6,661 matches
-
văzut, n-a plecat. n-a întrbat de ziua noastră cea de toate morțile. pe care o tot bem cu paharul crescut direct din mînă. dinții au zburat din orbite, privirile au scrîșnit la pereți. zboruri de melc așteptau amurgul amiezii. zumzetul stîncilor răsărite din somn. prăfuitele veșminte cu care oasele se îmbracă de ultima ceremonie. apoi ne anunță cu un surîs că moartea-i încă tînără în noi. larma pașilor neumblați larma prin tăieturile căreia tragem după noi pașii de
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin sufletul ce-și suie dorința către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe aripi doar albe dimineți.Azi trupu-n care ieri amiezile-au apusîntre acum și apoi se îndoaie supus.Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
împărtășite oamenilor... și firesc... am abandonat... însă nu am aruncat acel caiet, promițându-mi că odată, cândva, voi continua și chiar voi scrie o carte. Și după ani și ani, prietenul și colaboratorul meu, m-a sunat într-o după amiază, să mă invite la o întâlnire cu un titlu parcă predestinat mie însămi: „Vreau să fiu scriitor”. Cum în acea după amiază nu aveam un alt program, am decis să accept această invitație. Acolo am cunoscut oameni frumoși și buni
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
scrie o carte. Și după ani și ani, prietenul și colaboratorul meu, m-a sunat într-o după amiază, să mă invite la o întâlnire cu un titlu parcă predestinat mie însămi: „Vreau să fiu scriitor”. Cum în acea după amiază nu aveam un alt program, am decis să accept această invitație. Acolo am cunoscut oameni frumoși și buni, oameni talentați, oameni dispuși să împărtășească din preaplinul sufletelor lor minunate. După ce ne-am adunat toți cei înscriși, fiecare a fost solicitat
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
vreo vină;nu vă insultă, nu vă ceartă,nici nu se preumblă în jurul meu fără rost.Devotată santinelă, de-a pururi în post,dimineața, de trupul meu se agațăși foșnește sfioasăca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă.Doar spre amiază, ca un fantomatic aburrătăcit în oglindă, tremură de câteva oriși dispare în neșlefuite bucăți de lumină.Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută,numărându-mi pașii în gând, din doi în doi.Precum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
m-am edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Theodor Tudoriu Borges, Cortázar sau Xul Solar sunt la fel de definitorii pentru Argentina ca Gardel, Fangio sau Perón. Dar cred că nu exagerez afirmând că, pentru un român ajuns la Buenos Aires (11,5 milioane de locuitori, soarele care indică la amiază nordul...), referința literară obligatorie poartă numele Alinei Diaconu. Pe 21 aprilie 2006, în locuința sa din cartierul San Telmo, cunoscuta scriitoare argentiniană a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu legat de trecutul său românesc. Traducerea îmi aparține. - Ați
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor suprafața lucrurilor, pielea albă a fetelor, foițele subțiri ale cărnii și sufletului, pentru ca totul să înflorească. Iată: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi// Spre-a merge cu ele-n amurgul/ Zărit printre casele-adânci./ Cu mâna mijlocu-ți strângându-l,/ Mereu îți șopteam să nu plângi.// Și sufletul moale, din pieptul/ Ascuns în fereli de mătasă,/ În rouă-l topeam
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
m-am edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a numărat și o procuroare. Inculpații sunt I.R.L. , de 17 ani, din Iecea Mare, județul Timiș, O.G. , de 18 ani, din Avrămeni, județul Botoșani, și Ș.C. , de 29 de ani, din Vaslui. Tâlharii atacau numai femei, ziua în amiaza mare. Acestea erau lăsate fără lănțișoare, genți sau alte lucruri de valoare pe care le aveau asupra lor. Tot pentru o tâlhărie a ajuns în boxa acuzaților și timișoreanul A.V.O. În noaptea de 23/24 iunie, I.P. se
Agenda2003-37-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281461_a_282790]
-
agronomii că grâul rodește? Se zice atunci că grâul înfrățește. și de unde să fi venit acest nume, dacă nu de la om. Cărei plante i se mai spune că înfrățește? și doar lăstăriș avem destul...”. Omul îmi vorbea din mers, în amiaza topită-n sudoare - și de sub frunte îi șiroiau cute adânci. Pășea desculț și moale, peste peria aspră a miriștii - și nu știu de ce am vrut să-i văd tălpile. Am rămas puțin în urmă și l-am cercetat cu luare
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
cu gândul de la un capăt la altul, dar n-am izbutit să aflu identitatea exactă a moșului. Ceea ce n-a împiedicat rostul invitației și al întrebării: Cum se vede țara la Români? Cum se vede țara la Români - la ora amiezii. Zic ora amiezii, pentru că amiaza este totdeauna vârsta țării; adică acea vârstă a plenitudinii și puterii, a formării și impunerii, a trăiniciei. Dar amiaza este și momentul în care familia se strânge roată, la masă, tatăl cu copiii lui alături
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
un capăt la altul, dar n-am izbutit să aflu identitatea exactă a moșului. Ceea ce n-a împiedicat rostul invitației și al întrebării: Cum se vede țara la Români? Cum se vede țara la Români - la ora amiezii. Zic ora amiezii, pentru că amiaza este totdeauna vârsta țării; adică acea vârstă a plenitudinii și puterii, a formării și impunerii, a trăiniciei. Dar amiaza este și momentul în care familia se strânge roată, la masă, tatăl cu copiii lui alături, sub priviri - și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
la altul, dar n-am izbutit să aflu identitatea exactă a moșului. Ceea ce n-a împiedicat rostul invitației și al întrebării: Cum se vede țara la Români? Cum se vede țara la Români - la ora amiezii. Zic ora amiezii, pentru că amiaza este totdeauna vârsta țării; adică acea vârstă a plenitudinii și puterii, a formării și impunerii, a trăiniciei. Dar amiaza este și momentul în care familia se strânge roată, la masă, tatăl cu copiii lui alături, sub priviri - și chiar dacă unii
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]