre același și celălalt interferează cu un raport similar Între individul „singular” și colectivitate. Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
doilea propunând o abordare asimetrică În care celuilalt i se conferă prioritate asupra subiectului (Gilbert, 2001, pp. 198-199) ă nu este decât una dintre formele necesarei luări În considerare a alterității În construirea identității personale. Mai general, putem spune că alteritatea este În același timp condiție și instrument al dinamicii identitare. Individualul și colectivul. Raportul dialectic dintre același și celălalt interferează cu un raport similar Între individul „singular” și colectivitate. Pe de o parte, identitatea se bazează pe o afirmare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
indisociabilă de validarea pe care i-o acordă ă sau i-o refuză ă celălalt. Cu alte cuvinte, orice „imagine de sine” propusă de subiect este supusă recunoașterii de către celălalt. Recunoaștere care este Înscrisă, și ea, În dialectica identității și alterității, Întrucât celălalt trebuie să recunoască persistența anumitor trăsături care asigură unicitatea subiectului și să-l poată distinge totodată de ceilalți. Această recunoaștere este indispensabilă pentru garantarea afilierii individului la un grup dat: apartenența la un anumit mediu social nu poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1995), Les Conflits identitaires, Paris, Ellipses. TURNER John et alii (1987), Rediscovering the Social Group. A Self-Categorisation Theory, Oxford, Blackwell. VINSONNEAU Geneviève (1999), Inégalités sociales et procédés identitaires, Paris, Armand Colin. — (2002), L’Identité culturelle, Paris, Armand Colin. Φ Aculturație, ALTERITATE, APARTENENȚĂ (sentiment de Î), Atitudine, Cultură, DIVERSITATE, Etnie, Etnocentrism, MULTICULTURALISM, REPREZENTARE SOCIALĂ, Valori Ideologietc "Ideologie" Anumite credințe, valabile În cadrul unui mediu dat, pot fi considerate adevărate chiar dacă, cel mai adesea, nu sunt demonstrabile. Atunci când capătă un caracter normativ, ele dau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
plan limbile de pe teritoriul metropolitan cu cele vorbite, după părerea lor, doar de câteva zeci de locutori din departamentele sau teritoriile de peste mări. Această atitudine, cât se poate de etnocentristă, este cu totul neașteptată din partea acelora care revendică recunoașterea propriei alterități și accederea limbii lor la statutul de limbă oficială. Sursă: Ministerul Culturii și al Comunicării, Delegația Generală pentru Limba Franceză și Limbile din Franța, 1999. Atlasele lingvistice și etnografice regionale După realizarea celor treizeci și cinci de fascicule din Atlasul lingvistic al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
juristul Fernand de Varennes (Varennes, 1999), nu este necesar să invocăm drepturi colective pentru a apăra sau defini drepturile minorităților. Spre gestionarea diversității Diversitatea etnică, lingvistică și culturală are particularitatea că este simultan conflictuală și amenințată. Conflictuală, deoarece confruntarea cu alteritatea (și Împărțirea puterii materiale și simbolice pe care o presupune) este dificilă; amenințată, pentru că forțele economice, politice și sociale au ca efect erodarea diversității obiective: se estimează astfel că, dintre cele circa șase mii de limbi Înregistrate la ora actuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru maghrebini sau contra lor etc. Știm că percepția strict dihotomică, de tipul „Noi Împotriva Lor”, departe de a constitui regula În modurile de categorisire obișnuite, nu este decât un caz particular, ilustrând ducerea la extrem a perceperii negative a alterității În cadrul interacțiunilor sociale. Ceea ce se poate observa În domeniul atitudinilor și comportamentelor este gradarea respingerilor (Lemaine și Ben Brika, 1997). Trebuie să Învățăm să percepem și să analizăm complexul până și În modalitățile de rasializare. S-a remarcat, probabil, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să explice diversitatea nesfârșită a culturilor, omul fiind, dintre toate animalele, cel mai sensibil la condiționare. Această poziție, denumită În general culturalism, pune În valoare, printre altele, argumente etice. Opunându-se evoluționismului, profund anti-egalitarist, ea permite o recunoaștere pozitivă a alterității și, constituind o contestare radicală a etnocentrismului, autorizează studierea unei societăți după propriile-i criterii. După cum rezumă Ruth Benedict, „antropologia era prin definiție imposibilă atâta timp cât distincția Între noi și primitivi, noi și barbari, noi și păgâni domina mintea oamenilor” (Benedict
