295 matches
-
exclus să-i poată cineva zări măcar întîmplător fire de păr crescute mai lung la ceafă sau la urechi. Fără să folosească vreun parfum violent de uz feminin, Pomponescu își avea hainele impregnate cu o mireasmă discretă, cu nuanță de ambră și de garoafă. La piept, o batistă albă, imaculată era nelipsită. Aceeași preocupare de a-și ascunde procesul de involuție se constata și la madam Valsamaky-Farfara, care lupta dramatic cu o îmbătrînire accelerată. Deși părul ei era intact, începea a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți franțuzești așezate în ordine, una peste alta, alături de ustensilele de toaletă, pudră, farduri, un pieptene alb, știrb de un dinte. Când intră în odaie, Ioanide rămase surprins de un număr de rochii întinse pe pat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unghia câte un delușor de piele limpede, prin sticla căreia răzbăteau copăceii venelor și arterelor. Delir acru, tocătură de ațe colorate, gunoaie menajere în mormane - și pe neașteptate imense priveliști de Altdorfer, oceane cu corăbii, munți albaștri cu fiare de ambră, bătălii în care fiecare nasture și fiecare floare de crin de pe drapele și fiecare aluniță de pe fețele oștenilor erau vizibile ca sub o lupă orbitoare. Cetăți de marmură, abstrase, cu coloane răsucite și ferestre rotunde ca-n Desiderio Monsu. Carcere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pânză deasă până la sprinceană. Era primăvară și tufele de forsythia îi puneau pe retină pete de galben orbitor, care rămâneau acolo chiar când își muta privirea, de parcă s-ar fi uitat în soare. Serile mergea acasă prin fluidul de ambră care inunda cartierele sărace, cu fetițe jucîndu-se cu cercul și femei grase la porți, sau, o dată la câteva zile, trecea pe la Estera, pe care-o despuia brutal, aproape imediat cum închidea ușa garsonierei de pe terasa blocului vechi și fărâmicios, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dacă e absurd și fantastic să folosesc cuvântul "amintire" pentru acele ilocalizabile și atemporale imagini cu asfalturi înroșite, până-n zare, de răsărituri ce încălzeau fețele și hainele, spălîn-du-le-ntr-o apă subțire de purpură și lungind îndărăt umbre fine și nesfârșite de ambră, în schimb pot decupa secvență cu secvență - cât de ciudat - acea inexplicabilă ședere de-o săptămână în spital, prima mea despărțire completă de părinți și de casă. M-au dus amândoi. Țin minte cât de frig îmi era, de parc-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piept alb și masiv răsărea ca un aisberg în lumină, rămânea în penumbră. Pe farfurii am avut în fiecare seară același unic fel: semăna cu o meduză tremurătoare, aproape complet translucidă, prin pielea căreia se deslușeau mai întunecate, de culoarea ambrei, organe interne. Când înfigeai în ea lingurița, meduza zvâcnea și se strângea de durere. Eram siliți s-o mâncăm toată, în ciuda gustului ei fad, de cremă de zahăr ars prea puțin îndulcită. Dacă nu cumva piftia aceea tremurătoare era vreun
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe icoana arhanghelului Mihail, deformîndu-i acum ca o lupă măritoare toracele în zale albastre, mantia de purpură fluturîndă, fața cruntă și dreaptă de oștean al Domnului, încît îngerul militar părea acum o rădașcă prinsă de milenii într-un bob de ambră. Maria-ncepu să lucreze ca fermecată, fără măcar să privească frământarea rapidă și precisă a degetelor. Inșii 1 se ascunseseră cu totul, de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căpitanul nu mai văzu decât spinarea, în mundir verde, a vizitiului ce troznea din când în când din bici și amurgul tot mai adânc, ca vișina putredă, ce se lăsase. Cîte-un calcan de casă veche lucea atât de intens în ambra asfințitului, încît părea de aur. Cîte-o turlă împodobită cu amorași se profila neagră ca zmoala pe cer. Americanul nu scotea o vorbă, ci doar își sucea gâtul după fiecare damă mai cochetă ce-nainta semeț ca o corabie la brațul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atractorii, așa încît, în cincizeci de pagini, să ai descrierea lor completă, căci exact cât cincizeci de foi albe cusute una de alta e cearceaful de larg - mai păstrează, poate, aidoma altui giulgiu, dârele delicate ale membrelor tale, umezeala feselor, ambra omoplaților, mirosul brun al labei piciorului, căci ai dormit de curând, la prânz, înfășurat strâns în el, ca un cocon, așa cum doarme întotdeauna și mama, așa cum ai dormit mereu, oricât de cald ar fi fost în odaie. Dar mirosurile nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ar fi trebuit să fie clădirea Circului, era acum un mare mausoleu de marmură neagră, atât de lustruită, încît băiatul se vedea reflectat în piatra ei. Tot acolo se vedea reflectat și bărbatul care luase acum culoarea focului și a ambrei. Coborîră-mpreună pe lângă poduri carstice, pe lângă prăpăstii și orgi de granit, prin mijlocul florilor necunoscute, cu nectarul curgând pârâiașe printre petale colorate în alte culori decât cele din lumea adevărată. Se răsuciră-mpreună pe cărări presărate cu bolovani de opal. Intrară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi fost de sticlă subțire și