405 matches
-
de mult vreme, nu mai este etalon. Radioul este vinovat de neroada deplasare a accentului pe penultima silabă a numelor proprii ("Grădinaríu", "Pescaríu"), de eterna lipsă de acord gramatical cu numeralul 12, dar, mai ales, de lățirea altei gogomănii: dublarea amărâtei de CA (când prepoziție, când adverb) cu un stupid, ilogic și parazit ȘI: "ca și". Din câte am putut observa, prostia căci despre asta-i vorba s-a lățit ca (și!) pecinginea, cu uimitoare rapiditate. Am amici profesori universitari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că, în momentul în care a venit sorocul să intrăm în sala noastră de îmbarcare ei, da, lucrurile nu se întîmplă ca în aeroporturile europene unde sălile de îmbarcare sunt deschise controlul etichetelor noastre a scos la lumină faptul că amărîta de umbrelă nu avea niciuna!!! Discuții, tocmeală, parlamentări, nimic nu a putut rezolva situația de "clandestin" a bietului obiect. I-am sugerat lui Nelly ideea de a o oferi în dar grănicerului, dar acesta a refuzat vehement oferta. E drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
despre tovarășii săi, dispăruți În chip misterios, despre care se spunea că sînt pe fundul mării. Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă. Nu aveau nici măcar o amărîtă de pătură cu care să se acopere, așa că le-am dat una de-a noastră, iar eu și Alberto ne-am Înfășurat cu cealaltă cît de bine am putut. A fost unul dintre cele mai friguroase momente pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o viață În serviciul Bisericii și al credinței sale! A fost un moment În care mi-am pus problema, foarte serios (și nu era prima dată), dacă merită să mai fac această penibilă meserie de istoric, În condițiile În care amărâtele de cuvinte pe care le pun pe hârtie sunt capabile să provoace asemenea reacții În mințile unor oameni pe care nici nu Îi cunosc, cu care nu am nimic de Împărțit și dintre care unii sunt demni de tot respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de plasă din comitatul Cluj se plângea prefectului de județ: "Remarc cum falimentul administrației de stat din plasa mea nu a fost declanșat doar de absența prestației celor 10 ajutoare de notari de mai înainte, ci, mai ales, de salarizarea amărâte, motiv pentru care n-au fost angajate decât elementele cele mai găunoase"33. Menținerea ordinii în sate și comune trebuia asigurată de jandarmerie, iar în orașe de poliția locală. La diferență de câteva zile, uneori odată cu trupele care intrau, apărea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cazul să facem aici procesul concepției de viață indiene, căci ne-ar duce prea departe de subiectul nostru. Dar nu se putem împiedica să anticipăm aici că atare viziune negativă a vieții apare cu totul unilaterală: experiența însăși, oricît de amărîtă ar fi ea, ne arată că viața nu este numai durere, ci e un amestec de dureri și bucurii. S-a afirmat și atare afirmație e, desigur, un reziduu al romantismului secolului trecut că și creștinismul este supus aceleiași viziuni
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
trebuie aprobate de către șeful de atelier și de către șeful de autobază, iar în unele cazuri și de către Serviciul Tehnic sau Serviciul Exploatare. Alergătură și iar alergătură. După ce ai transpirat bine cu notele explicative și cu dosarul încheiat, constați că din amărâta de diurnă pe care ai primit-o ai mai rămas dator și încep alte mustrări și popriri de salariu. Toți acești șefi încep iarăși să se ivească și să te zorească să pleci în altă cursă, cu toate că tu poate nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd negru în fața ochilor. Era casa profesorului Dragotescu! Mă calmez. Dar este casa profesorului... Dar este goală, dom' primar. Dar nu auzi că are proprietar? Dar este goală. Noi ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de boabe din care ne ținem amărâtele de zile. S-au obișnuit copiii mei cu boabele?? Ce păcat vă faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o mămăliguță cu friptură? Priviți! Priviți, doamnă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este personajul principal, ci show-ul creat în jurul lui. Dacă mâine ar dispărea premiile Oscar, arta filmului nu ar avea nimic de pierdut. Dimpotrivă, ar avea poate chiar de câștigat. Evident, însă, industria filmului ar avea de pierdut și o amărâtă de artă nu se poate pune cu interesele unei industrii enorme. D.C-E.: Ați scris poezie, ați făcut reportaj, ați luat interviuri, ați comentat critic creația altor scriitori, ați compus eseuri, ați făcut publicistică în foarte multe forme, ați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
