3,081 matches
-
adus în țară cu un avion militar, un gigantic Hercules, pus la dispoziție de Armată și de Președinție. Un răspuns îl dă Romulus Rusan scriind: "Iată-ne acum liberi, dar cu ce preț? Al singurătății, al retragerii fiecăruia în propria amărăciune sau nemulțumire, al veninului pe care îl acumulăm unii contra altora și pe care cei mai guralivi dintre noi îl fructifică în pamflete pline de ură, pe la talk-show-uri. Din păcate, ne-am convins acum, scriitorii români pot fi văzuți, din cauza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
ca monumente de referință, de creație. în sensul acesta la noi putem cita imediat pe Coșbuc cu Divina Comedie. Acum că sînt 20, 30, 50 de ani sau mai mult depinde de evoluția limbii, de fiecare cultură. Dar, desigur, o amărăciune undeva există. Care este în acest moment bilanțul activității dvs. de coordonator al colecției Lettres Roumaines de la Editura Actes Sud? Bilanțul e cel pe care l-am mai spus. într-un fel e bun, într-un fel nu. Actes Sud
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Gala Galaction, ci are parte de o privire comprehensivă, educată să primească ceea ce este omenesc. Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela Marea amărăciune este un love story scris în convenție optzecistă. Eroii nuvelei, profesorul Sebastian Pop, în vârstă de 33 de ani, și o nou-venită în școală, foarte tânăra profesoară Ioana Eraclid, își scriu la început bilețele inofensive, legate strict de colaborarea lor
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de Marea amărăciune. Valoarea nuvelei constă însă în altceva și anume în capacitatea autorului de a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc, dar puteau să inventeze și altfel de joc. De
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc, dar puteau să inventeze și altfel de joc. De exemplu, să numere stele. Important era să evadeze dintr-o realitate iremediabil prozaică. Scriind Marea amărăciune, Ioan Groșan nu s-a jucat de-a literatura, asemenea colegilor săi de generație. El s-a jucat de-a jucatul cu literatura, numai pentru a da satisfacție (cu o secretă ironie) celor obsedați de ingineria textuală. Pe Ioan Groșan
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
sens pentru mine". Exagera desigur. Opera sa interesa și era foarte importantă iar statutul său post-istoric e unul dintre paradoxele sale obișnuite risipite peste tot în scrierile sale. De altfel, în 1968, cînd i-au apărut în limba germană Silogismele amărăciunii nota (oare satisfăcut?) că e "poate cartea cea mai personală din cîte am scris: totul e confidență, de la butadă pînă la "cugetarea" cea mai sofisticată". În schimb, în 1969, cînd îi apare Demiurgul rău se arată a fi plictisit, adică
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
și V. Em. Galan? Nimeni nu va merge atît de departe încît să-l acuze că uită pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
care, publicat în foileton, are ecou în rândurile publicului cultivat.) între 1978-1988, Ioan Groșan este profesor de limba și literatura română la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială, în descrierea atmosferei din prima parte a nuvelei Marea amărăciune), iar după 1989 face parte din conducerea a diverse publicații - Contrapunct, Cațavencu, Cuvântul de ambe sexe - și publică un SF parodic, Planeta mediocrilor, 1990. în ultimii ani semnează zilnic câte un scurt comentariu politic în Ziua. Practic, scriitorul este angajat
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de scriitor. Câteva dintre povestiri - Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte, Adolescent și Spovedania - sunt de fapt scurte romane, scrise impecabil. Ele n-au nimic în plus și nimic în minus, dând acea impresie de grație artistică de care rareori ne putem bucura citind literatură română contemporană și
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
limba lui. De unde, cum ziceam, arghezianismul ca stil. Manualul este o colecție de aforisme morale și politice, publicate în cursul anilor 1928 și 1943, în Bilete de papagal, Adevărul literar și artistic și Informația zilei. Un fel de silogisme ale amărăciunii pricinuite de fauna funcționarilor publici, de la miniștri și deputați la demnitarii mărunți, cu nevestele, copiii, rudele și clientela lor. Pe cît de metafizic e Cioran, pe atît de atașat de conjuncturi e Arghezi. Chiar și după atîtea decenii, poți să
