2,720 matches
-
înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și-l amețea. Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați cu ofițerii, se luptau că hălcile și șprițurile, nădușiți, roșii de efort, parcă ar fi înfundat cărbuni în locomotivă. Nemernicii! Petrec, ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă. Tot drumul cât fugise până-n oraș, ceea ce-l chinuise cel mai înverșunat fusese setea. Chelnerul, citindu-i în adâncul ochilor dorința, se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar nu întâlni decât mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea mereu dusă pe gânduri, privind în depărtare, de parcă ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ochiul ciclopic al reflectorului. "Uf, gemu, am scăpat! Am scăpat!" Dar ce-l aștepta! Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți, câinii ciobănești și zăvozii din sat aveau să-i dea târcoale, mârâitori și pofticioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea interioară a unei lumi artificial create. Drumul ales este întotdeauna cel anticipat de privire, cel pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pierdere în absolutul interior. Doamne, să cunosc și eu astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă jos, iar pe la vreo doisprezece, după ce au mâncat, când s-au ridicat la treabă, l-a lovit și pe Beșliagă, apoi, pe la vreo șaisprezece, i-a venit rândul și lui Biștiric, așa că în timpul zilei a bătut pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era pe înserat și oleacă de ceață, că ploua mocănește, ne-am ascuns fiecare în câte o tufă, de o parte și de cealaltă a drumului și am așteptat prada. A cam durat ceva timp până când a ajuns. Ciolac era amețit și mergea clătinându-se. După ce a trecut de noi, ne-am aruncat asupra lui și numai o pălitură i-am dat drept în moalele capului, părinte, că a căzut jos și, ca să fie mai sigur, vărul meu i-a mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Adormim. La ora 4 a.m. văd deasupra mea fața speriată a fiului meu care mă scutură să mă trezesc: - Mamă, mamă, scoală-te, te rog, că lui N. i s-a rupt apa. Încerc să mă trezesc, sar din pat amețită de somn și mă îmbrac urgent. Începem să căutăm ajutor. Sunăm la 112 - pauză. Sun la pensiune cu insistență, nu răspunde nimeni. Ce să fac?! Cobor în stradă să găsesc pe cineva - nimeni. Mă uit după un polițist care să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Topârceanu caută un ton mai obiectiv, dar spune în fond același lucru: Faptul că autorul de care ne ocupăm e o femeie explică în mare parte însușirile operei sale" 1920). Lovinescu: "Din eternul feminin, scriitoarea desprinde momente ce tulbură și amețesc" 1919). Tudor Vianu trece de la diferența specifică la genul proxim încă din titlul articolului dedicat scriitoarei în Sburătorul, 1919: O ideologie feminină noua feminitate. Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate planetele din Sistemul lui, se învărtește în jurul axei Galaxiei Calea Lacteiei. Iar Galaxia se rotește și ea în Univers, cu miliardele de stele și Sori. întrebarea este ne rotim de atătea ori și continuu în Cosmos, cum de nu amețim? Vă mărturisesc că nu știu să vă răspund pentru că învărteala noastră în Cosmos, 85 de la plecare pănă la sosire, durează milioane de ani lumină. Am să studiez; este timp suficient. Animație, aplauze. Pentru întălnirile viitoare domnul profesor o să vă anunțe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai aproape ca niciodată. Ca și cum ar fi devenit parte din el. O parte imposibil de amputat și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum putea acorda credit vorbelor unui lup care, amețit de căldură și de fumul gros pe care-l inhalase, părea să urmărească fantome?! Închise ochii preț de o secundă. "Ascultă-ți glasul inimii", spunea adesea Hana. Se lăsă, pentru a nu știu cîta oară, condus de glasul inimii și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce făcea de obicei. Nu-i cunoștea pe artiștii prezenți pe afiș, dar era un motiv în plus să meargă la spectacol. Mai citi încă o dată ora și locul pentru a se convinge că înțelesese bine, pentru că de multe ori amețea locațiile făcând confuzie de nume și aruncă ziarul pe măsuța de sticlă din fața fotoliului în care meditase, cu picioarele ascunse sub ea pentru a le proteja de frig. Avu nevoie de câteva secunde bune să-și revină. Picioarele îi amorțiseră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în care îmi spuneai că nu poți vorbi. Ce ai făcut? - Am...dormit. - Te simți bine? Vocea ta îmi spune că nu prea. - Acum sunt bine. Am ieșit în oraș fără să mănânc și mi s-a făcut rău, am amețit. Nu am leșinat, stai liniștită. Karina evită să-i povestească despre tentativa eșuată de a susține un interviu în vederea angajării. Bine că nu apucase să-i spună nimic înainte să meargă, când doar se hotărâse să încerce. Cât despre bărbatul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să mai ciupim și noi ceva de la onorabilul, că nu strică. Atît mi-a fost. Nu te mișca. Mor...mor... fii fericit... scăpați-mă. Halal să-ți fie! Se vede că ai bună protecție. Nu dispera, tînărule. Nu striga, că amețesc. Rămîneți la post! Miroși a rom. Asta este mirosul meu naturel. Ia fii bună și te-astîmpără. Bei un cafe proaspăt? Să-ți fac un gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
post! Miroși a rom. Asta este mirosul meu naturel. Ia fii bună și te-astîmpără. Bei un cafe proaspăt? Să-ți fac un gingirlic? Nu, mersi. Numai un rînd. Aș! Ale Gutte Dinge... Două ș-un sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
auzi că nu-s alegeri? Groparul: Aud dar nu cred. Ce? Așa... cîte nu s-aud? Păi, votul meu mi-l dau bucuros, să fie într-un ceas bun. Prefectul: Gata. Du-te! (Îl împinge spre ieșire). Groparul: Ușor că amețesc! M-am dus de bucurie: zic, iar ies ai noștri la alegerea asta. Dă-i cu bere, dă-i cu vin, ce mai!" Să mai spunem o dată că "intruziunile", la Horia Gârbea, nu-s tocmai gratuite, chiar atunci (sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că se Întoarce... Să bem. De data asta Îi acord o atenție mai delicată, gândindu-mă cu bucurie la urechile lui roșii... Bem În continuare și ne amețim bine. Matei cel istovit de fericire toastează În cinstea mea, eu În cinstea lui, se felicită pentru norocul de a avea o iubită atât de reușită și un prieten atât de... În fine, ea se ridică spunând franc unde se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în albul ochilor pescarului care nici nu știe că a prins peștișo rul de aur și spune încet și clar vino cu mine. Apoi îi întoarce spatele și merge spre ieșire. Unde e ieșirea. Unde-o fi. Cred că am amețit un pic. A. Uite-o. Sophia a văzut semnul pe care scrie Exit. Merge într-acolo. Ce mă fac ce mă fac ce mă fac, spune singurul gând care i se zbate în cap, și picioarele o duc în continuare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]