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
alți purtători de „tare” sau defecte presupuse ereditare, de la „indezirabili” la „neasimilabili”, de la „inferiori din punct de vedere biologic (sau genetic)” la „vieți fără valoare de viață” (clișeu al limbajului nazist) (Fredrickson, 1988). În fața acestei nesfârșite perindări de categorisiri ale alterității inferioare sau de temut, ce putem face? Să acceptăm diversitatea și să lucrăm pe segmente, pe domenii particulare, fără a Încerca să ieșim din această paradigmă? Sau să Încercăm să elaborăm o categorie cuprinzătoare, o meta-categorie a celuilalt ca individ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fără gradație de proximitate (Ben Brika et alii, 1997, p. 3). Or, În domeniul atitudinilor și comportamentelor socialmente observabile, percepția strict dihotomică (Noi versus Ei) apare ca un caz particular, ca o formă rigidă sau extremă a percepției negative a alterității, care se operează după o gradație a respingerii. Ceea ce se poate observa sunt gradele de acceptare sau de aversiune față de diferit, variațiile ținând În același timp de specificarea categoriei respinse (după origine sau apartenență, naționalitate sau religie, etnicitate sau cultură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
relativizează trăsăturile grupului său de apartenență, cel care nu gândește și nu poate gândi decât În sistemul său de referință. Lévi-Strauss lasă să se Înțeleagă că „acest punct de vedere naiv, dar adânc Înrădăcinat la majoritatea oamenilor, este universal”: respingerea alterității culturale „În afara culturii, În natură”, adică gestul etnocentrist, este „atitudinea cea mai veche”, care „se sprijină fără Îndoială pe baze psihologice solide, deoarece tinde să apară la fiecare din noi atunci când suntem puși Într-o situație neașteptată” (ibidem). A nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Și, dincolo de fundamentul metafizic al acestei teorii (recunoașterea oamenilor este permisă pentru că Dumnezeu s-a făcut Om), trebuie subliniat că filosoful german actualizează pe deplin ideea „că fiecare conștiință poartă În sine, ca o marcă specifică Înseși ființei sale, amprenta alterității ș...ț și că ea nu este singulară decât prin modul În care exprimă universalul” (Fischbach, 1999, p. 109). Hegel este astfel primul care a formulat condițiile intersubiective ale apariției conștiinței de sine. Care sunt Însă acestea? Trebuie distinse trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se folosesc de ele, dar Încearcă În același timp să lupte Împotriva unei forme de automatism al gândirii. Din acest punct de vedere, reprezentările trimit la folosirea Îndrăzneață a cognițiilor, la geneza unor norme noi, la confruntarea propriilor prejudecăți cu alteritatea și nesfârșita bogăție a lumii. Pentru ilustrarea acestui ultim aspect, trebuie subliniată importanța mecanismelor de construire a unei RS. Putem astfel să Înțelegem sensul propriu-zis al noțiunii expuse aici, să evaluăm mai bine influența sistemului social asupra perceperii cognitive a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1991), La France de l’intégration. Sociologie de la nation en 1990, Paris, Gallimard. — (1994), La Communauté des citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Paris, Gallimard. — (1998), La Relation à l’autre. Au cœur de la pensée sociologique, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, CETĂȚENIE, COLONIALISM, Comunitate, Cosmopolitism, DREPTURILE OMULUI, NAȚIONALITATE (codul Î), NAȚIUNE, XENOFOBIE Subculturătc "Subcultură" În vreme ce termenul de subcultură (specific regiunii Franche-Comté sau Legiunii Străine, de exemplu) trimite la un ansamblu