334 matches
-
cupluri necunoscute. Toți de o anumită vârstă. Bine coaptă. Cléa lipsește. E un dineu intim. În absența șefului de sală în frac, serviciul e asigurat de o servitoare cam pilită. Decorarea sufrageriei a fost concepută de doctor Sinus în mod aluziv. Un capăt al mesei se termină în scaun de closet, pentru a le aduce aminte convivilor destinul trist al cărnii îngurgitate. În afara unei naturi născute moartă, purtând semnătura doctorului Sinus, pe pereți nu se vede niciun tablou, deși doamna Sinus
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și unesc într-un tot unitar, original și originar, întreaga operă eminesciană, ele închipuind formula simbolic-imaginativă a unui arc en ciel ce leagă realitatea intrinsecă a operei cu realitatea concretă. Transfigurate în mai toate cazurile, arareori descrise direct, mai întodeauna aluzive, elementele care se constituie în teme propriu-zise pot fi: imaginea satului natal, casa părintescă și incinta ei, bisericuța și cimitirul, codrii Baisei, lacul și insula cea verde, izvorul. Iubirea ipoteșteană este neîndoios o constantă fascinantă a operei lui Eminescu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
determină să intre brusc pe ușa unui magazin. Nu-l interesa nici numele lui, și nici nu apucă să-și facă vreo idee despre ceea ce vindea. Înăuntru se simțea miros de fetru nou și apă de colonie de o familiaritate aluzivă. A mai fost odată pe aici, cu mult timp în urmă. De fapt, ultima sa vizită la magazinul de pălării nemțești de pe Strada Morskaia a avut loc imediat după sosirea sa în St Petersburg. În acelel zile, straiele sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
expresii între textul lui Budai-Deleanu și scrieri ale lui Eminescu. Grila stilistică fusese aplicată de T. și prozei, mai întâi în Stilul artistic al lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
se uita la noi ca la niște nebuni. Și a și fost o nebunie până la final. Festivalul de umor de la Iași a rămas în memoria studenților ca un vârf de reacție studențească antisistem, ca o explozie de critică inteligentă, voalată, aluzivă, cum își aduce aminte, și azi, Toni Grecu. Activitatea artistică De la Gaudeamus la Cântarea României Sorin Bocancea: Activitatea artistică a fost o componentă importantă a vieții studențești, dar ea a devenit și mai importantă din 2-4 iunie 1976, când a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a unor mituri ce se bazează pe o psihologie mai curând conservatoare și defetistă, chiar izolaționistă. Mituri cum ar fi rezistența prin cultură, tipologia Gravitas, recuperarea autorului carismatic, a larilor Cetății asediate vs. complotul malefic "din afară", cultul respectabilității, limbajul aluziv esopic ce au generat nu doar cititori pervertiți ai jumătăților de adevăr sau bovarici, ai evadărilor din "cetatea asediată", ci și modele eterne și imuabile făcând parte inalienabilă din mistica definitivului, figuri de legendă, tip Maiorescu (la 19 ani doctorat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
publicat în 1941, tot în ,Revista Fundațiilor Regale"): dintre acestea, amplul poem Seceta mare, cu un ton de blestem, dă o imagine a apocalipticului instaurat de război. Printr-un fel de transfer de imagine, prea ambigua sintagmă metaforică ,secerile mari", aluzivă și inteligibilă în contextul din 1946, a fost limpezită prin metafora mai generală a turmelor prinse-n drum de ,secetele mari", un fenomen meteorologic cumplit imediat după război în România. Aceasta ar fi, pe scurt, istoria unei variante de text
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit între pereții antifonați ai propagandei și ai penuriei generalizate. Spectatorul tînăr riscă să piardă aceste amănunte aluzive, substanțiale pentru evocare, riscă să piardă și acest filon nostalgic, însă cei mai "vîrstnici" știu cu siguranță despre ce este vorba. Acest fapt devine negreșit unul dintre dezvantajele, dar nu și defectele filmului. La el se mai adaugă și un
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
Țoiu Caietul de școală cu coperți negre de vinilin, 13 martie 1959, zi fatidica... Ce-o fi fost atunci? Însemnările nu se referă la nimic important. Remarc, acum, în martie 2002, că ele nu au vreo trimitere, eventual politică, nici macar aluziva, - procedeul clasic al lașilor - dată fiind epoca. Probabil însă că teamă mă silea să recurg la acest fel de exerciții intelectuale, o fugă de ceva, un soi de... dizidenta mentală. Frazele par a se desprinde complet de realitatea cotidiană. Dacă
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
care o va cultiva pînă la moarte: evocarea obstinată a trecutului, reprezentînd pentru el puritate și frumusețe artistică, în contrast cu prezentul urîțeniei și al vulgarității. De aici apare obsesia degradării, a stingerii și a morții, prezență tutelară în opera lui Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
i se datorează în exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă ea a împlinit venerabila vîrstă de optzeci și cinci de ani. Dincolo de politețea de circumstanță care ar fi obligat, poate, la eufemizări aritmetice și la referințe calendaristice aluzive, cele peste opt decenii de viață ale Ameliei Pavel sunt ele însele un act de cultură care trebuie consemnat ca atare. De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a schimbat de cîteva ori fața lumii
