67,494 matches
-
plăcută. A doua surpriză, la fel de plăcută, a fost că, după încă vreo lună și ceva, mi-a telefonat și mi-a spus: "Uite, vreau să-ți propun ceva." Avea un prieten care organiza niște seri literare într-un restaurant ce amintește de un bistro parizian de tip vechi. Restaurantul se cheamă "La Canaille", iar serile se numesc "Les mille feuilles de La Canaille". Fiecare seară are cîte o temă. De data asta, tema era " Le coup de coeur du libraire". Trei librărese
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin minte anul și ziua. Îmi amintesc locul, bodega Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum vorbeau între
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
sens invers, pornind înapoi spre Cernăuți de la podul de peste Sena, de unde poetul nefericit s-a aruncat în apele rîului. Popasul făcut de Celan la București îi permite publicistului german să evoce perioada avangardei românești, atmosfera epocii și - dacă bine-mi amintesc - și casa d-voastră? N.C.: Nu, nu e chiar așa. Cartea mea de debut am publicat-o după plecarea lui Paul din România. Noi am fost însă prieteni. El a fost mai influențat și s-a situat mai mult pe
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ai noștri, sunt din alt secol) ne scapă și rumoarea ei (aceasta, evident, nu numai nouă). E pentru ce traducătoru-i optim rămâne, deocamdată, Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
fi fost un groaznic criminal de război. Oasele lui le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își dă astfel seama că un război nu se încheie odată cu încheierea păcii
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena circului... Aveam încă
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
doar pentru că prin copy și paste dobândesc o nouă identitate. Loaza analfabetă și studentul silitor au devenit interșanjabili printr-o simplă apăsare pe tastatură. Dacă faci imprudența să-l întrebi de unde a obținut cutare tratat publicat tocmai în Australia, își amintește fulgerător că în calculator există și comanda mute. Iar dacă-i atragi atenția c-a plagiat, te va privi cu sinceră indignare: Bine, dar țara asta e plină de șefi de catedră, decani și rectori ce apelează la aceiași atotputernici
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
întîmplă în povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariție..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar pe coperta IV, este oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care amintește mai degrabă de desenele animate de ultimă generație de pe Cartoon Network decît de genul sus-numit - "Dar într-o dimineață, sfîntul care locuia deasupra orașului răsturnă din greșeală chepengul de sus închis de 10.000 de ani și, într-o clipă
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
lume "normală", căreia îi este cu cinism denunțată lipsa de sens, la una infuzată de "sfințenie" sardonic prezentată drept deopotrivă de absurdă. Căci dacă vedem ironia tăioasă în prima parte (care prezintă orășelul de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt decît orice clădire din lume și "ciuruit" peste tot de ferestre pentru că cei care se opreau să
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
Dar ce se întâmplă cu cei care au dormit tot timpul, cei cărora le-au scăpat momentele de vârf ale vieții, momente care au încrustat pe fața celor treji un fel de disperată frumusețe a naufragiului. Naufragiu ca stare poetică, amintind de Ungaretti, Allegria di naufragi. într-un interviu superb în Sydsvenska, poetul Lasse Söderberg cu Dali, în atelierul acestuia, atmosferă de magie catalană. Părul lui Lasse e în dezordine și capetele șuvițelor i s-au blonzit și mai mult, sau
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta în apropierea obrazului pe care barba crescuse peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
două corpuri astrale, tensiunea dintre ei e atât de mare, încât se produc unde și, pe măsură ce se apropie unul de altul, din cauza iubirii interzise, se nasc între ei fotoni, ei înșiși devenind personaje fotonice. Iubirea dintre frate și soră îmi amintește din nou de iubirea incestuoasă, în miturile despre Soare și Lună, de pericolul unui cataclism cosmic în cazul în care cei doi se vor uni. Asta era credința populară în multe țări. în folclorul român există o baladă superbă, găsită
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
an. Este 16 aprilie și mă plimb în apropierea mării, privind luciul ei metalic, încrețit brusc de trecerea vântului. Sunt aici, la Stockholm, în apropierea statuii lui Karl al XII-lea, privind mâna lui întinsă spre răsărit, când mi-am amintit brusc visul de azi-noapte, vis care are legătură parcă, într-un fel ciudat, cu visul lui Renè de acum câteva zile. Eram la Lucerna, împreună cu Lisbeth Bhürer și Renè, călătorind pe un traseu complicat. Mă miram că Emil, soțul lui
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul era considerat în timpurile vechi, ca și vânătoarea, un act sacru: animalele își dau viața pentru a prelungi viața oamenilor, de aceea imaginea lor era prezentă peste tot, amintind binefacerea, sacrificiul. Citesc din nou din Cartea neliniștii de Pessoa și traduc pentru mine, din franceză, aceste rânduri tulburătoare: Știind bine cu câtă ușurință lucrurile cele mărunte posedă arta de a mă tortura, fug în mod conștient de contactul cu
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