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
contabilicesc și, în general, cu totul lipsit de prietenie - de parcă nu mi-ai scrie mie, ci nu știu cărui ștab ori șefuleț, lui Pavel Apostol poate, lui Petroveanu, lui Aurel Baranga ori lui N. Moraru -, am hotărât totuși să trec peste revolta, amărăciunea, indignarea, cătrănirea mea etc., etc. și, dat fiind că suntem în ajunul înălțării Domnului, când trag nădejde a mă împărtăși, să nu țin seama de stilul tău atât de inamical - de nu și ultragiant, dușmănos - al scrisorii tale și să
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
contradictoriului, pe care o examinează critic. Se face caz în presă de originea română a celor doi filosofi la aniversări-comemorări, dar cînd e vorba de editarea lor pentru publicul de la noi, precumpănește criteriul comercial. Dr. Vasile Sporici își păstrează decent amărăciunea, dar nouă ni se pare inadmisibil ca, în condițiile în care se obțin subvenții și pentru te miri ce veleitar versificator sau romancier diletant, studiul lui Fondane să nu-și poată găsi un editor în România. Pentru cele cîteva mii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
-și pregătea terciul", notează egal, spre sfîrșitul povestirii sale, Pascal Quignard; și nu ne putem împiedica să remarcăm că în această înșiruire, voit monotonă, de fapte cotidiene, umile și prozaice, se ascunde de fapt, întregul tîlc al cărții. Discrepanța dintre amărăciunea existenței de zi cu zi și contrapunctul ei luminos (muzica, visarea, stările psihedelice), este tematizată cu insistență în această narațiune poetică, misterioasă și fascinantă tocmai prin simplitate. În centrul ei se află diminețile domnului de Sainte Colombe, compozitor pentru viola
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
cînd mai era la studii, în germană și franceză). De aceea, în noiembrie 1843, i se încredințează, la Academia Mihăileană de la Iași, un curs de istorie națională. Lecția de deschidere al acelui curs universitar a făcut epocă. Recunoștea, aici, cu amărăciune, inexistența istoriei la noi: Aceasta lipsă, Domnilor mei, este pricina că între români, chiar și între cei mai însemnați, se găsesc așa de puțini care cunosc istoria. Tiparul, la noi, nu este încă destul de slobod și de împrăștiet; noi nu
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
pagini și jumătate, restul fiind tot o operație de permutare între elementele aceleiași mulțimi, antologia cu pricina și comentariile de la începutul ei. Deși am avut la început impresia că e vorba doar despre o consecvență a ideilor, am constatat cu amărăciune că Marin Mincu nu s-a ostenit să schimbe nici măcar o frază, modificările fiind exclusiv cantitative. La Dan Laurențiu apare în 2000 un paragraf în plus care discută un volum postum apărut la Editura Pontica. La Virgil Mazilescu lipsește prima
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
face două excelente portrete, unul lui Noica și celălalt lui Iorga sau ține scurte prelegeri de istorie modernă occidentalului ignorant sau neinteresat îndeajuns de mult pentru a nu-și face păreri eronate (a se citi edulcorate) despre fenomenul comunismului. Marea amărăciune e că exterminările umane de durată și în secret, cu un caracter "realist" nu au impresionat, din păcate Europa, așa cum a făcut-o transparența nazismului: "Si l'on persiste dans la volonté, d'empêchér un Nuremberg du communisme, l'Europe
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
și miracolele se înfăptuiesc în lumina care se stinge. "Across the plain, delicate black flowers/ strangle lonely children". Printre crime, orbi, înecați, șamd, "mother comes to me, her hands a cup of butterflies", imagini de coșmar și de halucinație despre amărăciunea (bitterness) și dulceața (sweetness) din suflet. "And the soul with its little milk teeth/ nibbles death, crunches death,/ beheading the angels who are come to herald your arrival,/ fluttering drunkenly". The Bitter Oleander. A Magazine Of Contemporary International Poetry & Letters
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
