340 matches
-
toate cele patru tipuri de operațiune amfibie: raidul, demonstrația, asaltul și retragerea”. Russell Weigley a arătat că analiza campaniei înaintea celui de al Doilea Război Mondial a dus la „o credință în rândul majorității forțelor armate din lume” că asalturile amfibii nu pot avea succes împotriva unor fortificații moderne, și că această percepție a continuat până la debarcările din Normandia din iunie 1944 în ciuda mai multor exemple de succes de operațiuni amfibii din cursul războiului, cum ar fi cele din Italia, și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
credință în rândul majorității forțelor armate din lume” că asalturile amfibii nu pot avea succes împotriva unor fortificații moderne, și că această percepție a continuat până la debarcările din Normandia din iunie 1944 în ciuda mai multor exemple de succes de operațiuni amfibii din cursul războiului, cum ar fi cele din Italia, și de la Tarawa și din Insulele Gilbert din Pacific.< Hart susține supoziția lui Weighley, scriind că deși această percepție negativă predomina în rândurile celor care s-au ocupat de planificarea operațiunilor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
abia după Normandia a dispărut preconcepția împotriva debarcărilor. Amintirea campaniei din Gallipoli a cântărit mult și asupra australienilor în etapele de planificare a campaniei din Peninsula Huon de la sfârșitul lui 1943. În septembrie 1943, forțele australiene au efectuat prima debarcare amfibie cu adversar după Gallipoli, când au debarcat la Finschhafen în Noua Guinee. Debarcarea a fost îngreunată de erori de navigare și trupele au debarcat pe plajele greșite, dar antrenamentul lor ținuse cont de lecțiile de la Gallipoli, mai ales de nevoia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au fost mulțumite că au ocupat terenul, datorită metodei tradiționale de a pretinde victoria. În ciuda acestui mare triumf francez de pe câmpul de luptă, situația generală a garnizoanei franceze izolată în sudul Italiei nu s-a schimbat substanțial. Folosind o forță amfibie mică și loialitatea populației locale, Ferdinand al II-lea de Neapole a fost curând după aceea în stare să reia Napoli. De Córdoba, folosind tactici de gherilă, și evitând cu atenție orice preț întâlnirea directă cu temutele batalioane elvețiene sau
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
o zonă bine definită aflată pe malul unui râu sau lac opus controlate de forțele proprii și aflat în contact nemijlocit cu regiunea controlată de inamic. Termenul este folosit în mod special pentru zonele cucerite de atacurile inițiale ale trupelor amfibii, cu intenția tactică a stabilirii unei linii de aprovizionare peste o barieră naturală, care se permită mai apoi o mai mare mobilitate operațională.
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul amfibiu T-40. În 1946 a fost dezvoltată o variantă îmbunătățită: DȘK 1938/46 sau DȘKM (M de la modernizată). Pe lângă Uniunea Sovietică (Rusia), mitraliera DȘK a mai fost fabricată sub licență și în Cehoslovacia, China, Iran, Iugoslavia, Pakistan și România, fiind
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Dealurilor Albane. Marile mișcări de trupe necesare pentru această strategie au durat două luni. Ele a trebuit să fie executate în unități mici, pentru a păstra secretul și elementul surpriză. Divizia 36 americană a fost trimisă să pregătească un asalt amfibiu, și s-au înființat posturi de control false și trafic radio fals pentru a da impresia că se pregătește o mare debarcare la nord de Roma. Acest plan trebuia să țină forțele de rezervă germane departe de linia Gustav. Mișcările
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
grupuri TO reduse ca număr. În zonele de coastă, unitățile TO aveau și misiuni navale. Ele operau îmbarcate pe canoniere, în sprijinul operațiunilor marinei militare. Unitățile TO erau destinate să apere unele zone costale strategice și facilități navale împotriva debarcărilor amfibii și a raidurilor inamice. De asemenea, Forțele de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
extinsă, spin caudal sau o porțiune îngroșată cu ac, dar nu există nicio dovadă că gigantostraceele au fost veninoase. Acestea au fost răpitoare marine de fund, salmastre și parțial de ape dulci. Ultimele studii arată că unele specii au fost „amfibii”, trăind pe uscat, cel puțin o parte a ciclului lor de viață, acestea fiind capabile să respire, atât în apă cât și în aer. Speciile din gen. "Protichnites", posibil că au fost primele animale terestre. Gigantostraceele au fost considerate ca
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
de doi ani. Începând cu anul 1908 a avut ocazia de a lucra în domeniul aviatic la Berlin, definitivându-și formația tehnică și punând la punct o serie de proiecte printre care amintim: motoare premiate la concursuri internaționale, un autoturism amfibiu, un avion propriu. În aprilie 1912 firma Siemens-Schuckert îi lăsase un spațiu cu scule și un motor de 50 CP pentru studii. Cu acest motor, Ziegler își construise primul său avion monoplan ""Pfeilflugzeug"" (avion săgeată) cu care absolva zboruri cu
Albert Ziegler () [Corola-website/Science/311581_a_312910]
-
trei luni în Italia. În anul 1935 participă la un raid cu hidroavionul S-55 în calitate de mecanic bord și pilot secund, pe ruta Constanța - Istambul - Atena - Constanța. În perioada 1936-1938 face parte din comisia de recepție și control pentru hidroaviație (amfibie) de la I.A.R. Brașov, iar în ianuarie 1942 este detașat la Flotila 1 Vânătoare Pipera, ca șef al serviciului tehnic. Tot în acest an este detașat, în calitatea de ajutor tehnic al comandantului, la Centrul de pilotaj (militar) de la
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
1944 și un astfel de atac nu ar fi fost fezabil până când înfrângerea Germaniei naziste nu ar fi eliberat forțele terestre necesare. În cele din urmă s-a decis că forțele lui MacArthur vor invada insula Leyte din Filipine. Forțe amfibii și sprijinul oferit de forța navală va fi asigurată Flota a 7-a comandată de viceamiralul Thomas C. Kinkaid. Flota a 7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
