4,765 matches
-
cimerienii publicaseră doar opera, redusă de altfel, în limba lor. Mult mai importante din punctul de vedere al cantității și calității erau scrierile în limba cimbrică, ascunse de cimerieni, începând cu amplul roman Fără a se teme de vânt și amețeală, al cărui început pare să existe într-o primă formă și în cimeriană, semnat cu pseudonimul Ukko Ahti. Nu încape îndoială că prin acest roman, și abia după ce optase definitiv pentru limba cimbrică, autorul și-a găsit inspirația reală... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privire, tu și Ludmila, ba chiar două priviri: mai întâi interogativă, apoi de înțelegere. Oricum ar fi, e un roman în care, odată intrați, ați vrea să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de elefanți, dacă n-aș fi prins-o imediat de braț. — Vă simțiți rău? - îi spun. Sprijiniți-vă de mine. Veți vedea că nu e nimic. Era rigidă, nu reușea să facă nici un pas. — Golul, golul, acolo jos - spunea - ajutor, amețeală... Nimic din ce se vedea nu părea să justifice amețeala ei, dar femeia era într-adevăr cuprinsă de panică. Nu priviți în jos și țineți-vă de brațul meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
braț. — Vă simțiți rău? - îi spun. Sprijiniți-vă de mine. Veți vedea că nu e nimic. Era rigidă, nu reușea să facă nici un pas. — Golul, golul, acolo jos - spunea - ajutor, amețeală... Nimic din ce se vedea nu părea să justifice amețeala ei, dar femeia era într-adevăr cuprinsă de panică. Nu priviți în jos și țineți-vă de brațul meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun, sperând că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea. Povestirea trebuie să facă efortul să se țină după ea, să redea un dialog construit din gol, replică după replică. Pentru povestire, podul nu s-a terminat: sub fiecare cuvânt e golul. — A trecut? o întreb. — Nu e nimic. Amețelile mă apucă când mă aștept mai puțin, chiar dacă nu e nici un fel de pericol... Altitudinea și adâncimea nu contează... Dacă privesc cerul, noaptea, și mă gândesc la distanța până la stele... Sau chiar și ziua... Dacă m-aș întinde aici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu e nici un fel de pericol... Altitudinea și adâncimea nu contează... Dacă privesc cerul, noaptea, și mă gândesc la distanța până la stele... Sau chiar și ziua... Dacă m-aș întinde aici, de exemplu, cu ochii în sus, m-ar apuca amețeala... - și arată norii ce trec repezi, împinși de vânt. Vorbește de amețeală ca de o tentație, care într-un fel o atrage. Sunt ușor dezamăgit că nu mi-a spus nici un cuvânt de mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privesc cerul, noaptea, și mă gândesc la distanța până la stele... Sau chiar și ziua... Dacă m-aș întinde aici, de exemplu, cu ochii în sus, m-ar apuca amețeala... - și arată norii ce trec repezi, împinși de vânt. Vorbește de amețeală ca de o tentație, care într-un fel o atrage. Sunt ușor dezamăgit că nu mi-a spus nici un cuvânt de mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o împărțire cam disputată, cartea a fost ruptă în bucăți, dar cred că m-am ales cu partea cea mai bună. Așezați la măsuța unei cafenele, tu și Ludmila faceți bilanțul situației. Rezumând: Fără a se teme de vânt și amețeală nu este Ițindu-se de pe coasta abruptă, care, la rândul său, nu este În afara localității Malbork, care e cu totul altceva decât Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Nu ne rămâne decât să ajungem la originile acestei confuzii. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vom da de urma romanului Ițindu-se de pe coasta abruptă, neterminat sau terminat, cum o fi... — Nu pot să neg, spune Ludmila, că aflând de regăsirea urmării mă lăsasem cuprinsă de iluzii. — ...și de Fără a se teme de vânt și amețeală, pe care sunt acum teribil de nerăbdător să-l continui... — Da, și eu, deși trebuie să spun că nu e idealul meu de roman... Iată, iar același lucru. De-abia ți se pare că ai apucat-o pe calea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
