555 matches
-
fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își primește tradițional oaspeții omenindu-i, la plecare, cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vizită de bun rămas... Atât el, cât și soția, m-au primit protocolar, m-au încurajat, urându-mi să revin sănătos și să-i mai vizitez!... Plecam să apăr vatra strămoșească în care intra și via pe care o stăpânea amfitrionul meu. Plecând în 3 septembrie 1939, am revenit la viața civilă în august 1945, dându-mi tributul de sânge pe Nistru pentru apărarea Basarabiei. În tot acest timp stăpânul acelui lan de vie nobilă a fost și el „mobilizat la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât atât, efectul unei serii declanșate de tunete și trăsnete. Timp să-mi adun gândurile nu aveam și nici să meditez asupra frazelor din care să improvizez ceva asemănător cu un discurs cât se poate de decent. Să refuz invitația amfitrionului? Imposibil, căci asta ar fi însemnat să jignesc publicul care habar n-avea de împrejurările în care sunt invitat să iau microfonul și să vorbesc. În sfârșit, m-am ridicat în picioare și, începând cu câteva propoziții în ebraică adresate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
presiuni masive asupra lui Arafat determinându-l să folosească termenul de caduc atunci când, în interviul programat la televiziune, va fi întrebat cu privire la validitatea Convenției Palestiniene. Arafat, a cedat acestor presiuni fără să fi atribuit însă concesiei lingvistice semnificația imaginată de amfitrionii săi, ceea ce nu-l va deranja pe Jacques Attali să noteze în jurnalul său, exagerând, că "gestul acesta reprezintă justificarea vizitei [lui Arafat]" în Franța 58. Ministrul de externe a interpretat semnificația acestei vizite în răspunsul său la o interpelare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am fost cazați în hotelul "Inturist" situat pe Aleea Gorki, colț cu Piața Roșie. Alături de ghidul permanent venit cu noi din Tbilisi, în fiecare zi ne trezeam cu o calauză locală care ne însoțea în vizitele obiectivelor turistice planificate de amfitrioni, precum Universitatea Lomonosov, Muzeul Revoluției, Sala Armelor și Palatul Sovietului Suprem din incinta Kremlinului, Piața Roșie, câteva statui și artere principale dar, nu știu din ce motive, Muzeul Pușkin și Galeria Tretiakov, două din obiectivele cultural-turistice atât de importante din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vorbă, ba aș putea spune că am ținut un seminar improvizat despre realitatea din țara noastră, care s-a terminat aproape către miezul nopții. Eu eram extenuat, însoțitorul meu era plictisit, căci nu prea înțelegea conversația în limba rusă, dar amfitrionii noștri erau fericiți după o întâlnire neprevăzută care le-a provocat mari satisfacții. Am vrut să ne întoarcem la hotel cu metroul, dar amfitrionii au ținut să ne însoțească pentru a ne proteja de eventuale surprize. La ieșirea din imobil
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Eu eram extenuat, însoțitorul meu era plictisit, căci nu prea înțelegea conversația în limba rusă, dar amfitrionii noștri erau fericiți după o întâlnire neprevăzută care le-a provocat mari satisfacții. Am vrut să ne întoarcem la hotel cu metroul, dar amfitrionii au ținut să ne însoțească pentru a ne proteja de eventuale surprize. La ieșirea din imobil mi s-a atras atenția asupra existenței unui automobil care staționa în apropiere. Era o mașină a KGB care ne supraveghea atât pe noi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
scuze elegant, la modul "dacă știam că strănut, n-aș mai fi ieșit din casă!" (blog, www.bogdanulmu.eu, 7.III.2008); Evident, v-ați fi putut prezenta și singur, dar asta ar fi însemnat să-l șfichiuiți discret, pe amfitrion, la modul "dacă gazda n-are bunul simț să mă recomande, am s-o fac singur, că ce pretenții poți avea de la un mârlan care tranșa porci la abator, înainte de-a ajunge patron!". (blog, www.bogdanulmu.eu, 15.VI
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
