2,825 matches
-
Elena Zottoviceanu Passez, beauté passée Ascultând-o pe Monserrat Caballé mi-au venit în minte cuvintele ambigue (intonația sau virgula le schimbă sensul) care au determinat-o pe Contesa Castiglione, frumusețe celebră a Parisului, să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
puțin cel de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă argumentul ambiguu al numărului: "proști, dar mulți". Cea mai gravă obiecție care s-a adus acestei teorii constă în aceea că recunoașterea are un caracter dizolvant, destructiv. A condiționa autoritatea și ordinele conducătorului de bunăvoința sau bunul plac al condușilor ar însemna
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
în istorie" (Nicolae Manolescu - Ziarul de care aveți nevoie). în pagina a 3-a a noii publicații cititorul se poate delecta cu primul episod din confesiunile poetului Gellu Naum. Pare un fragment din Zenobia, o alunecare în suprarealitate, în intervalul ambiguu dintre vis și scris: Am o biografie în egală măsură plăcută și neplăcută. Am fost urît de unii, iubit de alții... La vîrsta de patru ani am învățat să citesc și tot la patru ani am avut prima unire sexuală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
un om al legii care se cațără în viteză pe cel mai apropiat scaun, urlând, la simpla vedere a unui paianjen? Și totuși, Tim Burton nu face decât să-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează un întreg univers imaginar, bântuit de figurile opuse ale celor doi părinți și de amintirile copilăriei sale, în care momentele fericite sunt idealizate, iar cele nefericite
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
puțin complicate. în realitate, însă, lucrurile nu sunt chiar atît de simple. Sasha Meret nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă. Semnele plastice pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit către nimic material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de a putea fi în același timp incriminată pentru daunele aduse aliaților, dar și privită cu gratitudine pentru că, prin decizia ei finală, sfîrșitul războiului s-a precipitat și astfel au fost salvate multe vieți de la o moarte sigură. Această situație ambiguă de la sfîrșitul războiului se va mai prelungi încă o vreme și va umbri acea obligatorie luciditate a privirii prin care orice țară își scrutează prezentul și viitorul. După Conferința de la Ialta și Tratatul de la Postdam, unde puterile beligerante au concluzionat
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
așa cum un cub de zahăr îndulcește ceaiul din ceașca în care a fost pus. , crede autorul, nu este o calitate, ci o activitate. Ea se referă la felul în care un text creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Dincolo de patetismul aparent al unor asemenea afirmații, e o trăsătură a literaturii poloneze contemporane preocuparea pentru trecut, pentru decriptarea mecanismelor de conviețuire multietnică și multireligioasă din glorioasa perioadă interbelică - acum, cînd Polonia e una din puținele țări fără minorități. Relațiile ambigue dintre polonezii catolici și numeroasa minoritate evreiască înainte și după 1938 și sentimentul de vină pentru Holocaust explică de altfel și impactul avut asupra opiniei publice de dezvăluirea crimelor de la Jedwabne (a se vedea Vecinii lui Jan Tomasz Gross). Frumoasa
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
și actori suferă de multiple fracturi. Un amestec ciudat de energii nefaste, de criterii din care consistența ideilor și valoarea lor sînt îndepărtate programatic, de baloane de săpun, de risipiri neartistice au invadat lumea teatrului. Lucrurile sînt cu mult mai ambigue decît în '90, '92 sau '96. Un soi de avînt mediocru și agresiv s-a substituit treptat euforiei creatoare. Suficiența a înlocuit performanța care a devenit aproape o excepție. O acută lipsă de comunicare a înghețat dialogul minților, fair-play-ul confesiunilor
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
de Est oferă o "completare" a tezelor Orientalismului lui Edward Said, cartea care, cu aproape două decenii înainte, instituia postcolonialismul ca domeniu de studii academice. Inventarea Europei de Est e strîns legată de inventarea Orientului, față de care creează o tranziție ambiguă, dar evidentă pentru ochii călătorilor occidentali. Ca și Orientul, jumătatea estică a Europei nu e decît o subtilă autoreclamă a Occidentului, un construct ce afirmă superioritatea unei părți de lume asupra altei părți. în ultimele rînduri ale cărții,Wolff sugerează
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
