300 matches
-
aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după mutația ontologică, de toată comu¬nitatea revigorată. În basmele din ciclul mamei vitrege, tipul Phyrxos, fiul alungat are sânul plin de cenușă ceea ce îi trasează drumul de întoarcere: „copiii cum s-au jucat cu niște cenușe, sânul băiatului era plin pân-n gură; pe drum a tot curs cenușe d-a lungul pe toate potecele pe unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este valorizat pretutindeni deoarece răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decidea că este. Un bine care nu Întârzia să-și schimbe nu numai „linia”, ca un șarpe viu, ideologic, dar și culoarea, mai bine zis „nuanțele” acestei culori. Iar răul a devenit iute orice; oricine purta „stigmatul” clasei care pierduse, alungată, Închisă, decimată. Chiar și „crima” a devenit stimabilă dacă era făcută În numele unei „idei” - cea a unei „noi lumi, a proletariatului”. Nu cumva era instaurarea acelor „bandiți” prestigioși ai Renașterii, În frunte, printre alții, cu acel Cezar Borgia amintit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și care persistă până azi! - nu Ceaușescu, ci Dej, Pauker, Drăghici, Teohari Georgescu, Luca și ceilalți „tovarăși” au fost cu adevărat călăii, În accepție nonfigurativă, directă, fizică, a suprastructurii românești; În această suprastructură În afara financiarului, politicianului, omului de cultură, izolați, alungați, Închiși sau exterminați, se afla și Țăranul mijlocaș, numit și „chiabur”, insul cu autoritate al satului românesc și rezistent contra spolierii și dezrădăcinării agricultorului și păstorului român. Nu, Ceaușescu, mai abil, cu mult mai viclean - o viclenie și o abilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lume secundară mai pură; evident, o altă patrie, dincolo de reale, unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
luptă, a fost pus să tragă la plug de ungurii din sat, deși le făcuse numai bine. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! S-a dus în 2006 Gavril Voșloban care a trăit 66 de ani în Vama, alungat când avea 23 de ani, împreună cu alți 200 de români, din Bicazul Ardealului, de către bandele de unguri care l-au omorât pe primarul român în fața primăriei. Am o mărturie scrisă de la el, despre ce a însemnat stăpânirea ungurească asupra românilor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dinastiile ulterioare drept cel mai echitabil mod de repartizare a terenurilor arabile. Suveranii Zhou au păstrat controlul efectiv asupra teritoriului lor până în anul 771 î.e.n., perioadă când au început mișcări populare, răzmerițe care au înlesnit pătrunderea triburilor venite din vest. Alungați, suveranii Zhou și-au stabilit o nouă capitală în est, la Luoyang, oraș din provincia Henan, moment care a inaugurat dinastia și epoca cunoscute ca Zhou de Est (770-221 î.e.n.). Sfârșitul epocii Zhou a fost subîmpărțit în două perioade: a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cu tot maldărul acela dezordonat de amintiri care o zgâriau peste tot, încă nu se regăsise pe sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor de Clara Martin. Dar Clara Martin plecase din ea, alungată, repudiată, târându-și geamantanul doldora de amintiri fără nici un ajutor, așa cum plecase mama ei, demult, cu geamantanul doldora de haine. Era pe la începutul lui martie 1975. Clara Martin era singură acasă, într-o singurătate compactă. Stătea în vârful patului și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru risipise călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-și deschidă sufletul, să-i spună că o iubea mai presus de toate și că regreta tot ce-i făcuse până atunci, Luana nu s-ar mai fi simțit atât de năpăstuită. Dar ea se crezu o prezență incomodă alungată, iar atunci când, urcată în tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trecuți pe celălalt mal. N-aș fi crezut niciodată, dar inima mi s-a înduioșat, și ochii mi s-au umezit văzând cu disperare în spatele meu, în pâclă, malul drept al râului. Plecasem din Cividale ca un om de nimic, alungat și umilit. Iată-mă întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu adevărat deosebiți, iar un asemenea musafir Îi făcea o mare bucurie. Se Îndoia, Însă, cu privire la scopul vizitei lui Fujitaka. Deși avea o obârșie nobilă, când Îi făcuse vizita secretă lui Mitsuhide Fujitaka nu era mai mult decât un surghiunit. Alungat din Kyoto, shogunul refugiat, Yoshiaki, se ascundea prin provincii. Fujitaka fu cel care-l abordă pe Asakura Yoshikage din partea shogunului. Cutreierând provinciile, invocând loialitatea și Încercând să-i determine pe seniorii provinciali să acționeze, Hosokawa Fujitaka era singurul om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
întunecoase"214, este "Mormîntul"215, lumea Morții 216. Ulro că "Greșeală" trebuie să intre în manifestarea fizică tocmai pentru că principiul răului să poată fi anihilat/mîntuit. Prin creație se dă, așadar, un trup greșelii (Ulro) pentru că aceasta să poată fi alungata pentru totdeauna (asemănarea cu nașterea cea mai exterioară la Böhme este limpede); dar creația este și expresia exteriorizata a libertății absolute care există în Tharmas-Ungrund, căci omul este creat liber, la fel ca Urizen care este mereu regenerat, liber să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi pe Om, voi Spirite-ale Milei și Iubirii". O Urizen, de ce pălești la viziunile Ahaniei? Ascult-o pe aceea care te iubește, că nu cumva și noi să fim departe alungați. Glasul îl auziră și fugit-au, iute că soarele de iarnă ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mică umbră, numai o mică-nfățișare, ca o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour în adîncul Unde nicicînd pînă acum Ființă n-a intrat; și viața-ntreagă pierzîndu-mi-o acolo 190 Mă reîntorc tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aduce jos pe dulcea Vala 300 La-mbrățișările acestei grozavii, si spulbera-voi Trupul pe care l-am zidit; apoi ne contopi-vom iar în fericire; Căci, pîn' ce aste grozavii sădite-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