de iubire și mare admirație pentru toată opera lui, inclusiv poemele. Seara, la Inger (Johansson) acasă, unde era o masă superbă, au venit și Birgitta, și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei), și Per (fiica și fiul amfitrionilor), și bineînțeles Mats, soțul lui Inger. La întoarcere la Stockholm, între Nässjo și Trana, am văzut Palatul Hermelin, înălțat pe o colină, ocru și alb, ca o viziune din basmele arabe. La Lund am vorbit tot timpul de genialul traducător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul cuvenit ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu mint niciodată! Iar în persoana celui de-al treilea și Bursucul schițează un gest larg, de amfitrion sau de prim-solist, voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige și să țopăie fericit, prin fața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Avocatul și cu Dănuț se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
decorului american, J.O. Noyes s-a îndreptat cu același poștalion spre țărmul bulgăresc al Dunării, glosând pe seama imaginilor lăsate în urmă, a primitivismului mijloacelor și căilor de transport, a moravurilor și tradiției istorice cu care localnicii, prin vocea unui amfitrion bucureștean (Ion Bibescu) nu conteneau a se mândri 25. Popasul nocturn făcut la Călărași i-a prilejuit neobositului călător american câteva constatări voit concluzive, desprinse din peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de pildă la 18 martie 1937, când vine „cu niște poezii a unuia din Giurgiu”, iar peste oarecare vreme intervine „pentru un rus (scandal politic)”. Amfitrionul are și un mic incident telefonic cu inginerul Oscar Steinhardt și cu avocatul Velescu - „pentru cele cinci volume Maiorescu”, rezolvat cu bine. În septembrie 1939 S. se întoarce de la Paris și îl vizitează pe E. Lovinescu, în octombrie criticul îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
directoarea publicației în 1931. Debutează editorial în 1923 cu romanul Rătăcire și frecventează, în deceniul al treilea, cu o oarecare constanță, cenaclul Sburătorul, unde citește nuvele, însemnări de călătorie și fragmente în proză. Impresia lăsată asupra confraților prezenți și asupra amfitrionului, consemnată de E. Lovinescu în Agende, nu e tocmai măgulitoare: „Aida Vrioni cu romanul Rătăcire: groaznic pas bleu, de o rară suficiență” (cu toate acestea, cartea a epuizat un tiraj de cinci mii de exemplare numai în anul apariției); „Dezastrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
jurnalul intim, intertextualitatea, traducerea. Un loc aparte ca spațiu simbolic de ospitalitatea îi revine morții. O asemenea lucrare de proporții nu putea să ignore personajele și miturile ospitalității; în articole, care constituie adevărate mici monografii, sunt prezentate figuri tipice precum Amfitrion, Filemon și Baucis, Sfinții ospitalieri, Marta, dar și figuri contradictorii precum Don Juan, sau Evreul rătăcitor. Reversul ospitalității, neospitalitatea este ilustrată de figuri precum străinul, fantoma, parvenitul, vampirul, parazitul sau fenomene ca imigrarea, exilul, xenofobia. Scriitori, artiști și filozofi, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de savoir-vivre dans la société moderne (Paris, 1889). 15 Fapt amintit de Th. Bourgeau, de exemplu, în 1869: Când ora dineului se apropie, stăpânul și stăpâna casei în mare ținută merg în salon să-și aștepte invitații. Când aceștia sosesc, amfitrionii îi primesc cu un aer grațios și cu câteva cuvinte amabile și îi prezintă chiar ei unii altora pe cei care nu se cunosc [...] Este (așadar) util la un dineu ca invitații să știe cu puțin înainte cu ce persoane
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
veșnice inutile. Giraudoux, care deseori pune în antiteză timpul oamenilor și timpul zeilor, nu poate să nu gândească la asta când o face pe Alcmena să spună: "Nemuritoare? Ce rost ar avea? Ce m-aș face dacă nu aș muri?" (Amfitrion 38, II, 2). 29 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 165, I (nota trad.). 30 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 171, I (nota trad.). 31 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 162 I, (nota trad.). 32
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În contextul receptării informațiilor prin mijloace audio - vizuale și din rezultatele cercetărilor privind locul și rolul produselor agroalimentare organice, s-au creat și funcționează cu bune rezultate în țara noastră exploatațiile agricole, certificate biologic, care sunt în continuă creștere; 11. Amfitrionii pensiunilor agroturistice din Bucovina, județul Suceava, antrenați în obținerea de produse ecologice au format adevărate nuclee și sunt pe cale de a forma consorții pentru valorificarea eficientă a producției organice.
