844 matches
-
braț care să mă cuprindă, să mă mângâie, să simt că încă sunt femeie și nu un sac de box pentru un nemernic ce se numea tatăl copiilor mei, voiam să pot plânge , să plâng mult, să-mi plâng tot amarul aniilor petrecuți lângă o brută, am întâlnit atunci un bărbat, am fost cu el, mi-am descătușat sufletul și trupul prea încorsetate până atunci, a fost o lecție, am învățat-o. Din păcate timpul a dovedit că și acest bărbat
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
Maiorescu: „M-a indignat, în adevăr, peste măsură, infamia scandalului ce se face cu bietul Coșbuc. E un veninos asalt de pigmei în contra unui incontestabil talent literar”. În anul 1896, „după ce poetul trăise bucuria consacrării și, în același timp, și amarul unor calomnii, la București, la Editura Librăriei Școalelor C. Sfetea, apare volumul de versuri „Fire de tort”, cu o notă „referitoare la existența unui proiect de epopee”: „De când am început să scriu, m-a tot frământat ideea să scriu un
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Își strigă amarul de multă vreme întocmai ca un copil despărțit de mamă fără voia lui, dar care, ani la rând, nu a încetat vreodată să suspine după glasul ei duios, după chipul și mângâierea maternă. Sunt românii din Timoc, peste 250.000
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
parte din viață orașului de pe malul râului Vedea, fiind, dacă nu greșesc, singurul poet care dedică un volum de versuri localității natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
multă trudă, îi mai trebuie și o doză de îndrăzneală de a răzbi în belicoasele zbateri pe tăramul social, o enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri din înfruntări nedrepte, taria de a înghiți amarul unor limite, sau ale unor bariere nevăzute. Sunt cunoscute nenumarate situații când jurnaliștii s-au jertfit pe altarul datoriei. Jurnalismul se realizează numai cu pasiune. La Eminescu, jurnalismul a fost atins de genialitate ca și creațiile poetice. In încheiere, alăturându
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost primite acolo cu binevoitoare simpatie. Gropile erau încă deschise când cineva, fără îndoială cu cea mai bună dintre intenții, încercă să țină un discurs, dar intenția a fost imediat contestată de cei din jur, Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
confirme o proprietate colectivă care încă dinainte nu mai avea nevoie de probe. Prin urmare, acel om, dacă n-a fost mai degrabă o femeie, a avut puternice motive să spună, așa cum s-a consemnat mai sus, Acum, fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Între timp, pământul a fost împins în gropi, s-au distribuit florile în mod echitabil, cei care aveau motive să plângă au fost îmbrățișați și consolați de ceilalți, dacă acest lucru era posibil, durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
engleză și, auzind citate din Locksley Hall, a căzut Într-o stare de neagră melancolie, din dispreț pentru Tennyson și pentru tot ce reprezenta el - fiindcă Îl considera un portdrapel al victorienilor. „Victorieni, victorieni ce nu știu cum să plângă, Ci seamănă amarul copiii ce-au să-l strângă...“ a mâzgălit Amory În caietul său. Conferențiarul bălmăjea ceva despre soliditatea lui Tennyson și cincizeci de capete se aplecau deasupra notițelor. Amory a Întors foaia și a scris În continuare pe pagina intactă: „S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum mult mai bine - e mai stabilă din punct de vedere psihologic de când merge la școală și s-a Împrietenit cu alți copii - decât pe vremea când stătea numai cu mine. Nu vă scriu scrisoarea aceasta pentru a-mi vărsa amarul de a fi fost respinsă la audiție. Dimpotrivă, vreau să-mi exprim recunoștința cea mai sinceră. E un păcat să-ți trăiești viața fără a te bucura de ea, așa aveți obiceiul să spuneți mereu. Eu n-am mai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ți-aș zâmbi ca un copil . Te-aș striga, dar n-o pot face, remușcări mă chinuiesc, mi-este atâta de rușine să Te chem, chiar nu-ndraznesc. Mă retrag mai bine-n casă, să-mi ascund, să-mi plâng amarul, căci în casa-mi șubrezită n-ai să treci Doamne hotarul . Tu nu poți privi păcatul, ochiul Tău preaînțelept nicicând n-o să mai privească, n-ai să mă mai strângi la piept. Ce-aș putea să fac acuma ca să fiu