limpede. Vedeai, într-o parte, și marea plină de jonci, cu arhipelaguri și stânci sălbatice ieșind din mijlocul spumei. Copilul coborî și lipăi mai departe, cu tălpile goale, înghețate, pe vastul mozaic. Ființa de ambră și foc îl așteptase la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul înserat era mai mult decât putea inima să îndure. Ieșind dintr-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plantele băloase din mlaștini, o inflorescență uimitoare, perversă ca orice frumusețe fără sfîrșit: tabloul din rama grea de bronz sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casa nu ca pe-o casă, ci ca pe un altar, ca pe o catapeteasmă cu imagini sacre, ca pe-un retablu dintr-un dom uriaș. Pictorul necunoscut pusese aur acolo unde cârlionții femeii se răsuceau îndrăzneț, o dungă de ambră pe brațe și pe linia obrazului ușor întors, și o asemenea acribie maniacală în detalii, încît textura fustei ieșea în relief ca sub o lumină razantă, iar copca moș-babă cu care era-ncheiată la spate se vedea limpede, cu luciul ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el cu fața către apus. Lumina portocalie a serii, ce incendia norii și valurile, i se prindea-n încrețiturile feței, îi dubla cu umbră perii din barbă și-i pătrundea, ca un lichid limpede, printre pleoape, umplîndu-i țeasta. Din țeastă, ambra-nserării îi cobora în coloană, ca-ntr-o conductă a unui vechi castel de apă, și de-acolo se-mpărțea în țevile nervilor cranieni, ai celor intercostali, ai celor ce coborau către obositele sale organe, către pielea sa veștejită. Bătrânul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceleași faimoase vitrine la parter. Plictisiți, cei doi abia dacă mai priveau trupurile pline sau subțiri, înalte sau scunde, albe sau negre, sutele de reluări ale aceluiași model, pulpele reflectând purpuriul becurilor, fețele reduse la pete albe cu găuri de ambră în ele, sutienele rotunjite peste protuberante mereu aceleași, chiloții de dantelă peste aceleași pubisuri rase, aceleași palme sprijinite de ferestre, același șold scos în afară, aceeași așteptare nu a ceva, ci a nimic, așa cum bătrâni așteaptă să le treacă viața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la întâmplare, dar de fapt bine studiat, ca efectul asupra cumpărătorului să fie maxim. Printre ele, cutii minuscule din lemn lăcuit, cu arabescuri de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii sau brun roșcate; chihlimbaruri întunecate, bătând în roșu, și ele neobișnuit de mari, puneau în evidență prin contrast peruzele de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stângi. — Păreți sănătos, măria voastră, spuse doctorul printre dinți, abia auzit, mă mirasem văzând că nu prea mâncați, și se întoarse la locul lui. Brâncoveanu nu mâncase aproape deloc și abia dacă își înmuiase buzele în vinul cu reflexe de ambră și cu miros de mirodenie rară, adus din podgoriile domnești de la Râmnic. Se simțea ca atunci când trebuie să-ți afirmi autoritatea față de oamenii care îți sunt dragi și care ți-au nesocotit sentimentele încercând să te înșele. Lângă el, nașul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele de cleștar, a căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreme, când pe o parte, când pe alta, apoi, cu o senzație și mai otrăvitoare, între încheieturile degetelor și, dîndu-i în sus mâneca îngustă a pardesiului, i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Da, i-am spus... I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică și rece și puțin din brațul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simțit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele. Dacă i-aș fi cerșit ființa... A trecut fericirea pe lângă mine, și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar fi o sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu mai era nimic. Neguri grele, mortuare acopereau singurătățile. Pe drumul plin de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sine la nivel fizic, încrederea profesia aleasă, sentimentul de stabilitate, apartenența la grup și identitatea de grup (familială), dezechilibrele legate de supraviețuire fizică, de abandonarea de către grup, de a fi atacat sau brutalizat verbal sau fizic. PIETRE SEMIPREȚIOASE ȘI CRISTALE: AMBRA - purifică și echilibrează toți centrii energetici; CALCIT - purifică și încarcă cu energie toți centrii energetici ai ființei (calcitul incolor); CRISOCOL purifică și echilibrează toți centrii energetici; CYANIT - purifică și echilibrează centrii energetici; CENTRUL NR.1 Localizare în plan energetic - la
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
și trist se trag deoparte/ Cînd oameni care se urăsc de moarte/ Dorm în același pat, atât de-aproape... / Singurătatea trece-atunci pe ape." Urma masa de prânz și o nouă rătăcire prin adâncurile parcului, care acum căpăta o nuanță de ambră și aur sumbru. Mă-ndepărtam atât de mult prin vasta scoică vegetală, prin labirintul de garduri vii, tufișuri de lămâiță și crânguri de liliac, înaintam atât de profund pe sub bolțile-ncîlcite ale brazilor și foioaselor, încît mă simțeam curând golit de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]