337 matches
-
îmi dai un bip să vedem care-i situația?"; "pe Internet, normal! D-apoi ce, io nu le-am luat de pe părete..."). Caracteristica principală a dialogurilor în cauză e recursul, mai mare decît în conversațiile obișnuite, la expresii nedefinite, vagi, aluzive: asta, aia, așa, treabă, chestie, nu știu ce...; acestea indică intenția de a se evita numirea, identificarea faptelor, a persoanelor și a obiectelor ("tot ce lăsăm noi acolo, să le pună pe undeva pe acolo! Îi vorba din astea, de, de... cu
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un principiu structural universal al operei poetice (I.M. Lotman, 1970, p. 87). Cu alte cuvinte, neavând un continuum spațial, discursul știrii se rezumă la el însuși. Sau, cum spune Roland Barthes (1964, p. 225): Poezie nu e decât ecuația decorativă, aluzivă și încărcată a unei proze virtuale, care zace potențial în orice modalitate de exprimare [...] Cu timpul, poezia devine natură închisă. Nu mai este atribut, ci substanță. Obiectivitatea jurnalistică este un mit, așa cum este și imparțialitatea unui ziar. Adeseori, se confundă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de instituții, precizii inutile. Scurtați cât se poate funcția persoanei. Academician poate fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
profesorului; astfel, de cele mai multe ori, acesta din urmă este tentat să răspundă el însuși la întrebarea respectivă sau să ceară altor cursanți să o facă, ceea ce este demotivant pentru cel care nu a putut să răspundă. Întrebările motivante utilizează termeni aluzivi și concepte-cheie pentru a asista elevii/studenții în corectarea răspunsurilor inițial nesatisfăcătoare. Răspunsul astfel obținut oferă o puternică sursă motivatoare pentru activitatea viitoare a cursantului în cauză; • Întrebările de sondaj sunt cele care țintesc să corecteze, să îmbunătățească ori să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca
Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o „mică societate” ce reproduce trăsăturile contextului social larg, un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului - bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor -, pentru individ deci, un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, „slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literară. Prin urmare, din acea parte a presei care, deosebit de cea „ideologică”, se exersase îndelung în lupta cu cenzura, pentru a obține mici oaze de libertate de exprimare, mici insule de normalitate. 7. Tehnicile „de gherilă” și vulnerabilitatea cenzurii Limbajul aluziv, eliptic ori criptat prin recursul la limbaje tehnice era o bună metodă de a evita cenzura, dar, din păcate, și de reducere drastică a numărului de cititori, cel puțin al acelora care să și înțeleagă despre ce este vorba. Puteai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am luat parte la scenă din coridor, știm însă că e altceva și vom avea privilegiul să înțelegem altfel discuția ce va urma între cei doi. În continuare centrul atenției va fi Antim [P.P și G.P.] asaltat de felicitări aluzive, jenă să, și încercarea să timidă dar inutilă de a restabili adevărul, în contrast cu relaxarea Mariei, mândră de atenția pe care i-o acorda maestrului: "[P.P. Antim] Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
devin lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o “mică societate”, reproduce trăsăturile contextului social larg. Un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului. Bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor. Un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, “slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și marginalizați. Simbol al
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu, cu jocurile ei aluzive (în special din „feeria lumii bizantine”, pusă sub semnul duplicității și al suspiciunii cvasigeneralizate) și până la pamfletul (în esență, politic) direct, sarcastic, la I. D. Sârbu, în Adio, Europa, sau într-un travesti pseudoistoric care nu-i reduce, ci îi subliniază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
spectaculoasă a generației șaizeciste. Considerat un exponent, alături de Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
de filozofie cu totul nou. În cântărirea argumentelor aduse în favoarea tezei continuității sau discontinuității dezvoltării gândirii filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce urmează. Vor trebui însă menționate, mai întâi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
publicat în 1941, tot în ,Revista Fundațiilor Regale"): dintre acestea, amplul poem Seceta mare, cu un ton de blestem, dă o imagine a apocalipticului instaurat de război. Printr-un fel de transfer de imagine, prea ambigua sintagmă metaforică ,secerile mari", aluzivă și inteligibilă în contextul din 1946, a fost limpezită prin metafora mai generală a turmelor prinse-n drum de ,secetele mari", un fenomen meteorologic cumplit imediat după război în România. Aceasta ar fi, pe scurt, istoria unei variante de text
