1,253 matches
-
în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât ciopârțite și flendurite, de-i zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu el și pace. Măi, să fie! Să știi că s-o întors lumea pe dos. Auzi dumneata colea: „Am o teabă cu el și pace”. Noroc că ai așa treburi importante cu Ștrul, că altfel nu treceai pe la mine, amărâtul - i-a reproșat în glumă hangiul. Mai răruț că-i mai drăguț. Mai bine spune-mi ce mai faci, jupâne Froim? Cum îți mai merge prăvălia? Apoi cu clienți ca dumneata, care trec din an în Paști, mă paște falimentul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu am să-ți spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de porumb. Moș Carpen l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un amărât de invalid din război, rănit la Mărășești, unde mi-am lăsat un picior... La ce armă ai fost, camarade? Petrache Tunar. Servant la obuziere. Da’ de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții ceia de colhoznici. Muncesc ca robii și n-au după ce bea apă. Și ce ai de gând? Mergi la adunare sau nu? Tu ce zici, Petrache? Știu și eu? Cred că-i bine să mergem, ca să știm ce ne așteaptă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că se referă și la fericire), atunci când se află în floarea vârstei (cam așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate amărât greșelile vieții, și atâta tot doar. Și astfel, trecându-mi toate aceste nenumărate gânduri prin mintea mea agitată, mi-am zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună cărniță o să-mi furnizezi, tu, dragule
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și lamentabil, încercau și ei să descopere cum ar putea încropi de-o manșă. Au ajuns în cinci trefle. Am pus cu o delicatețe otrăvită cartonașul care simbolizează "contra". Afirmația indubitabilă venită din partea mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat profesionist. "Auzi? Da' indivizii de care spui nu-s mai scumpi?" "Ete, mai scumpi, oha! Fac foamea într-o veselie. Intelectualii lu' pește prăjit cu moloz la tavă. Da-s buni și amărâții ăștia la ceva. Le dai textu' înregistrat pe reportofon cu ce a zis vedeta pe care ai intervievat-o, cum ar veni: Diva, Zâna-Zorilor sau nea Gicu-Miliardaru' și ăla îl transformă de juri că a vorbit Liiceanu sau Pleșu. Cuvinte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prea tare. Oricum, are spate, fii fără grijă. D-aia m-am și enervat. Auzi tu! S-a și găsit cine să-mi ție mie teorii despre șpagă. Mai ales că eu sunt fată fină și nu mă dau la amărâți. Bine, judec și eu de la individ la individ, că doar n-am albit degeaba după atâta amar de ani de școală, să nu mă bunghesc cum stă treaba cu fiecare ipochimen în parte. Doar știi și tu că sunt corectă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ales ceva din asta? Mai mult decât să fâlfâie din gene la el și să schimbe două vorbe nu-ndrăznește. De parcă domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu banu' gros sau mai știu eu ce. Un ăla și el acolo, c-un amărât de apartament în Balta Albă și o leafă de la stat. Acu' na, bune și alea, dacă al'ceva nu iese la zar, la drum de seară. Că nici nu-și cultivă anturaju', ca fetele cu scaun la cap. Ce să faci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n loc de cât de perverși sunt. Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
loc de cât de perverși sunt. Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla care face ceva să dă cu paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu Iozefina nu avuseseră loc pe atunci decât pe verticală, acolo în biblioteca orășenească, unde ne retrăgeam aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jud. Vaslui, unde eram numit de generalul Chițac, mi-a spus: ,,oare cât mai experimentează comandantul nostru suprem acest sistem social, pentru că a constatat pe teren că țăranii furau de pe câmp ca să trăiască?” Aveam și evidența câtorva amenzi date unor amărâți de oameni, femei și bărbați care furaseră porumb din tarla, la nivel de un sac sau doi, câți puteau să care cu spinarea. Cele trei zile pe care le-a petrecut în județul Vaslui, însoțit de mine, i-au oferit
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
face, trebuie s-o țin la optzeci pentru că aici e consumul cel mai mic, zice Sena urmărind kilometrajul. Dumnezeu știe cînd o să dăm peste o stație Peco. — Din păcate Dacia nu e nici avion, nici elicopter, nici Jeep, nici măcar un amărît de Volkswagen sau de Renault, zice Monte Cristo, cel mult putem spera că și acul pentru benzină e defect și indică prost. — L-am purtat o singură dată, mai ține domnul Președinte să specifice. — Zece mii de kilometri, se indignează și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cară cînd intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat cînd mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
foame, cei care pomenesc morții În cimitir, sunt darnici, au o mare compasiune față de cerșetori și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]