le-au adus mari dezavantaje, pentru că nu reușeau să dovedească decât că erau de pe altă pla‑ netă. După o sentință de judecată, citești ce s-a scris acolo, fiindcă trebuie să semnezi că ai luat cunoștință. Și eu citeam și amărâta aia de funcționară de la sală, grefiera, scrisese „Bruscel“ în loc de Bruxelles. Și am scos stiloul - nu știam că nu e voie să scrii pe concluzia de judecată - și mă pregăteam să modific. Jude cătoarea mă vede în ultima clipă și strigă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma: "Arză-te-ar focu' să te arză!!... Ba, pe mine să mă arză să scap de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de ajutorul primit de la acea amărâtă de țigancă, care deși săracă lipită, nu a pregetat să le dea ajutorul refuzat de creștini mai înstăriți din Rediu. Se apucă să citească încă odată scrisoarea primită de la Mihai, băiatul lor cel mare, care servea în marina militară și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit, amărâtă, de casa ei splendidă, cu o sufragerie de două ori cât apartamentul nostru, de goûtéurile de la cinci, când mergeam în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lecțiile, mai ales din cauza distanțelor, îmi ocupă tot timpul. II 20 octombrie [1950], vineri Ziua cea mare. O zi mohorâtă, fără perspective. Sandu L. la înălțime, dar, pe toți sfinții!, [contează doar] „dreptul celui mai tare“. Emoționată ca o biată amărâtă, în picioare mai mult de o jumătate de oră, sprijinindu-mă în baston, gata să izbucnesc. Mica încoace, Mica încolo: a părăsit nu știu pe cine și nu știu ce, trebuia sau nu trebuia s o facă, iar mama ei n-ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
doi bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-o nuia Cânii hârâie la ea! Amărâte codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să nu mai ies. C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns la bătrâneță. Am intrat copil blajin Ș-acu-s singur și străin... Frunză verde de dudău, Murguleț căluțul meu, De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat copil blajin Ș-acù-s singur și străin... Urmașul de astăzi al poetului vechi nu-i nici singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai dese conflicte însă erau de altă natură: unii studenți arabi își sechestrau soțiile în cameră cu săptămânile (poliția nu intervenea deloc), alții își cumpărau românce cu un spray și o pereche de ciorapi de mătase. În cazul în care amărâtele nu erau de vânzare, ci se atașau cu adevărat de ei, le băteau, uneori le făceau „poștă” sau le dădeau la propriu câte un șut în fund de zburau patru etaje. Nu voi uita aceste scene niciodată. Nu voi uita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât pe-aci să atingă un punct critic, mi-am amintit brusc întreaga retorică a autosacrificiului din perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită în consecința efortului de cugetare al factorului conștient. Mi-am mai amintit că, de fapt, n-ar trebui să ne mirăm de revigorarea acestei retorici. Motivele sunt, după părerea mea, următoarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
înfrumusețare). Acest mesaj, net dominant, contrapus celeilalte imagini extreme: „femeia amărâtă” (nevoiașa, cum spunea Haneyxe "„Haney,Lynne", 2002), îngreunează mult discursul feminist și agendele politice coerente în privința genului. Femeia „Barbie” pare să nu mai aibă nevoie de feminism, iar femeia „amărâtă” (femeia săracă, sub limita minimă de supraviețuire materială) pare să nu aibă încă nevoie de feminism. Pentru cea dintâi pare prea târziu, pentru ultima, prea devreme. În estul Europei, așteptarea a fost foarte mare în privința intelectualilor publicixe "„intelectuali publici". Ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
diversitatea condițiilor fizice, rezultă o mare diversitate de biotopuri, deci specializarea organismelor capabile a le popula. Fiecare categorie de organisme, pe verticala evoluției, se divide astfel, pe orizontală, Într’o multitudine de variante specifice fiecărui biotop. Una peste alta, de la amărâta “specie” primordială de acum mai bine de trei miliarde de ani, s’a ajuns la 1,7 milioane de specii diferite, dar mulți se așteaptă să mai existe nedescoperite vreo 30 de milioane, ceea ce demonstrează că evoluția mediului nu e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Von Hötzendorf și de la luarea în stăpînire a Statului major de către acesta armata a primit un nou impuls. După o hecatombă de șefi de arme ruginiți și fosilizați, în fruntea marilor unități s-au văzut generali tineri, considerați foarte capabili (amărîta de campanie din Serbia din 1914 urma să infirme aceste judecăți favorabile în ceea ce îl privește pe generalul Potiorek, adus de la Innsbruck pentru a deveni comandant de armată, și care a trebuit nu numai să fie scos de pe cîmpul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
jazz până la orice tip de muzică ușoară apuseană, apoi diferite ecouri ale modelor, ale îmbrăcăminții. Se crease o adevărată subcultură a petrecerilor, a party-urilor, a întâlnirilor dintre tineri, în care unu-l avea un magnetofon sau un patefon cu niște amărâte de discuri cine știe unde găsite, la care se dans-a și asta era existența principală a acestor oameni și ăsta era un mod de a se ușura de presiunile sociale. Eu personal nu făceam parte din aceste grupuri, nici nu prea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
sistematic, o omoară în bătaie pe prietena lui. Am văzut-o eu într-o zi. O fată drăguță. Săraca. Purta niște ochelari de soare. Mari, mari, mari. Ca să nu i se vadă vânătăile, clar. Ce huligan. Dar și ea proastă, amărâta. Să-l suporte pe animalul ăsta. Ce e viața. Azi m-am enervat rău de tot. Am scos capul pe geam, să văd ce se mai întâmplă, și iar am dat cu ochii de neisprăvitul ăsta. Stătea tot pe băncuța
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]