866 matches
-
ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu ... Citește mai mult Erica a găsit plicul de la Albert deasupra pernei, așezat cu grijă de mama sa ca nu cumva să-l rătăcească pe vreundeva și prinsă de grijile casei, să nu-și mai amintească unde l-a pus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu ... XXVIII. VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016. A primit ordin să se prezinte la centrul de încorporare, cu valiza făcută, într-o anume zi, la o oră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
în pat, la orizontală, cu ochii închiși, pregătită de somnul veșnic. Dar nu s-a întâmplat. După vreo jumătate de oră mi-am revenit, mi-am recăpătat puterea: a fost ca și cum mi-am reîncărcat bateriile. Toată seara am fost puțin amețită și nu am mai mâncat nimic. Am băut doar apă plată cu lămâie. Sigur că am aruncat unghia Chirei la gunoi, tot cu repulsie, dar nu mai aveam ce scoate din stomac. Nu voiam să mă mai gândesc la unghia
UNGHIA CHIREI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366189_a_367518]
-
ezitând . Căci ,nu numai noi,am rămas pe pământ . Vino la mine e un destin ce ne leagă. Vino cu sufletul deschis încet sau degrabă, nici un jurământ acum nu te dezleagă. Vino să rămâi , poate o viață întreagă .... Sufletul meu, amețit azi pe deplin e cu soare, cum cu alb pur s-a încărcat la prima ninsoare . Vreau încă să cred, în fierbintea vara viitoare. este loc destul în inima pentru iubiri uimitoare Referință Bibliografică: ȘI TOTUȘI ..... / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe
ŞI TOTUŞI ..... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366268_a_367597]
-
asta o mulțime de ...pro...fani Ce se-adunau împrejuru-i (cu accept de la “ciobani”). Mai zbiera o dată tare (când intra-ntr-un con de umbră) Când vulgar și când romantic se-ntorcea semeț la turmă , Si le întreba șăgalnic pe-amețitele mioare : - Ați mai văzut undeva ,un măgar atât de mare ? Ele cu capu-n pământ (oaie ,fără judecată ) Repetau doar un cuvant :niciodată...niciodată ! Ca-n zicală din bătrâni despre “sârmana prostie” Când se crede mai deșteaptă ,de stă lângă
MAGARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352530_a_353859]
-
pe pătura de pe pat. A ieșit tiptil și s-a urcat în mașina elegantă ce o aștepta la câteva zeci de pași depărtare de vilă. Traseul a fost modificat pe parcurs, evitându-se trecerea prin orașul ei natal. Era prea "amețită și fericită" pentru a se opune. Au ajuns la Timișoara. În prima noapte, la hotelul în care pe ea nu a înregistrat-o la recepție, străinul s-a purtat foarte frumos cu ea și a convins-o să meargă cu
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ACEL CINEVA.. Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cine vrea să se ridice peste neputința lui Să-și învingă frustrările și stolurile de lilieci amețiți, Cine vrea să fugă tânguitor spre sine, spre alții Să dorească să spargă zăgazurile așteptării, Scrijelirile amorțirii, al oftatului și-al amarului din el Cine vrea să dea piept cu umbra fricii din eternul” de mâine “, Cu hienele veșnic înfometate
ACEL CINEVA.. de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350882_a_352211]
-
vârsta părinților ei ... destul de tineri ... eu fiind pe la jumătatea distanței ... ca etate. “Ce fel de fată e Valy?” îl întrebă, la un pahar, prietenul ei, din București, pe un tânăr din sat. „E faină! Fată de trupă!” zise acela, cam amețit, făcând cu ochiul. Nici una, nici două, se îmbrăcă bucureșteanul...se sui în mașină...și abia când trecuse de Deva am remarcat și noi că nu este. “Unde ești?” îl întrebă organizatoarea petrecerii. “Ce-ți pasă, târâtură?“ izbucni vocea de la telefon
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > FAIMĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Faimă De treci pe la Drăgășani, Să mergi calm și dezinvolt: Oamenii, cam năzdrăvani, Varsă vinul tot...în Olt! Amețit, se-mpleticește Printre sălciile treze, Și spre Dunăre zorește Ca să se mai...dilueze! Oltul binecuvântat Dunărea înnoblilează: Tămâioasă și Muscat- Valurile ei valsează. Podgoreni, vestiți haiduci Trec prin vadul de-a călare, Veseli și deloc uituci Cântă toți în gura
FAIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351107_a_352436]
-
ce dau nebunie ... (Pălind) cel ce încă bântuie teluricul și asistă neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în tăcere și-n paralizie (Pălind) umbrele amețite de perpetuul întuneric al apropierii sfârșitului el zărește: Apostoli în odăjdii violete (Amurg violet) și trage nădejdea unei reveniri la normal însă amurgul morții îl face să plângă tremurând și asistând la un sfârșit apocaliptic: Afară târgul stă pustiu / Și
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
car și, suspicios, insistă să-și cheme cânii: - Chioru! Costachi! Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată-tău!...Ce-aveți, proștilor!? Ați băut rachiu' tatei?. Apropiindu-se, începe să înțeleagă că la stână s-a întâmplat ceva. Ceva rău, căci câinii păreau amețiți, iar tată-său întârzia să se-arate în ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
totul îi era dezvăluit cu un anumit scop, pe care încă nu-l înțelegea, a închis ochii și a simțit cum raza se retrage și căldura soarelui i-a mîngîiat obrajii și fruntea și a simțit iar vîntul și, încă amețită, cînd a deschis ochii, era în fața bisericii, oamenii ieșeau deja de la slujbă și o ocoleau în tăcere, iar frații ei ieșeau și ei ... și totul se derula parcă cu încetinitorul și Fulga și-a zis că a visat, că nimic
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
