756 matches
-
o sursă a conflictului. De aici nu trebuie să deducem că orice incompatibilitate generează un conflict. Glasl (1999, apud Bogáthy, 2002, pp. 22-24) arată că în domeniul cognitiv există diverse contradicții logice, diferențe semantice, în cel afectiv, opoziții emoționale sau ambivalența sentimentelor, în domeniul volitiv și în cel comportamental pot exista antagonisme intenționale sau incidente fără ca acestea să fie obligatoriu și conflicte, dar cu posibilitatea de a degenera în conflicte Și în acest caz, distincția operată între anumite forme de incompatibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persista și va deveni chiar imposibil de rezolvat. De aceea, pentru partizanii acestor modele, evitarea sau reducerea conflictului este preferabilă conflictului în sine, cu atât mai mult cu cât ei susțin și nocivitatea conflictului. Contrar acestor opinii, cercetătorii au argumentat ambivalența conflictelor, deci faptul că dispun atât de efecte nocive, distructive dar și favorabile, constructive, ele fiind văzute ca adevărate „surse ale creativității”. Așadar ne interesează nu doar evitarea și eliminarea conflictelor, ci și generarea și menținerea lor (evident, în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1. Ființele umane au un potențial înnăscut pentru învățare. Ele sunt curioase în legătură cu lumea lor numai dacă această curiozitate nu e tocită de experiența educațională. Sunt, în egală măsură, doritoare de a se dezvolta și a învăța. Rațiunea pentru această ambivalență o reprezintă faptul că orice învățare semnificativă implică un anume efort; acesta este fie legat de învățarea propriu-zisă, fie apare ca o dezamăgire legată de renunțarea la anumite învățări anterioare. Primul tip de ambivalență este ilustrat de copiii mici care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și a învăța. Rațiunea pentru această ambivalență o reprezintă faptul că orice învățare semnificativă implică un anume efort; acesta este fie legat de învățarea propriu-zisă, fie apare ca o dezamăgire legată de renunțarea la anumite învățări anterioare. Primul tip de ambivalență este ilustrat de copiii mici care abia învață să meargă. Se împiedică, cad, se lovesc. Este un proces dureros. Totuși, satisfacțiile provenite din dezvoltarea potențialului depășesc cu mult căzăturile și rănile. Al doilea tip de ambivalență este ilustrat de studentul
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
anterioare. Primul tip de ambivalență este ilustrat de copiii mici care abia învață să meargă. Se împiedică, cad, se lovesc. Este un proces dureros. Totuși, satisfacțiile provenite din dezvoltarea potențialului depășesc cu mult căzăturile și rănile. Al doilea tip de ambivalență este ilustrat de studentul care a fost, la modul absolut, „deasupra tuturor”, în orice fel, în liceul său de orășel; se înscrie la un liceu sau facultate, unde descoperă că nu-i decât unul dintre numeroșii studenți străluciți. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Maslow, 1967c). Problema este că specia umană este singura care crede că e greu să fie o specie - observă însă Maslow. Se pare că nu este nici o problemă pentru o pisică să fie pisică. Pisicile nu par a avea „complexe”, „ambivalențe”, „conflicte” și nu dau semne că ar tânji să fie canine. Instinctele lor sunt foarte clare. Dar oamenii nu au fără echivoc astfel de instincte animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Weinrich a stabilit că, atunci cînd "și caracteristicile narative ale operei... trebuie rezumate" (ceea ce înseamnă că nu avem de-a face cu un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele două mijloace principale de orientare temporală pe care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
oricum (după cum spunea Lenin), niște mic-burghezi, cel puțin ca potențial. Morala era una singură, la fel și retorica. În ciuda marii varietăți de „culturi” italiene - adesea foarte îndepărtate unele de altele în timp -, „valorile” lumii mic-burgheze și țărănești coincideau în esență. Ambivalența acestor „valori” a produs o lume în același timp bună și rea. În contextele lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care "degradează faptele" și este lipsit de "o ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai productive rădăcini, sufixe și prefixe au fost sintetizate în volumul Terminologie medicală și farmaceutică (I. Popovici, L. Ochiuz, D. Lupuleasa, 2007: 48-61) dintre care selectăm: (1) Rădăcini, prefixe și prefixoide care indică valori cantitative: ambi (cf. lat. ambo): ro. ambivalență (cf. fr. ambivalence); amfi- (cf. gr. άμφι, άμφί "împrejur"): ro. amfiartroză (cf. fr. amphiarthrose); bi- (cf. lat. bis): ro. bicuspid (cf. fr. bicuspide); hyper- (cf. gr. hyper "în exces"): ro. hipertricoză (cf. fr. hypertrichose); hipo-(cf. gr. Ίππο-, ϊππος): ro
