4,800 matches
-
peste 2500 de kilograme la hectar." "La Marin Preda (...) visul e, în mod curios, un corolar al stării de semitrezie, în care conștința continuă, pe anumite parcele, să fie activă, iar tangența lui cu realitatea de toate zilele naște o ambiguitate încărcată de fior poetic. După ce traversează lunga perioadă a înfruntării pericolelor elementare, cu nădejdea aclimatizării, cu tenaticitatea dată de iubire, Călin trebuie să rezolve din nou, și pe tărâmul imaginat, dilemele conviețuirii între oameni, să reintroducă apologia divinității, ideea binelui
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
pozițiile în scrisul său, și problematica rostirii/scrierii poemului se confruntă mereu, în jocul vecinătăților, depărtărilor, interferențelor, al participării vizând contopirea, al conservării unui spațiu al contemplării luminoase. Și al unor stări de spirit ce se împart, într-o expresivă ambiguitate, între sentimentul precarității și al trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de numeros, ar putea găsi la el acasă, în ambele cărți semnalate aci, locuri
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Mircea Eliade. Faptul că el însuși joacă rolul unuia dintre cei doi eroi principali nu diminuează interesul textului, dimpotrivă: prozatorul Eliade ăl prezintă, cu o mănă sigură, pe eroul de roman Eliade, surprinzăndu-i acestuia nu doar suferința sinceră, ci și ambiguitățile, lașitatea funciară, snobismul, mondenitatea vinovată (vezi episodul plecării absolut inutile la un congres la Córdoba, în octombrie 1944, atunci cănd soția lui era pe moarte, - și aceasta doar pentru a se autoproteja). Personajul de roman " Eliade este aici și el
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu Caragiale, femeia este prezentată ca o natură puternică, aratând măreție până
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și foc, putem afirma că, din punctul de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc, fiind un foc care nimicește chiar mai mult decât focul masculin, astfel încât este triumfător la sfârșitul romanului? În primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi implicat în
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
scutura lanțurile, jocurile erau făcute. Mă voi întoarce mai tîrziu asupra acestui aspect și în privința lui G. Călinescu. Chiar hotărârea de a se conforma ultimatului și dovezile de atașament față de ideile socialismului pe care le ofereau nu garantau o protecție. Ambiguitatea poziției lor ca intelectuali le era conștientă, teama nu putea fi alungată. La toate acestea mai survenea în plus pericolul din ce în ce mai palpabil al contaminării. Ca să atenueze spaima omul de carte se străduia să satisfacă doleanțele plebee vulgare și din deprinderea
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
miște pe planul cugetului ca niște roboți fără simțire. Pe calea de derutare a controlului în epoca sumbră s-au strecurat în librării și cărți de valoare, necontaminate total de ideologie ( când obsesiile unor creatori autentici puteau coincide cu unele ambiguități ale programului de îndoctrinare). Notez astfel Moromeții de Marin Preda, episoade din Cronica de familie de Petru Dumitriu sau chiar Bietul Ioanide, obiect al cercetării de față. De o zgură a mentalității vulgarizatoare nu s-au putut descotorosii nici aceste
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Ceea ce prezentul confirmă ca imperativ politic, deceniile revizitate oferă ca anticipație profetică. Manifest închinat noii libertăți regăsite, textul lui Sadoveanu deconstruiește miturile pe care se întemeiază lumea veche, a cărei dispariție definitivă proiectul constituțional de la 1952 o consfințește, dincolo de orice ambiguitate. Iluziile timpului sunt raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
în fața unora dintre ele aș crede iarăși că antiteza e duplicitară. E celebră sau umilă ușa atît de puțin înaltă și de îngustă de la Trei Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv în luarea deciziei. Umilă e ușa de la numărul 9, cea de la numărul 5, familiară cea din Peretele verde, cu mătură și papuci în față, somptuoasă cea a Casei Sadoveanu, impunătoare cea a
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru o clipă, androginismul primordial-angelic de tipul swedenborgian din romanul lui Balzac Séraphîta, în care Seraphitüs și Seraphîta (animus și anima în termenii psihologiei analitice a lui C.G. Jung) nu sunt decît una și aceeași ființă spirituală
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
ce nu încetează să fie asaltat de alte și alte întrebări, la care existența sa toată nu i-a fost de-ajuns pentru a răspunde. Permiteți-mi, așadar, să-mi exprim cu naivitatea tinereții și deopotrivă a senectuții mirarea în fața ambiguității spațiului universitar. Într-adevăr, spațiul acesta mi se părea, atunci când pătrundeam pentru întâia oară în el și continuă, acum, după ce l-am străbătut de atâtea ori, să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
lungul impas donjuanesc în care curînd se blochează amîndoi: Cioran trece de la echivocul senzual-spiritual ("Vreau să conversez cu dumneata în pat despre Lenz") la obsesia "imediatității unei relații trupești", în vreme ce l'amie allemande vrea că ei doi să revină la "ambiguitatea erotică a legăturii "spirituale"". Nu mai rămîne decît muzică", îi scrie, resemnat, Cioran "vrăjitoarei" sale, numai muzică le mai creează, dincolo de uzură pasiunii, "o complicitate indestructibila". Dar soluția de compromis muzicală, pe care o practică intens amîndoi - o știm de la
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
