1,497 matches
-
voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a închis ca un mormânt pe dinăuntru. Vocea ei, o respirație a cerului în rădăcini. Oglinda mirarea de sine, râsul de sine, batjocora de sine, mulțumirea de sine, amăgirea de sine, fuga de sine, violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâine; viitorul, o concesionare a vieții. Simplu: ce nu îndrăznești să atingi, ce nu îți este îngăduit să miroși, ce nu ești ispitit să guști mâine îți va aburi pe masă. Imaginația deschide ferestre în iluzii. Nu este nevoie de amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru avea 21 de ani. Mai departe nu mai avea loc. Petru nu mai avea iluzii cu ce să-și achite chiria. Inima, gazdă ursuză, nu îngăduia amăgiri: O să mă ierte, sigur o să mă ierte, mi-a strivit umerii, e prea grea, prea rigidă, prea apăsătoare, e stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc crucea. Fac ce-mi ceri, Doamne, numai îngăduie-mi să primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii și tatăl meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rupe pagini din calendar, răsucește țigări, trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru ameliorarea situației exista o unică soluție, anume acel cuvânt obsesiv papa-papa imperativ de pe buzele frățiorului. Într-un târziu, când s-a mai apropiat de casă, și-a dat seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis că într-adevăr este plină, dar cu ceva care se cheamă umilință, rușine jenantă și neputință caracteristice omului sărac și neajutorat. Atunci a înțeles că unica salvare pentru ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cine poate avea o iubire atât de mare, încât să-și dea demisia din viața de om? Nu vorbesc despre sinucidere, ci despre demisie. Și cum ar arăta o asemenea demisie?... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om. Cu aleasă prețuire, A... Așa ar trebui să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată... Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai ce să faci, căci lucrul acesta face parte din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc, ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori muntele, decât din fotografii. Dar ce sunt, în fond, toate fotografiile? Sunt doar niște hârtii, niște amăgiri deosebit de perverse, care, în cazul meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Paul, The Last 3 Minutes, Latest Thinking about the Ultimate Fate of the Universe, Basic Books, New York 1997; Ultimele trei minute, traducere de Gabriela Zamfirescu, Editura Humanitas, București, 2008. Dawkins, Richard, The God Delusion, Houghton Mifflin, Boston 2006. Dumnezeu: o amăgire, traducere de Victor Godeanu, Editura Curtea Veche, București, 2007. Einstein, Albert, Religion und Wissenschaft, în "Berliner Tageblatt", 11 november 1930. Erison, Erik H., Identity and the Life Cycle, International University Press, New York, 1959. GIERER, ALFRED, Was ist der Mensch?, a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Main, 1992. 13 Hans Küng, Ewiges Leben?, p. 64. 14 Friederich, Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, traducere de Ștefan Augustin Doinaș, Editura Humanitas, București, 1996, p. 301. 15 Richard Dawkins, The God Delusion, Houghton Mifflin, Boston, 2006, în Dumnezeu: o amăgire, traducere de Victor Godeanu, revizuită și completată de Mihnea Gafița, Editura Curtea Veche, București, 2007. 16 Richard Schröder, Abschaffung der Religion? Wissentschaflicher Fanatismus und die Folgen, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 2008, p. 18. 17 Martin Buber, Gottesfinsternis. Betrachtungen zur Beziehung zwischen Religion
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
introduc, de obicei, tot felul de restricții și condiționări, ce îngrădesc marja de manevră a autorităților locale și deschid calea controalelor ulterioare. Transferurile sunt efectuate, de multe ori, în scopuri politice, ca și controalele, interesele urmărite fiind de natură electorală. Amăgirea autorităților locale cu asemenea subvenții pot distrage atenția acestora de la adevăratele priorități și menține un centralism pe căi ocolite, subtile, de natură financiară. Mai eficiente și mai eliberate de condiționări de natură politică pot fi veniturile provenite de la nivel orizontal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
întreții, astăzi, iluzia normalității unei literaturi în care fiecare pagină de critică literară scrisă de-a lungul a trei decenii a fost un simplu episod dintr-o luptă politică disimulată în una literară." Între altele, rețin dezamăgirea exprimată, după marea amăgire a sonetelor "shakespeare-iene" ale lui V. Voiculescu. L. Blaga a fost pus pe linie moartă, apoi amăgit și el cu promisiunea de a publica din nou cărți. Nu critică, citim aici în mai multe rânduri, dar politică literară am avut
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
ar trebui dezgropat și dat la fiare vechi. Apoi profesorul, în costumul lui negru, de pastor parcă, face o piruetă și dispare, lăsându-mă singur în bezna turnului. Și deodată aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a fost alaltăieri și la orgă ședea un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]