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
oi francez, a devenit celebru distrugând un restaurant McDonald's înființat în regiunea franceză în care trăia.23 Nimeni nu-i obligă pe oameni să consume produse McDonald's, dar abilitatea cu care Bové a atras atenția întregii mass-media reflectă ambivalența culturală față de produsele de proveniență americană. După cum se plângea și președintele Iranului în 1999, "noua ordine mondială și globalizarea pe care anumite puteri încearcă să ne determine să le acceptăm și prin care cultura întregii lumi este ignorată seamănă cu
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
în privința vizei, un sondaj întreprins de către British Council în rândul a 5000 de studenți din nouă țări musulmane arăta că Statele Unite au rămas prima opțiune pentru tinerii din Egipt, Turcia și Arabia Saudită ca loc unde și-ar face studiile.66 Ambivalența față de Statele Unite reprezintă o reacție obișnuită, iar existența acesteia permite ca, prin politici, să se încline balanța către dimensiunile pozitive în detrimentul celor negative. În cele din urmă, instrumentele culturii populare nu sunt statice. Este încă incert dacă influența culturii americane
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
mai bună îngrijire medicală. Din fericire, sondajele de opinie indică faptul că majoritatea populațiilor din regiune aspiră la avantajele comerțului, ale mijloacelor de comunicare și ale globalizării. După cum aminteam în capitolul 2, tehnologia americană este admirată pretutindeni. Dată fiind această ambivalență în rândul celor cu orientare moderată din cadrul culturii arabe, încă există șanse ca extremiștii să fie izolați. Democrația nu se poate impune cu forța. Cheia succesului se va afla de partea politicii care deschide economiile locale, reduce controlul birocratic, mărește
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o proprietate a respectivului obiect pe care acesta o are indiferent dacă este descoperit și contemplat de vreun subiect. O cale tentantă de urmat este aceea a echivalării dintre natura sălbatică și frumusețe. Și în acest caz putem identifica o ambivalență ce permite situări teoretice divergente. Pe de o parte, putem discuta cu îndreptățire despre frumusețea unui peisaj în întregime natural, nealterat de om, ori despre frumusețea unui animal sălbatic. Carlson propune o asemenea echivalare, considerând natura virgină un bun estetic
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care îl propun teoreticienii mediului pornind de la datele științelor contemporane ale vieții. Numeroși cercetători se ocupă de analiza modului în care marile religii promovează o anumită atitudine față de natură 178. Dezbaterea este dominată de două teme, una cu privire la o anumită ambivalență a creștinismului privind atitudinea față de natură, alta privind viziunea asupra naturii specifică religiilor orientale. Despre ambele teme discut pe larg în alte contexte în această lucrare, așa că aici își pot găsi locul numai câteva considerații generale. Cât privește viziunea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ecologică 189. Etica mediului este definită de Leopold ca un proces deopotrivă rațional și emoțional, întrucât putem avea o atitudine etică numai față de ceea ce iubim, respectăm sau admirăm, adică numai față de ceea ce produce în noi emoții și sentimente 190. Această ambivalență a eticii mediului este accesibilă minții omenești prin inteligența emoțională. Leopold descrie mediul ca un "organism colectiv" care poate fi sau nu sănătos 191. Leopold propune o abordare biologistă, reduce importanța criteriului psihologist al conștiinței în înțelegerea organismelor, și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism moral și politic, sub masca improvizației fanteziste și libere, a paradoxului, a predicației ilogice, e abordată o lume pe dos. Ambivalența ironiei, care are o față critică și una anarhică, răspunde întru totul intențiilor autorului și formulei ludice alese. Una sută una poeme, apărut în plină perioadă de instalare a proletcultismului și împiedicat să ajungă la cititori, este marcat de amprenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele șase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei și ambivalenței timpului, evaziunea din timp. Dense sunt și capitolele Eminescu și tradiția; substratul autohton al culturii sale și Reflexe ale tradiției în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în critica europeană care s-a aplecat asupra operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