563-566. 184 Jakob Böhme, Aurora, pp. 402, 403. 185 Vala, I, 58-60. 186 Vezi și fragmentul "Then She Bore Pale Deșire" (Atunci Ea Născut-a Palida Dorința) scris de Blake înainte de anul 1777: "knowledge drove sweet Innocence away" ("cunoașterea departe alungat-a dulcea Inocentă"). 187 Vala, I, 42. 188 Rudolf Otto, Mistica Orientului și Mistica Occidentului, 1993, p. 200. 189 Vala, I, 103-104. 190 Jerusalem, 65, 59. 191 Ibid., 33, 45. 192 Vala, ÎI, 18. 193 Ibid., VII, [b], 58-59. 194
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săi, Belin și Brennius s-au luptat pentru moștenirile lor pînă cînd Conwenna i-a convins să se alieze împotriva Continentului (cf. S.F. Damon). Cordella: (cf. Monmouth: Cordeilla; cf. Shakespeare: Cordelia) Fiica cea credincioasa a regelui Leir. După ce a fost alungata de Leir, Cordelia s-a măritat cu Aganippus, regele francilor; alungat la rîndul sau din propriul regat, Leir a fugit la ea, si Aganippus a recuperat regatul. După moartea lui Leir, Cordelia a devenit regina Angliei; apoi cei doi fii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dl Vaillant se arată extrem de mirat că a auzit pronunțându-se în trecătorile Carpaților cuvântul posada în sensul său spaniol: un han. Caută data acestui împrumut și nu găsește nimic mai potrivit de citat decât sosirea în România a evreilor alungați din Spania în secolul al XV-lea. Nu e oare mai simplu să admitem că acest cuvânt a sosit odată cu legiunile spaniole ale lui Traian? Dacă românii ar trebui să scrie azi epitaful lui Don Quijote, l-ar scrie la București
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a municipalităților socialiste ale bogatelor regiuni agricole din nord și din centru, apoi împotriva Caselor Poporului și a organizațiilor muncitorești din orașele mari industrializate. Toți cei care opun rezistență, comuniști, socialiști, sindicaliști, dar și catolici și liberali sînt maltratați, bătuți, alungați sau pur și simplu asasinați. Susținut de o mare parte a clasei conducătoare, care se gîndește cît va putea să manevreze gruparea și pe șeful ei, și că va instaura prin intermediul acestuia o dictatură provizorie este timpul de "a restabili
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
unei noi crize nervoase: "Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vină negreșit până seara, să-i facă sfeștanie acasă". Lectorul știe deja că actul de exorcism sui generis ratează, fiindcă demonul care trebuie alungat nu vine din Infern, ci este un simplu muritor. Partea a treia debutează cu o descriere de natură, în ipostaza ei cea mai ostilă: "Era o zloată nemaipomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt vrăjmaș". Vitregia elementelor este, dacă luăm în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu cât recunoaște fobia de critică în literatura din țară: "în România de azi se petrece acest fapt probabil unic în cultura contemporană, revistele literare nu sunt conduse de critici ci numai de scriitori, iar criticii sunt în mare parte alungați și din juriile de premii"330. Printre motive amintește de aversiunea ca răspuns al anilor de cenzură, de confundarea criticii cu istoria sau cronica literară, de discuțiile savante din care cititorul este exclus. Autoarea remarcă cu uimire existența criticilor talentați
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
supraviețuire”. R. Buckminster Fuller „Educația este ceea ce va supraviețui când cele învățate vor fi deja uitate.” B. F. Skinner „ Când vrem să obținem ceva de la sine, ne dăm seama că depinde și este în legătură cu alte lucruri din univers.” John Muir „Alungați natura și ea se va întoarce în galop.” P.N. Detouches “Noi nu vedem lucrurile cum sunt ele în sine, noi vedem numai ceea ce suntem noi.” Anais Nin „Ca să fii dascălul altora, trebuie să fi fost tu însuți ucenic, destulă vreme
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
fascinat nu de legile înaltei Curți de Casație, ci de cele ale discursului literar, ce n-au nici în clin nici în mânecă cu exterioritatea planului biografic. Neantul semantic al clișeelor verbale excesiv gramaticalizate se cerea exorcizat, vraja desfiguratoare trebuia alungată. Homeopatic, deci, printr-o vrajă, dar de sorginte estetică. A creatorului de nume și vocabule, care a crezut că o dată emise, ele vor naște forme vii, fantasme autohtone. Urmuz nu s-a înșelat în a-și elabora scheletica scriitură, visând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
enigmatice, povestiți ; strat de praf așternut pe piane dezmembrate, povestește; vechi sigiliu de împărat, desperecheate servicii de porțelan, povestiți ; oase risipite pe stradă, fragmente de jurnal, ace de gămălie căzute pe parchetul croitoresei, brasardă de doliu, porumbei, câini vagabonzi, animale alungate, povestiți. Totul e atât de dificil de când voi ați amuțit... Și mulți dintre voi nu s-au deschis niciodată. IV E vremea jumătăților de tăcere, a buzelor înghețate și a murmurelor, a aluziilor, a anunțurilor oficiale lipite la colțul străzii
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]