POSIBILIT??I DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL PRIN OB?INEREA ?I VALORIFICAREA UNOR PRODUSE ECOLOGICE by Gheorghe GEMENE () [Corola-publishinghouse/Science/83094_a_84419]
-
să dormiți în condițiile astea?" Încerca, nici el nu mai știa pentru a câta oară, să-i deblocheze întrucâtva, invocând griji comune și abordând subiecte anodine, ce țineau de intimitatea locuirii. Cu zâmbetul lor de oameni târșiți într-ale adaptării, amfitrionii se lăudară că s-au învățat să sforăie mai tare decât camioanele, trenurile, avioanele și ceilalți competitori strașnic mecanizați ai lor în disputa pentru spațiul periferic al orașelor. "La urma urmei, e și sforăitul un zgomot de fond familiar," gândi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și, mai departe, cotitura în întunericul unui spațiu necunoscut, la pieptul căruia să se cuibărească marțial din lipsă de alt loc, și tremurând triumfător de frică? Da, celebrându-și cu dârdâieli înfrângerea temerii de frică și intrarea în rolul de amfitrion al ei cam plictisit de vizită. În mitul grecesc, Minotaurul dormea când a fost surprins de Tezeu. Desigur, se poate imagina străpungerea lui banală cu sabia de bronz a eroului, tăișul armei despicând frust pieptul lui pe scurtătura înspre inimă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din comun cu mai autenticii reprezentanți ai genului. Cu toată buna primire a lui Onu, Rică nu reuși să-și găsească tihna printre cei ce-l înconjurau: apropierea dintre ei fusese compromisă, și asta nu din cauza rulotelor cochete în care amfitrionii se mutaseră, a frigiderelor prin care răscoleau cu nonșalanță și a televizoarelor ce-i plonjau rutinier în visare. Nici noua lor afirmare de sine bătătoare la ochi nu îi înstrăină de el atât cât o indiferență ce-i căptușea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
comandat de Sir John Beeton. *************** Ne cerem scuze cititorului, dar trebuie să mărturisim că de peste o jumătate de veac ne irită să constatăm cum, la dineurile de gală la Curtea Angliei, dar și la alte Curți Regale mai modeste, în timp ce amfitrionii bărbați poartă frac și decorații, iar reginele (mai ales Elisabeta II) își onorează gazdele purtînd diademă, alte bijuterii, ordine și decorații, președinți ai unor state socialiste sau (pretins) social-democrate țin să facă o notă total discordantă vestimentar, probabil dintr-un
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aflându-mă la Simpozionul de la Sighet, ediția 2005, desfășurat și găzduit În fiecare vară În cadrul Memorialului de la Sighet al Victimelor Comunismului și al Rezistenței (singurul muzeu de acest tip din România, care sintetizează pe etape ale represiunii Întregul Gulag românesc) - amfitrioni fiind Ana Blandiana și Romulus Rusan, alături de echipa lor de la Academia Civică (București) și de la Memorial -, am discutat pe scurt, dar aplicat cu Stéphane Courtois (coordonatorul Cărții negre a comunismului - lucrare de anvergură dedicată represiunii comuniste În țările-satelit ale Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]