în care se rescriu atîția Hamleți, din punctul de vedere al unor Rosencrantz și Guildenstern, pentru că ne amintim că fiecare dintre noi jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ușor în memoria noastră cea mai recentă. Anume în aceea umilitoare și frustrantă a grandiosului festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
pe generic drept consultant artistic. Maniera autoreferențială a adoptat-o cu amuzantă detașare și David Lynch în călătoria sa pe Mulholland Drive - un film polițist cu o nostalgie retro conferită în bună parte și de muzica lui Badalamenti - o poveste ambiguă în care destinul și hazardul își dau mîna cu liberul arbitru. ,, Realitatea nu există. Noi trebuie să o inventăm" este sloganul-filosofic - dacă pot să mă exprim așa - al unui film eseu, dificil de urmărit pentru cine nu prizează posibila filmicitate
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
spune, cu mîna lor. Pe cît de adevărat este că și predecesorii lor dintre 1996 și 2000 au o parte de vină (cazurile Moisescu și Chelaru o dovedesc), tot atît de evident este că dificultatea s-a născut din politica ambiguă din primii șase ani de după Revoluție. Partidul domnului Iliescu i-a avut atunci aliați în parlament și în guvern pe cei din PUNR și din PRM. Stupidul naționalism al lui Vadim Tudor a fost îngăduit în mod complice. O parte
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
de înțelesuri negative. Un context pe care studiul îl exploatează în mod savant și cu suficientă diplomație. Intrate în repertoriul de insulte al Europei în preajma războaielor balcanice, cuvintele "balcanism" și "balcanizare" ascund în spatele lor, în ciuda unei aparente "împietriri", o istorie ambiguă și destul de lungă, așa că scopul pe care și-l propune Maria Todorova nu e tocmai unul ușor. Analiza complexului de fenomene care instaurează o imagine și un sens, deseori complet diferite de modelul lor real, presupune un discurs interdisciplinar și
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
de a se situa în permanență în interiorul și în afara problemei, de a cumula, adică, atributele insider-ului și cele ale outsider-ului, din moment ce scriitoarea își revendică în egală măsură originile balcanice și statutul de cercetător la University of Florida. O poziție ambiguă, dar care nu o face pe autoare să cadă în capcana de a profera un discurs justițiar, care să disculpe Balcanii sau, din contră, care să incrimineze lumea "civilizată" de construirea unei imagini false. Critic în ambele direcții ale relației
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
procesul Pătrășcanu, fiind pus sub urmărire încă de la 5 octombrie 1949. La urechile Securității ajunseseră zvonuri că Golopenția a fost în relații amicale cu Pătrășcanu și anturajul acestuia. Mai ales cu Belu (Herbert) Silber și un anume N. Betea, personaj ambiguu, (prieten cu Pătrășcanu și Silber) pe care Golopenția l-a angajat la Institutul Central de Statistică. Aceasta a fost deajuns, pentru anchetatorii în procesul Pătrășcanu, să-l ia în vizor pe Golopenția și să-l aresteze. Cînd a fost arestat
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
registre ale limbii, de pildă în limbajul jurnalistic: "A început postul Paștilor" (Evenimentul zilei = EZ 1429, 1997, 1). În multe cazuri, în vorbirea curentă, nu e nevoie să se ia nici o decizie morfologică: construcția (fără articol sau determinant adjectival) e ambiguă, putînd fi la fel de bine singular sau plural, masculin, neutru sau feminin. Găsim asemenea ambiguități atât la forma în -e ("anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
periplu imagologic - Parisul și parizienii văzuți de exilații români. Ion Heliade Rădulescu, Kogălniceanu, Ion Codru-Drăgușanu, Xenopol, Iorga și atâția alți intelectuali români de acum un veac, un veac și mai bine, care poposesc în capitala Franței, cu toții au o atitudine ambiguă, "de admirație și de teamă în fața unui oraș în care granița dintre bine și rău, virtute și viciu" le pare aproape insezisabilă. Unii detestă cancanul, "dans dezmățat", "lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
fusese poate mai rea. Ce mi-a spus tata în '93, că omul ăla s-a sinucis pentru că-l părăsise nevasta, pentru că devenise alcoolic, ar fi trebuit să mă liniștească, dar era prea tîrziu. Asta este o imagine violentă, profund ambiguă, care mi-a marcat temeinic toată copilăria. Și dincolo de asta, nu mai e nimic? Pentru că așa, fiecare dintre noi are imagini ale unor violențe pe care le-a perceput în copilărie? Ce să-ți spun? Vrei să-ți spun precum
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale ale romanelor dvs. este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]