editură e un organism fragil, domnule dragă - spune el - e suficient ca într-un punct oarecare ceva să meargă anapoda că dezordinea se extinde, haosul se deschide sub picioarele noastre. Mă iertați, dar când mă gândesc la asta, mă apucă amețeala. Își acoperă ochii, urmărit parcă de viziunea unor miliarde de pagini, rânduri, cuvinte care se-nvălmășesc într-o pulbere fină. — Curaj, doctor Cavedagna, nu o luați chiar așa! Poftim, e rândul tău să-l consolezi. Era o simplă curiozitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în limba colegului... — Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul... — Ițindu-se... Nu mă zăpăciți; e un titlu care-i seamănă, dar nu e ăsta, e ceva cu Amețeala, da, este Amețeala de Viljandi. — Fără a se teme de vânt și amețeală? Spuneți-mi: a fost tradus? L-ați publicat? — Așteptați. Traducătorul, un anume Ermes Marana, părea să aibă toate hârtiile în regulă: ia proba de traducător, noi punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul... — Ițindu-se... Nu mă zăpăciți; e un titlu care-i seamănă, dar nu e ăsta, e ceva cu Amețeala, da, este Amețeala de Viljandi. — Fără a se teme de vânt și amețeală? Spuneți-mi: a fost tradus? L-ați publicat? — Așteptați. Traducătorul, un anume Ermes Marana, părea să aibă toate hârtiile în regulă: ia proba de traducător, noi punem titlul în plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un roman neterminat, ba chiar abia început... Am văzut originalul... — Ițindu-se... Nu mă zăpăciți; e un titlu care-i seamănă, dar nu e ăsta, e ceva cu Amețeala, da, este Amețeala de Viljandi. — Fără a se teme de vânt și amețeală? Spuneți-mi: a fost tradus? L-ați publicat? — Așteptați. Traducătorul, un anume Ermes Marana, părea să aibă toate hârtiile în regulă: ia proba de traducător, noi punem titlul în plan, predă punctual paginile traducerii, câte o sută o dată, încasează avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pune în toc, deschide alt toc, își pune pe nas ochelarii de prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe loc rana cu lama unui cuțit Înroșit În foc. Mendoza leșină de durere În ambele ocazii, avu febră și amețeli două zile la rînd, Însă În cea de-a treia trebui să se pună pe picioare și să fie din nou gata să lucreze douăsprezece ore pe zi, dacă nu voia să cadă În primejdia de a rămîne total neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de progesteron micronizat suplimentar, și lui Seth ar trebui să înceapă să-i îmbobocească propria pereche de bidoane cum scrie la carte. Printre efectele secundare la care trebuie să fiu atentă se numără greața, vărsăturile, icterul, migrenele, crampele abdominale și amețeala. Încerci să ții minte nivelurile exacte de toxicitate, dar de ce să-ți bați capul. Trece un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă în primăvară. Doar în acel an prezența prințului strica echilibrul, viața internă, autosatisfăcătoare, hibernarea aceea care semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a enervare, a sîcîială. Sigur că am stat lîngă ea. Zi și noapte. Și n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am văzut nimic. Nimic. De aceea, sincer vă spun, dumneavoastră mă uimiți. Sau sînteți pe cale să mă uimiți. Am avut o clipă senzația că v-a reușit. Nu vă ascund că intenționat v-am oferit locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Asta, cu atît mai mult, cu cît ce se petrecea chiar cu ei, cu cei care discutau, era nemaipomenit de nou și de răutăcios. În nici cincisprezece ani, zece, dacă nu socoteai războiul cu ce i-a premers și cu amețeala de după, aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și foarte senini, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, se vîră iarăși în politichie și tulbură apele, și așa destul de murdare, încît nu mai știi care-s curații și care-s păcătoșii, vina o poartă aceeași amețeală a victoriei, "hai, fraților, să ne împăcăm, să fim buni și darnici, că am scăpat cu viață și că ni s-a împlinit visul". El, sincer și personal, era împotriva acestor amestecuri de fapte, de sentimente, era împotriva justificărilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]