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu mi-a aruncat acuze Ci în bratele-I cu milă Și iertare m-a cuprins În dragostea arzătoare Inima mi s-a aprins Sufletu-mi
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
ca-n mine se ascund Un gând curat și dorul după tine, Ce ma-nsotesc în lume orișicând. De-ar fi din nou în viața sa se poata, Aceeași dragoste aș retrăi Și nu aș mai lăsa chiar, niciodată Să gust amarul unei despărțiri. Referință Bibliografica: Te-am întâlnit... / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III, 24 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Georgescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TE-AM INTALNIT... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364401_a_365730]
-
lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență, orice despărțire are o componentă dureroasă ce ne marchează, realizând însă, posibilitatea altoirii pe această rană, a unei noi experiențe. Tocmai de aceea, pe rana deschisă a
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, măi micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioară privește Stând alăturea de pui I-ar înscrie -‘n clasa-‘ntâi, Dar școală de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuța Sporindu-i mai mult amarul, Eu încep abecedarul Cu stăpâna cea micuța. Brădulețul A apărut din senin, M-am cam și mirat puțin, Cum el singur, din pădure, O porni în lume, aiure. Deși cam pipernicit, Eu pe loc l-am îndrăgit, Prieten mi-e
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne fie casă-n viitor... Amarul, ura și invidia să piară Din razele de soare, din cerul fără nori Buchețele de zâmbete să ne răsară! Bătrâne An te du și du cu tine Ploile din noaptea vieții noastre Iar tu, Noule An, adu-ne bine Sănătate
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]
-
Ți-am adus pe însuși fiul ochilor Tăi! TATĂ, ACELAȘI EȘTI ȘI MARTEI ȘI MARIEI Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei, iar mie însumi - risipirilor mărunte, frânturi din tot ce povesteai Mariei mă întristau ca umbra grea de nuc. Amarul din cuvântul Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să-Ți
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
în adâncimea lor, din prezentul rostuit o lumină strălucitoare străbate cerul, țărmurile se ridică, volute ritmice, înalte și limpezi, se estompează, asemeni stropilor de apă. Orele bogate, fragile, se întorc de unde au plecat, cu bucurii și lacrimi, cu arșița și amarul durerii, cu zâmbetul pe buze și dorul etern. Clipele nemărginite sunt trăite intens, fără timp, fără spațiu, se înalță și zboară ca un fulg. În adâncimea lor, cotropitoare simțiri, cuvinte moi, dulci, întrepătrunderi. La marginea inimii respiră cuvinte nespuse. Nesecată
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme, O
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
cum, dar într-o dimineață Am constatat că viața noastr-aproape a trecut. Se depăn-anotimpuri și-n grabă se duc anii. Trec ore, zile, clipe că norii pe cer senin, Se scutur iar salcâmii, măi înfloresc castanii, Gustam dulceața mierii si-amarul din pelin. Copiii noștri au cresc și ne-au luat locul. Copilărim atunci când ni se nasc nepoți. Privim în urmă însă ne-așteptăm sorocul Ne pare rau, dar contra apei nu e posibil să înoți. Cuminți, tăcuți ne vom retrage
DOAR O VIAŢĂ DE OM de DORINA STOICA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364123_a_365452]
-
Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Plângeți bieți români, doar plânsul V-a rămas neimpozat, Vi se pregătește strânsul Lacrimilor pentru stat Printr-o lege pe de-ascunsul La guvern și la senat... Plângeți bieți români, amarul V-a rămas neforfetat După ce în tot calvarul V-au mințit și v-au furat Măsluind soarta și zarul De neam prost și blestemat. Plângeți bieți români cum plângeți Și de lacrimi v-ați uscat, Ura și revolta-nfrângeți, Mușcați
PLÂNGEŢI BIEŢI ROMÂNI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364155_a_365484]
-
buni”. și am plătit, c-am vrut sau că n-am vrut, holtei fiind, celibatarul și de-am văzut că nu am cum să scap m-am însurat, să nu mai dau tribut și, într-un fel, să-mi îndulcesc amarul. dar cum o dai și cum n-o dai, de dracu tot nu scapi, și basta! că dacă n-ai mâncat de mic, noroc nu ai, nebunii îmi taxează, astăzi, și nevasta! mă jur pe ce mai am curat și
ÎMI VINE S-O TULESC AFARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364187_a_365516]