1944) a fost o bătălie navală decisivă al celui de Al Doilea Război Mondial care a eliminat efectiv capacitatea Forțelor Navale Imperiale Japoneze să mai întreprindă în viitor acțiuni de mare anvergură cu portavioane. Bătălia a avut loc în timpul invaziei amfibii al insulelor Mariana în timpul Războiului din Pacific. Bătălia a fost cea cea de a cincea bătălie majoră „portavion contra portavion” între forțele navale japoneze și cele americane, în care erau implicate elemente ale Marinei Militare a SUA, Flota a 5
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
însă anumite diferențe. Se renunțase la alegerea ofițerilor („starșina” - bătrânii), iar pentru serviciul activ erau aleși doar tinerii necăsătoriți. Comandanții de regimente („polcovnicii”) erau numiți temporar direct de către atamanul de tabără. Armata era formată exclusiv din infanteriști (dotați pentru operațiuni amfibii), fără cavalerie, flotă sau artilerie. Structura socială a început de asemenea să se diversifice. În locul societății cazacilor egali, numeroși pescari, negustori și proprietari de pământ au devenit „raiah” (membrii ai claselor inferioare plătitori de taxe). Criza Siciului Dunărean a început
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
("Mașina de Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
opiniei publice americane care va juca un rol decisiv în intrarea SUA în război. În primăvara 1915, Antanta are parte de una dintre cele mai mari dezastre în urmă tentativei de a scoate Imperiul Otoman din joc printr-o operațiune amfibie ambițioasă împotriva Dardanelelor, inițiată de Primul Lord al Amiralității, Winston Churchill. Operațiunea trebuia să producă căderea Constantinopolului. Dar trupele otomane mai bine echipate, comandate de generalul german Liman von Sanders, au așteptat pregătite debarcarea inamica. Nu doar Galipoli a fost
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
convertire s-ar fi putut lăuda de facilități ale pavilionului expansive și de un radar capabil, de asemenea și de un sistem de comunicație pentru comandarea grupurilor de lucru de portavioane, deși nu ar fi existat nicio facilitate pentru operațiunile amfibii. Armamentul ar fi constat în 16 tunuri de calibru 54 în monturi unice; această mărime a tunului a fost specificată deoarece tunurile de calibru 50 se credeau a fi prea mici. 2 radare ar fi fost montate; un AN/SPS-2
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
fiind practic de neapărat. Era cazul Pomeraniei și Poznańului. Zona litoralului trebuia apărată cât mai mult posibil, iar distrugătoarele marinei militare poloneze (Burza, Błyskawica și Grom) urmau să fie evacuate în Regatul Unit. Submarinele poloneze trebuiau să atace vasele invaziei amfibii germane din Marea Baltică. Linia defensivă principală urma să fie formată în regiunile pădurea Augustów - râul Biebrza - râul Narew fluviul Vistula (și orașele Modlin, Toruń, Bydgoszcz) - lacurile Inowrocław - râul Warta - râul Widawka - Częstochowa - fortificațiile din Silezia orașul Bielsko-Biała - orașul Żywiec - nodul
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
deoarece cel care i-l comandase murise. Este vorba despre un gigantic elefant cu aburi care trage două vagoane dotate cu tot confortul și care se deplasează fără a avea nevoie de cale ferată. Acest tren este și un vehicul amfibie. Cei doi pornesc la drum însoțiți de prietenul lor, invitatul francez Maucler și de căpitanul Hod, mare vânător de tigri. Pe lângă ei mai călătorește și personalul necesar, adică zece persoane obișnuite cu călătoriile prin zona de la poalele Himalayei. Prima parte
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
naționale ale Argentinei. Din 1992, Argentina a desemnat, conform Convenției Ramsar, 17 zone umede (mai mult de 40.000 de km) ca fiind de importanță internațională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și reptile. "Pădurile subtropicale" — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
(BTR fiind o abreviere de la "Bronetransporter/ Бронетранспортер ", transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția
BTR-50 () [Corola-website/Science/323784_a_325113]
-
ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată, iar pe 5 septembrie niponii au organizat o „Armată indochineză expediționară” pusă sub comanda generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia și Indochina Vichyistă au semnat un acord prin care niponilor li se asigurau drepturi de tranzit
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
("Mașina de Luptă a Vânătorilor de Munte") este un vehicul de luptă blindat, șenilat, amfibiu, proiectat și fabricat în România. Deși denumirea vehiculului în cadrul Armatei Române este asemănătoare unei mașini de luptă a infanteriei, este clasificat ca fiind un transportor blindat șenilat de către ONU și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), din cauza blindajului și armamentului
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
plăci de oțel sudate și asigură protecție împotriva gloanțelor de calibru 7,62 mm și schijelor artileriei. Suspensia este de tip bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h în apă prin intermediul șenilelor. Înaintea traversării râurilor sau lacurilor (deși amfibiu, MLVM nu este proiectat pentru desantul maritim), trebuie ridicată placa spărgătoare de valuri. Aranjamentul intern este similar modelului sovietic
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h în apă prin intermediul șenilelor. Înaintea traversării râurilor sau lacurilor (deși amfibiu, MLVM nu este proiectat pentru desantul maritim), trebuie ridicată placa spărgătoare de valuri. Aranjamentul intern este similar modelului sovietic BMP-1. În partea din față, în stânga, stă mecanicul conductor. Acesta are la dispoziție trei periscoape de observare pe timp de zi
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]