a acestui proiect și în eventuală procedura de autorizare. ... mă tem că din atâta “obiectivă” pasăre a unei probleme atât de grave prin consecințele știute, în spațiul -știut de toată lumea!-, prea lunecos al legislației românești, “mai mult verde” intra în ambiguități nu tocmai oneste. Așa fiind, Dragoș, recunosc că -din păcate!-, m-am pripit cu mulțumirile. În acest context, îmi amintesc și replică (destul de energică) ce am primit-o, la comentariul făcut cândva, despre sacrificarea unei mari părți din spațiul Parcului
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
ei de atunci, nu erau/nu sunt străini. Astfel de situații îmi dau de gândit, întrebându-mă “în funcție de ce, stabilesc “verzii”, cât înseamnă “mai mult”? ... Mă tem, că avem repere diferite. erată: citește: PROPRIU @Nora, daca respectarea legii este o “ambiguitate nu tocmai onestă”, I rest my case. Spăgile au ajuns la hoții ce au aprobot ditrugerea munților țării,cei câtva bănuți care vor ajunge la statul român vor fi păpați de aceeasi hoți.Țara va rămâne cu munții distruși,cu
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
cu o conștiință poetologică și metatextuală similară. Un mod de expunere, dialogul, este redus la o linie urmată de literele "- rscrbuctmbstlgrzut". Urmuz este imitat în portretistică: "Omul se compune dintr-un stomac și din mai multe accesorii." (Omul) Umorul, speculând ambiguitatea dintre exprimarea proprie și cea figurativă, nu e diferit de al lui Urmuz: "deși preot, când îl trăgeai de manutanța care-i picura pe grumaz, se uita cruciș și începea să behăie pe la subțiori, dar dacă-l mai și scoteai
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Creație onomastică recognoscibil ivănesciană, "mopete" are, în mod evident, asociații sonore comice (s-ar putea crede că aparține unui motan, ceva mai puțin impunător decât theobald!), în jurul său stăruind un fel de ambiguitate amuza(n)tă. Apoi, pare în afara oricărui dubiu că (datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final), cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, prin aceasta, ne invită să ne închipuim că un individ
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
să-ți înghit toate min? unile într-o zi? Mai păstrează-mi și p-altă dată". Saltul de la minciuni la minuni e, astfel, nu doar dovada unui gratuit joc de cuvinte, ci și dovada nevoii de a rămîne încă în ambiguitate, chiar citind totul în cheie ironică. E ca și cum teritoriile acestea ale invenției n-ar trebui nicicum denunțate ca false. Să revenim, însă, la povețele celor ,doi consilieri intimi": ,Îi cunosc bine pe amîndoi, mai bine de cum mă cunosc ei pe
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată. Altfel spus, intrăm în imperiul ambiguității, o ambiguitate creativă și totodată morală, oglindă fidelă a epocii în care trăim. Nu de mult, Pavel Șușară s-a ocupat de mine, de-a lungul a două mari pagini substanțiale din România literară (v. nr. 10 din 16-22 martie
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată. Altfel spus, intrăm în imperiul ambiguității, o ambiguitate creativă și totodată morală, oglindă fidelă a epocii în care trăim. Nu de mult, Pavel Șușară s-a ocupat de mine, de-a lungul a două mari pagini substanțiale din România literară (v. nr. 10 din 16-22 martie 2005, pag
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
împlinire. Unicitatea experienței va rămîne peste timp un izvor nealterat de mîndrie națională, pînă cînd o tentativă similară nu va izbîndi pe alt meridian. Adoptat de liber-schimbiști ca patron spiritual, Caragiale le-a dăruit o zestre inestimabilă; numele ei este ambiguitatea. O întrebare s-a pus din capul locului: care este granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea insolitei formațiuni politice? Faptul demonstra că respectiva ,graniță" fusese ascunsă destul de bine și le oferea fondatorilor un motiv de satisfacție. însăși deviza ," putea
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
și ea, ca în Refugii să fie văzut mai mult un manifest politic decît un roman și în Augustin Buzura mai mult un activist civic decît un scriitor. Un singur critic a avut, la data apariției cărții, intuiția existenței unei ambiguități de natură măcar să limiteze, de nu și să pună direct la îndoială, identificarea spontană și naivă a personajului Ioana Olaru, povestitoarea din carte, cu Augustin Buzura, autorul real al romanului. Acest critic a fost Marian Papahagi. El a remarcat că
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
pentru care personajele nu sînt marionete mînuite mai mult sau mai puțin abil, ci hieroglife ale misterelor existenței, Augustin Buzura nu oferă nici un răspuns și nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele și indiciile care fac din patologia ambiguității și a ambivalenței autentica temă a romanului său. Fragment din prefața la romanul Refugii, ediție nouă, în curs de apariție la Editura Corint
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
întemeiază pe încrederea imensă și trufașă în propria originalitate, fără îndoială. Dar se validează pe sine și altfel: prin saluturi către lumea antebelică, prin generoasa integrare a "reînnoiților" și "oropsiților" din "generația de aur". Generația anilor '60 vădește o anume ambiguitate cînd privește îndărăt; ea îi descoperă pe interbelici, ca și "placa turnantă", dar cu anume stînjeneală, care trădează o înrudiere cam nedorită. Eu de aici aș porni o analiză a realizărilor ca și a minusurilor acestei categorii de scriitori: de la
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
personajele lui Ibsen". Nu m-am gîndit niciodată la asta! M-am gîndit, însă, de zeci de ori la atmosfera acelor ani, la acel Paris, la grupurile și ideile care circulau rapid și frenetic, lăsînd în urmă rănile războiului și ambiguitățile politice. La oamenii care se căutau în fumul unei boeme efervescente, care visau la succes și care aveau energia să creadă că pot ajunge la stele. M-am gîndit de atîtea ori cu ce mînă norocoasă i-a adus Monica
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]