sale artistice, scriitori, barzi, artiști de tot felul, printre care nume ca-re-ți stârnesc fiori de emoție: Ahmatova, Țvetaeva, Balmont, Mandelștam, Fedin, Pasternak... în carte își trăiesc viața nu numai personajele, din care, cu toată prea lunga, poate, enumerare, nu am amintit nici jumătate, ci și, sau mai ales, obiectele, ca cele din naturile statice gemene din filmele lui Andrei Tarkovski: galoșii (transcriși caloșii, după doleanța mamei), cutia cu nasturi colorați, costumele de bal mascat, paltonul cu vatelină, vechiul dulap cu ușă
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
indiferent de atitudinea noastră de acceptare ori de respingere, un film ieșit din tiparul comercial acreditat oficial: lipsesc exploziile, sîngele apare în prea puține cadre și nu se revarsă în efluvii ce împînzesc ecranul, genurile policier și sf nu sînt amintite nici măcar în glumă, acțiunea poate fi rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu fi fost inventat încă. O manieră nonconformistă, provocatoare de abordare a unui subiect ușor desuet (v. și sursa de inspirație pe filiera "Dama cu camelii
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
percepe/ pricepe sentimente reale. "Spectatorii din zilele noastre s-au plictisit de efecte speciale realizate cu ajutorul computerului și de unghiuri de filmare imposibile", comenta Baz Luhrmann, drept pentru care le preia, folosindu-le creativ într-o direcție nouă. Să mai amintim faptul că savoarea peliculei constă și în referințele ori citatele detectabile la cele mai diverse paliere, în cele mai neașteptate momente, de-ar fi să amintim numai intertextualismul muzical ce cuprinde în paralel sau mixat operă, pop, swing, tango, cancan
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
drept pentru care le preia, folosindu-le creativ într-o direcție nouă. Să mai amintim faptul că savoarea peliculei constă și în referințele ori citatele detectabile la cele mai diverse paliere, în cele mai neașteptate momente, de-ar fi să amintim numai intertextualismul muzical ce cuprinde în paralel sau mixat operă, pop, swing, tango, cancan. Meritul lui Baz Luhrmann este acela de a impune o perspectivă personală asupra poveștii (re)prezentate, asupra personajelor, obligîndu-ne la o interpretare-receptare integral subiectivă. Moulin Rouge
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei (aici atît la propriu cît și la figurat) ori într-o ieftină cameră de hotel cinic intitulat "L'amour". Leit-motivul filmului, al vieții înseși este "The show must go on" ceea ce ne amintește de un alt music-hall tragic: All that Jazz al lui Bob Fosse cu al său "Show time". Baz Luhrmann demonstrează încă o dată că un subiect (aparent) subțire se poate transforma prin inteligență creatoare într-un film care nu trece neobservat
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
la 1 pentru Moulin Rouge. În vreme ce Faceți jocurile!, în ciuda distribuției, în pofida încercării disperate de a găsi un subiect atractiv și dinamic, cu ritmul său situat undeva la mijlocul dintre alert și lălăit (cum e mai rău: nici, nici), ca să nu mai amintim de suspense-ul care de mult nu ne mai ține cu sufletul la gură, rămîne repetent. Faceți jocurile!/Ocean's Eleven - Cu: George Clooney, Brad Pitt, Julia Roberts, Matt Damon, Andy Garcia; Regia: Steven Soderbergh.
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu se împăca deloc cu limbajul mai verde al personajelor lui Preda și ne întreba retoric: Ați remarcat voi ceva asemănător la Sadoveanu?". Totodată îmi amintește de comportamentul cenzurii comuniste din ultima perioadă a regimului, cînd nu mai avea în vedere "abaterile" de la norma ideologică din reviste și cărți decît la nivelul vocabularului; elimina, adică, unele cuvinte (care se refereau la religie sau la sex, îndeosebi
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
compasiune: oricât de nevolnic ar fi fiecare individ luat în parte, există în suma trăirilor tuturor ceva care merită să fie ocrotit și păstrat. îngerul electric, cel ce veghează și, ca să poată să o facă, ia cofeină ca să nu adoarmă, amintește mereu că "statul român nu și-a plătit datoriile față de societatea noastră" și întrerupe curentul electric pe tot teritoriul, suspendând astfel haosul. în planul destinului uman, incapacitatea statului de a-și îndeplini obligațiile contractuale duce la un blocaj cu urmări
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
că o să-mi treacă enervarea. Dar ca omul de rînd tot vreau să spun și eu măcar acum că m-am plictisit copios urmărindu-i pe cei doi asiatici îndrăgostindu-se fără cuvinte, cu ploaie și muzică, că mi-am amintit de filmele de artă și atmosferă românești, că am priceput de ce ar fi de bon ton să mă arăt înmărmurită de atîta finețe, dar că uite nu pot și-mi vine să rîd cînd mi-aduc aminte cum din zece
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
oare locul istoricului obiectiv, intratabil, de felul lui Cornelius Tacitus?... Acestui mod de a vedea lumea și de a relata, cum face latinul în istoriile sale: " Știu că cele mai multe din faptele povestite... vor părea neînsemnate și nevrednice de a fi amintite... Osteneala noastră este închisă într-un câmp mai strâmt și fără glorie: o pace neclintită sau abia hărțuită; o viață publică jalnică și un împărat ce nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu e totuși fără folos de a ne
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]