bineînțeles, guvernul ăsta incompetent condus de președintele impostor, corsarul Băse! Cât despre primele ministru ... ăsta e nevinovat, nu intră în discuție întrucât bocănește degeaba, fără noimă! S-a stârnit o ploaie deasă și rece. Tuna și fulgera. Vasile era el amețit, dar știa că nu poate intra în casă fără să fi cumpărat pâine și ceva de-ale gurii. Atât îi mai trebuia! Nu-l va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuțită a nevesti-si. - Mitică, ai zis că mergem
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
la noi ălea de lapte sau de iaurt, din care ieșeau un fel de “furtunașe” transparente prin care curgea, cu bule de aer, mirosuri lichide, altfel imaginat paradisiace. E-adevărat - și se zice că experiența a dovedit-o că - persoanele “amețite” din pricinile de mai sus sau și de ele, cazinoul, în generozitatea probată și în alte ocazii, “prelucrează” și ocrotește clientela, “clientul nostru-stăpânul nostru”, prin aerisirea neuronilor, “împrospătarea” minților la așa numitul, hai că p-asta n-o știați mulți
AMIROSIND LA OXIGEN.BAR DIN LAS VEGAS ! (XVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355621_a_356950]
-
de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
fericit, îți poate face și inima să plângă. dar tu nu știi, în valuri te arunci fiorii dulci copilă te îmbată și clipa ce îți pare minunată va fi blestem, căta-vei s-o ascunzi. cu mâna ta, de vrajă amețită, te lași furată de-o poftă de bărbat ce-n tine doar o pradă a aflat și-n clipa următoare vei plânge părăsită. vor trece anii și-afla-vei în sfârșit că graba ,dulcea grabă, n-aduce bun nimic! Referință Bibliografică: cireașă
CIREAŞĂ GURA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356082_a_357411]
-
de pe o zi pe alta, împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu îmi dădea pace și stresul începuseră să-și spună cuvântul și ma simțeam cam amețită. Eram într-o indispoziție totală. Pun sacoșele în cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Căruciorul trece peste mine iar eu cred că am
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
mereu mă-nstrăinez câte puțin privind plin de uimire ce ciudată e starea mea din care plec și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
-am fost și sunt Și-aștept în taină sufletul să afle Și să-mi șoptească rostul pe pământ. De-l voi afla am să mă-nec în fericire Și am să o gust, cu ea am să mă-mbăt Și amețită voi pluti în mahmureala-i Și-am să mă las purtată peste lume, hăt. Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri, La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere Să
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
teleleu? M-am născut undeva O jartea - jagardea Tinichia, giurumea Iar copii am avut Ici și colo, De-am vrut sau n-am vrut. Am plecat peste mări M-am întors peste țări M-am pierdut peste zări Aiurit, păcălit Amețit, jigodit, Si zmucit De coțcari, de muieri Chiar și azi, chiar și ieri, Printre veri, primăveri Și mă zbat Lângă pat Despuiat Supărat și-ncruntat Pentru bani Gologani Ani și ani Fără rost Că un prost. Dar mă rog, în final
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
forța încă odată sinapsele, vizualizând imaginea estompata a momentului în care, unul dintre mugurii A-Mei înainta prin rană deschisă la jugulara lui, în sensul circulației sanguine, invaziv, autoritar, punând stăpânire pe trupul lipsit de apărare al copilului. Se ridică amețit, apucând trupul angarului. Nu mai era mult până ce grupurile aveau să ajungă la ei. Informațiile îl asaltară. A-Ma era tot ceea ce conta! Înmugurirea era cea mai importantă! Aripile se agățau de stăncile colțuroase, dar cercetașul se strădui să tragă
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
tot ce aveam mai bun între noi dorința de a fi împreună toleranți cu ce știam că ne lipsește încrezători că suntem ceea ce căutăm putem să păstrăm inclusiv clipele dăruirii sau chiar și cele când ne certam ca doi copii amețiți dar nu-mi spune că-mi iei amintirile măcar cele plăcute când vorbeam despre viitor lasă-mi-le zăvor speranței că mai există ulterior păstreză ferestra deschisă și udă zilnic florile din pridvor anotimpul ce vine va fi mai rece
ÎNCEPUTUL POVEŞTII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352668_a_353997]
-
împingeau unul altuia precis, de parcă era bilă roșie de la biliard care după ce lovește bandă, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocnește exact bilă albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care albaștri (italienii) dezorientați și amețiți, scăpau propria poartă din ochi, roșii (spaniolii) introduceau balonul rotund în poarta dreptunghiulara, o dată, de două ori, de trei ori și în final încă o dată, deci GOOOOOL!!!, așa cum scrie regulamentul acestui sport, numit fotbal. FINALĂ CE 2012 Spania - Italia (4
REPORTAJ: EURO 2012 – SPANIA ŞI NUMAI SPANIA! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354642_a_355971]
-
Și-apoi să-mi spui, încet, povestea ta de dor, Romanța ta-nălțându-mă spre zbor, Și să plutesc pe-aripi de lună, zâmbind a fericire, Să nu simt trupul meu izbindu-se de nemurire... Fluturi culegi din gândurile-mi amețite de suspine: Se-avântă-n dulcele abis, în salturi baladine... Privește doar spre dansul lor incert! Visează-mă, iubește-mă... n-am să te cert! Blue Mireille, 05.10.2015 Referință Bibliografică: Susur / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1739
SUSUR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347144_a_348473]
-
gura‑i rămasă întredeschisă. În timp ce el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să‑și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv, de beton, de o parte și de alta a porților. El s‑a urcat și a pornit mașina. A intrat în curte și
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]