subînțelesuri, aproape echivoc și unde experiența s-a condensat în formele nemișcătoare, tuturor cunoscute..." (G. Călinescu). Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor și dor (Ovidiu Bârlea), caracterul de spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o lume paralelă cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a inconștientului, întemeiată biologic. Toate motivele pot fi reduse la trebuințe biologice sau instincte, îndeosebi la cele sexuale. Există în viziunea freudiană un mecanism rațional Ego care poate transpune presiunile biologice într-o formă de limbaj înțeleasă de mintea umană. Ambivalența relațiilor umane rezultă din manifestarea celor două nevoi motivatoare: Eros (nevoia biologică de a avea legături cu ceilalți) și Thanatos (nevoia de dominare). Instinctul freudian este un concept care face legătura între viața mentală și realitatea fizică, fiind caracterizat prin
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
mai multe subtipuri (metamorfoza unui pește, o mreană de aur, o căpățână de cal, un rac, un porc). Prin metamorfoza unui pește apare deseori viitorul erou În narațiunile populare românești. Peștele, simbol arhetipal cu substrat sexual pronunțat, prezintă semne de ambivalență: el apare atât ca simbol feminin (Îl aflăm În imaginea monstrului marin), cât și ca simbol falic (prezent În basme, unde eroinele rămân Însărcinate mâncând un 32 pește Întreg, sau numai un os). În planul simbolismului cosmic, peștele se asociază
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
guvernare; interese de grup; exercițiu al puterii; bine și rău politic; realitatea socială problematică; condiție socială; acțiune colectivă; ordine socială; legitimitate și autoritate; mobilizare a maselor; manipulare și control. Prezența tuturor acestora în definițiile acordate ideologiei permite, dintru început, semnalarea ambivalenței originare a conceptului, născut în cadrul teoriei filosofice a cunoașterii și regândit ulterior la nivel de semnificație în cadrul teoriei socio-politice. Aceasta explică, probabil, și potențialul semantic ridicat pe care termenul îl poartă cu sine încă din momentul apariției sale, potențial care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
precum dominația și interesele. Nu intenționez, desigur, să resping sau să neg importanța acestor fenomene pentru înțelegerea diverselor forme de manifestare ideologică exhibate de diferite grupuri în plan social. Așa cum am arătat pe parcursul primului capitol, conceptul de ideologie reține o ambivalență genuină, care poate fi identificată prin trimiteri de ordin epistemologic, dar și prin trimiteri de ordin socio-politic. Tocmai de aceea, îmi propun ca, luând în discuție și aspectele de ordin teoretico-politic, să întregesc imaginea cu privire la posibila reinventare a conceptului de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se referă atât la comprimarea lumii, cât și la intensificarea conștientizării lumii ca un întreg (...), atât la interdependențele globale concrete, cât și la conștiința asupra între-gului global în secolul al XX-lea"496. Astfel definit, termenul "globalizare" presupune deci o ambivalență genuină, care trimite atât la expansiunea societății la o scară globală, la interdependențele economice, politice și socio-culturale care rezultă din această expansiune, la revirimentul tendințelor etnonaționaliste ori fundamentaliste, cât și la transferul imaginii acestor aspecte procesuale din planul realității empirice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unui fenomen natural inexorabil, mai ales că acesta, la rândul său, vădea și o anume disponibilitate rațională și sentimentală. I-o dovedise în mai multe rânduri mascota, în stare să plângă, să râdă, să fie indiferentă, să cânte. Paradoxala ei ambivalență de ambasadoare a ororii și totodată furnizoare de plăceri sexuale mirabile, amestecul de instinct și rațiune, de atribute umane și feminine, îl făceau pe narator să creadă că un armistițiu între monștrii marini și oameni ar fi posibil. Mai mult
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]