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit între pereții antifonați ai propagandei și ai penuriei generalizate. Spectatorul tînăr riscă să piardă aceste amănunte aluzive, substanțiale pentru evocare, riscă să piardă și acest filon nostalgic, însă cei mai "vîrstnici" știu cu siguranță despre ce este vorba. Acest fapt devine negreșit unul dintre dezvantajele, dar nu și defectele filmului. La el se mai adaugă și un
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
Țoiu Caietul de școală cu coperți negre de vinilin, 13 martie 1959, zi fatidica... Ce-o fi fost atunci? Însemnările nu se referă la nimic important. Remarc, acum, în martie 2002, că ele nu au vreo trimitere, eventual politică, nici macar aluziva, - procedeul clasic al lașilor - dată fiind epoca. Probabil însă că teamă mă silea să recurg la acest fel de exerciții intelectuale, o fugă de ceva, un soi de... dizidenta mentală. Frazele par a se desprinde complet de realitatea cotidiană. Dacă
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
cuvinte, prin imagini-eveniment. Dialogul purtat cu Paul Celan, așa cum se întrevede din versurile sale acum, după 1957, nu se rezumă la admirație și pastișă necondiționate. Densității negre a cuvintelor din lirica mentorului, Rose Ausländer îi opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul cel mai profund al liricii sale este cel legat de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
totuși, produs minimal al unor ani tîrzii, cînd personalitatea poetului era alterată, totuși putînd avea o conotație ironică. Cuvintele încriminatoare sună de astă-dată pîslos, total inacceptabil:"Bacovia o lua de-a dreptul pe scurtătură, fără meandrele unor nuanțări ori exprimări aluzive. Așadar, lui, marea satisfacție a înfăptuirii nu-i fusese oferită de înfăptuirea visului României întregite, nici de dobîndirea deprinderilor democratice după secole de netulburate samavolnicii, ci, dimpotrivă, de recăderea țării în jugul mai necruțător al urgiilor comuniste, înstăpînit de oblăduirea
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la numele mai multor scriitori. Nu am vrut să sugerez un caracter accentuat livresc al volumului lui Catrinel Popa, livrescul există în poemele sale, însă lejer și discret strecurat, în formula unei intertextualități aluzive, așa că cititorul uită repede că autoarea e o poetă-filolog. Tehnica e interesantă. Apar la Catrinel Popa frînturi de vers a căror sursă poetică e, teoretic vorbind, imediat identificabilă la autori clasicizați, dar poezia neagă atît de rapid cuvîntul pe care
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
înlocuindu-i doar "conținutul", individualismul își cere drepturile "prin interiorizare, prin părăsirea oratoriei, prin decăderea plasticei evidente, prin muzicalizarea savantă și prin biruința iraționalului și a subconștientului". "Clarității solare" a discursului clasic i se subsitutie un limbaj dificil, eliptic și aluziv, care poate fi numit ermetic. Se produce un fel de încețoșare a poeziei, o "împînzire" a ei cu mister, ca o posibilă consecință, după cum apreciază unii cercetători, începînd cu d-na de Staël, a spiritului nordic, anglo-saxon și germanic, sau
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
duma. Sensul consemnat în anii '30 e ușor de explicat: provine dintr-o simplă specializare, prin trecerea de la semnificația generală "a vorbi" la cea particulară - "a vorbi (cu cineva) în vederea unui anume scop, a aranja lucrurile" (uz reflectat de enunțuri aluzive de genul: "stai liniștit: am vorbit cu el"). Termenul duma apărea în Grammaire de la langue rommane des sigans a lui J.-A. Vaillant (Paris, 1861), cu glosarea "raison, parole" și cu exemplul "duma dao romanes" ("je parle romančçhe" ș"vorbesc
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
i se datorează în exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă ea a împlinit venerabila vîrstă de optzeci și cinci de ani. Dincolo de politețea de circumstanță care ar fi obligat, poate, la eufemizări aritmetice și la referințe calendaristice aluzive, cele peste opt decenii de viață ale Ameliei Pavel sunt ele însele un act de cultură care trebuie consemnat ca atare. De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a schimbat de cîteva ori fața lumii
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
mussolinian proclama: "Tinerețe,/ Primăvară frumuseții,/ În fascism e salvarea/ Libertății noastre" (Giovinezza). Ceilalți cîntau "Internațională" că imn de stat. Urmează o trezire la realitate, brutală, după ce Malaparte publică la Genova un pamflet avîndu-l ca protagonist pe însuși Mussolini, sub identitatea aluziva a personajului Don Cameleo - Cameleon, ceea ce atrage criticare aspră a autorului de către cel vizat de ironia subtilă. Drept compensație, dar mai ales pentru a i se închide gură, i se dăruiește scriitorului directoratul ziarului La Stampa (torino). De pomană. În
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
Marius Chivu În poezia lui Răzvan Țupa, avem un discurs poetic de transfigurare prin destructurare aluzivă, cum ar spune Eugen Negrici. Poetul recurge la reprezentări disparate, enunțuri eliptice, fragmente descriptive trunchiate, frânturi de frază dar, mai ales, intercalări de secvențe diverse. De multe ori poemele devin criptice, aproape ilizibile. Astfel, poetica lui Răzvan Țupa dă senzația
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]