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
mussolinian proclama: "Tinerețe,/ Primăvară frumuseții,/ În fascism e salvarea/ Libertății noastre" (Giovinezza). Ceilalți cîntau "Internațională" că imn de stat. Urmează o trezire la realitate, brutală, după ce Malaparte publică la Genova un pamflet avîndu-l ca protagonist pe însuși Mussolini, sub identitatea aluziva a personajului Don Cameleo - Cameleon, ceea ce atrage criticare aspră a autorului de către cel vizat de ironia subtilă. Drept compensație, dar mai ales pentru a i se închide gură, i se dăruiește scriitorului directoratul ziarului La Stampa (torino). De pomană. În
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul pentru simbologie și mai puțin pentru esteticul pur. Nu disciplina, rigoarea, raționalitatea rece și spiritul geometric m-au captivat, ci exegeza voluptoasă, eseistica plăcerii" (p. 6). Între criticul Dan C. Mihăilescu din anii '80 și cel de azi diferențele
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt femeile frumoase, pe care el le agresează erotic, cu priviri, gesturi și fraze aluzive (tinerele călugărițe de la Văratic, hangița Zamfira de la Broșteni, Magda - sora fostei iubite Floricica - și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Marius Chivu În poezia lui Răzvan Țupa, avem un discurs poetic de transfigurare prin destructurare aluzivă, cum ar spune Eugen Negrici. Poetul recurge la reprezentări disparate, enunțuri eliptice, fragmente descriptive trunchiate, frânturi de frază dar, mai ales, intercalări de secvențe diverse. De multe ori poemele devin criptice, aproape ilizibile. Astfel, poetica lui Răzvan Țupa dă senzația
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
pietrele prețioase care lipsesc încă de la coroana lui Ștefan cel Mare”. Nestematele încă lipsă erau Ardealul și Bucovina, aflate sub ocupație austro-ungară. Tot în 1883, un alt fruntaș liberal, C.A. Rosetti, încheie o luare de poziție publică cu urarea, aluzivă și provocatoare, „Trăiască Regele și Regina românilor! ”. Atenție: nu ai României, ci ai românilor - inclusiv, se subînțelegea, ai celor trei milioane care trăiau între hotare străine. Pe fondul discuțiilor aprinse asupra spinoasei „chestiuni a Dunării”, între București și Viena au
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
și coregrafică a lui Brauner în același timp cu mari apetențe mistice, totul obținut printr-un sistem de colaje mentale și tehnice, ca de pildă în pictura dedicată lui Gellu Naum, într-un grupaj de nuduri și o lucrare evident aluzivă la Miró.
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
cu ajutorul unor hiperbole dramatice. Formulele sunt umoristice mai ales prin contrastul între aparența de denumire serioasă, care poate fi folosită în deplină liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid și neutron (cea de a doua, o creație efemeră
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
șevalet. în al doilea rînd, deși este absolventă a Filosofiei, cu tot ce comportă acest lucru, de la modelarea gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici în termenii cei mai aluzivi, date ale vreunei discursivități de tip literar sau incifrări tipice pentru cei obișnuiți să manipuleze concepte și abstracțiuni. în al treilea rînd, și poate că aici tînăra artistă stabilește realmente o performanță, deși a fost eleva lui Vasile Grigore, ea
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
avizu', sprijinu', județu'); de fapt, s-ar părea că -l nu este pronunțat, chiar în discursuri solemne, decît dacă apare urmat de o pauză, mai ales în final de enunț: Inițiatorul?. Cea mai drastică suprimare o suferă alunecările, fie și aluzive sau eufemistice, în insultă: secvența "era să-i zic..., să folosesc un alt cuvînt" dispare cu totul din textul transcris. Se remarcă o anume inconsecvență a variantei scrise în folosirea formulei de adresare către o femeie "doamnă președinte" / "doamnă președintă
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea cît de aluzivă, devenea indispensabilă. De la primele analize ale Psaltirii în versuri numele polonezului Jan Kochanowski (1530- 1584) s-a ivit spontan. Chiar dacă influenț a acestuia la capitolul esențial al prozodiei rărnîne limitată, frapează simetria surprinzătoare a celor două mari personalități: Dosoftei și
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
doar un simplu poet, ci un înalt prelat care scria poezie; a rămas deci apropiat de textul biblic, chiar atunci cînd a brodat somptuos pe marginea lui. De aceea chinurile îndurate de omul Dosoftei, nedreptățit de contemporanii săi, rămîn mereu aluzive și poartă sens general. Stau față-n față cu lirismul unui poet religios ce își transformă suferințele proprii într-o viziune a suferințelor umane, pe modelul lui San Juan de la Cruz. Rămîn proprii Mitropolitului poet spaima adîncă a judecății de
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]