coerent de norme, credințe și valori și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dintotdeauna reprezentate de absența producției agricole și a sedentarismului: „[...] our understanding of Palaeolithic people is very often phrased in terms of the farmers they are not, rather than the hunters they were” (Gamble 2007: 22). Fundațiile mitice ale acestei profunde alterități explică în bună măsură de ce multe excursuri, științifice sau speculative, tind să opună omul paleolitic - la singular, ca și cel al „Genezei” -, societăților agricole, păstorești sau industriale. Această dihotomie pare a condamna oamenii paleolitici la statutul de creaturi frugal socializate
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
improbabilă de altfel) adică, împlinire a atenționării părintești. Spectacolul acesta care mi-a obsedat și îngrozit copilăria nu mi-a devenit nici mai târziu accesibil. Oricâtă informație istorică, antropologică, sociologică etc. am asimilat. El a rămas să reprezinte pentru mine alteritatea absolută și emblema însăși a iraționalului. Despre ce se întâmplă la Constanța cu extraordinara moștenire lăsată de Oleg Danovski orașului dețin cred și mai puțină informație decât despre soarta amărâtă a romilor de la dezrobire încoace. Doar atât știu: că imensul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Constanța, bătându-se între ele cu acestă moștenire pe post de ghioagă, confirmându-ne câte parale face în ochii lor moștenirea culturală, copilul lăsat în grijă și a cărui răspundere o poartă, reprezintă o asemenea emblemă a iraționalului și a alterității. Încerci să înțelegi și îți dai seama, cu disperare, că nu e nimic de înțeles. Ca și cum oameni de talia lui Oleg Danovski s-ar ivi cu sutele în orașul acesta, de a cărui ariditate culturală toți ne plângem unii altora
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
bat între ei, exact ca țigăncile din amintirea mea, la fel de nepăsători de ghioaga însuflețită pe care o folosesc, rod al unei vieți întregi de muncă și creație unice, ca orice muncă și creație de fapt. Emblemă a iraționalului și a alterității absolute, spectacolul acestei lupte este și dacă te informezi, cu totul lipsit de interes în detaliile lui. Unii dintre protagoniștii acestei lupte au crezut pesemne că orașul cel mai mare din țară, după București, se poate lipsi de "brandul" lui
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și ceea ce face în raport cu sine și cu alții. Individul a evadat treptat din anonimitatea socială, din mulțime sau din „massă”, pentru a deveni tot mai bine conturat ca un sine individual și a ajunge chiar să se inventeze pe sine. Alteritatea și individualitatea, altul semnificativ și inventarea sinelui individual ne apar astfel din ce în ce mai mult în interacțiune, dar și în distincție. Pe de altă parte, pentru societate, individualizarea este procesul cel mai important prin care se realizează trecerea de la societățile holiste la
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să testeze, să dezvolte și să păstreze aceste valori. Valorile europene fundamentale au la bază toleranță, umanitatea și fraternitatea. Astfel, vom încheia cu o reflecție a lui Motru: Identitatea este un concept deschis, dacă ea se configurează prin dialog cu alteritatea. Individul vede în el valori pe care le recunoaște ca fiind ale sale, iar acesta este fundamentul asocierilor la care consimte. În mod similar, identitatea colectivă se definește și se redefinește tot la nivelul asocierilor. Culturile, ca și indivizii, au
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
este sat și aparține de administrația Orașului Pecica. Din punct de vedere al etnicității, localitățile Turnu, Pereg sau Pecica se înscriu printre exemplele cele mai frumoase de conviețuire a diferitelor populații, deoarece în aceste locuri, oamenii au învățat să respecte alteritatea, atât ca limbă, cât și ca religie și obiceiuri. Românul a învățat să vorbească ungurește, sârbul a învățat românește, slovacul a învățat ungurește și românește etc. Astfel, aportul foarte însemnat al acestor localități de graniță a fost de-a lungul
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]