răcoare de briză marină. Dl. Paleologu e un vechi monarhist. Senatorul liberal nu s-a dezis de Rege nici măcar atunci când Suveranul a părut să abandoneze, în serie scurte și fatale, înaltele prerogative asociate persoanei sale. Eu însumi am scris cu amărăciune despre prestația cel puțin contradictorie a Regelui. Omenește, îl înțeleg perfect. înțeleg presiunea enormă a Versoix-ului asupra acestui tragic personaj, obligat să coboare câteva trepte pentru a salva ce se poate salva din averea familiei. Din punct de vedere politic
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
autonegație, suicidare: "încuviințez orice inițiativă ce ar avea ca rezultat propria-mi nimicire" (ibidem). Dacă Lumea a fost plămădită cu un țel demonic, la fel de pervers a fost croită și ființa umană, pare a crede poetul, în convergență cu autorul Silogismelor amărăciunii, manifestîndu-se, în spiritul acestuia, ca un oracol al tenebrei, care nu lasă să vorbească printr-însul decît "sărăcia cea mare a veacului", făcînd auzite exclusiv "vocile Crizei" (ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
personaj de tragedie, iar Antigona, Hamlet, Ivan Karamazov, prințul Mîșkin, Nikolai Stavroghin capătă înfățișarea unor ființe reale, ies din paginile cărții și se impun sensibilității cu forța realității trăite. Dacă Ivan Karamazov este "un Hamlet bolnav", condamnat să constate cu amărăciune că "după ce sensul vieții e suprimat, rămîne totuși viața", prințul danez e absolvit, prin moarte, de supliciul unei existențe lipsite de sens. Moartea survenită o dată cu vina pe care a fost constrîns de împrejurări să și-o asume, îl eliberează pe
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
timp, generează scene evocative de o reală savoare." Însușiri care se valorifică din plin în această "Carte a Sonetelor" scrisă cu aceeași grijă deosebită pentru eleganța formei. Dar această Carte... ar putea fi intitulată o carte a sonetelor amare. Fiindcă amărăciunea domină în versul "poetului Câmpiei Transilvane", ajuns acum la capătul unui drum - deloc ușor - dedicat Poeziei. Oricât ar părea de ciudat, Cartea sonetelor este o carte polemică și tristă, marcând o nouă ipostază a poeziei lui Ion Horea. Balans între
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din aceeași generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu mai interesează pe nimeni, că totul e schimbat și străin. Sonetele 28 și 29 sunt admirabile diatribe adresate unei lumi care a uitat de artă și
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
sfidări juvenile", cum le numea G. Călinescu atunci când se referea la mișcarea dadaistă, au aruncat în umbră opere și autori din trecutele decenii, socotiți... "depășiți". Uitați, în orice caz. Mi se pare admirabil Sonetul 24, scris cu penița muiată în amărăciune: " De la o vreme nimeni nu te-ntreabă Ori ce-ai putea să faci și tu de treabă. Că mai trăiești, cei tineri se și miră Pândind, când îi place să-ți iee locul. Și-această proză, vai, o spui din
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
au trecut nici trei săptămâni de când evocam impresiile unui prieten ce încă lucrează la Ministerul Educației. Îi reproduceam atunci cuvintele amare ce descriau noul profil al funcționarului aciuit în posturile decizionale ale acestei atât de importante instituții: el spunea, cu amărăciune, că tipul uman dominant este unul caracterizat de răutate și rea-credință duse la absurd. Nu credeam, însă, că voi avea o atât de rapidă confirmare a stilului de guvernare de la Ministerului Educației Naționale. Chiar așa: Ministerul Educației Naționale. Cu accentul
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
rectificare." Pasajul este tulburător, este o reflecție extrem de valoroasă asupra condiției criticului literar, în general. În fond, este prezisă soarta acestei "istorii" călinesciene. Ea își depășește, prin dimensiuni fizice, condiția discursului critic. Este tiranică, este monumentală, exclude replica, motiv de amărăciune pentru Sebastian. Să aștepți 4 decenii o rectificare, iată o stare de lucruri care nu face parte din normalitatea dialogului critic. Dar cine se bate cu 1000 de pagini in quarto? pare să spună ironic-amar Sebastian, atît de rafinatul critic
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]