261 matches
-
căința-ngaimă non madona nix muire calafat-am până-n vama. Paradaiana sparge rană - imi făgăduisei strana lăcusta pustiei mâna nu să joci la embargo’ polka doamnei escargo și j’avais șu que fagot (în franca pardon basson) point fitil trotil amnare cum săreai échalier baladin depuis hier soț în zodii funerare. Țin rezervă în triajul dogmei codul parahodul limbajul cuplând limbaja - caija maija te fă roată licoarnă licornorată. Dulce-i takamanohara sahara din cerul ghurii ha sanesashi stăpâna șarpele priveghi acana
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
oameni așezați. E treapta casei-naltă sau pasul nu-i al meu? Mă uit în calendarul ferestrei și mi-e greu, Să văd un rând de zile scăzând aceleași clipe, Dar fără dimineața-mi cu rouă pe aripe. Condeiul, ca amnarul ce-mi sta în cingătoare, Zace pe smalțul mesei fără scăpărătoare. Fă-l, Doamne, să învie, ca Lazăr dintre morți, Să resădim trecutul știrbit în două cărți, Ce stau pereche-n crucea aducerii aminte. Le-am răstignit cândva, și nu
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
aș fi pomenit cu vreun răspuns la fel, cu teoria vreunuia din cei citiți de el. Si auzeam auditoriul, gata să râdă. Nu pot aduce martor decât Ochiul, care, de-afurisit, se-afundă-n sine și, dispărând, îmi lasă-n mână un amnar și o numărătoare bleumarin de ape-afunde, repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins, înger, în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
îmi face de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie să ajungem la târg în graba mare, că Aizic ne așteaptă ca pe sfânta împărtășanie. Dar evreii nu se împărtășesc, Mitruță - l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta, când nu aprind nici focul în sobă cu mâna lor. Fie cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
om, dar pe al doilea de unde-l luăm? - a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Știe careva unul care vrea să se facă cărăuș? - a intrat în vorbă și Alecu Slobodă. Aș avea eu unul - a îndrăznit să deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl știți. Îi Petrea Fluer - cumnatul meu - a răspuns Gheorghe, oarecum stânjenit... Aha! Petrea! Îl știu eu... Îi... îi cam zurbagiu. Și nu lasă țoiul din mână decât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de piatră, struneau boii, strângeau frânele și totul părea firesc și la locul lui... După ce au trecut de aceste locuri neprimitoare, au ajuns cu ușurință la Lutărie. Pe chipul cărăușilor a reapărut lumina. Alecu Slobodă s-a apropiat de Gheorghe Amnar și i-a șoptit: S-o scoborât milităria din pod, băiete. Ai auzit ce i-a spus Hliboceanu lui Iordache? N-am auzit. Ce i-a zis? Să-și repare o leucă de la car, că altfel... Altfel? Altfel... adio cărăușie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cațăre cu ultimele puteri în vârful cerului, Hliboceanu s-a întors spre șirul de cărăuși din spatele lui și a strigat: Haideți, băieți, că se vede Crâșma din drum, unde vom face un scurt popas! Cam cât de scurt? A întrebat Amnar. Cam cât stă cioara-n par - a răspuns, serios ca-n glumă, Hliboceanu. Asta o înțelegeau și ei, dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a întrebat Alecu Slobodă. Da’ de unde? Nu era chiar din satul nostru. Ne-am trezit așa peste noapte cu dânsul în sat. Din ce sat ești, cumătre, de spui că omul cela nu era din satul vostru? - a întrebat Gheorghe Amnar, ca și cum n-ar fi știut din ce sat era Ion. Apoi eu îs din satul de pe Măgură. Din sat cu Pâcu. Doar știți și voi asta... Știm. Cum să nu știm, că te-ai măritat cu o fată din sat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era Ion. Apoi eu îs din satul de pe Măgură. Din sat cu Pâcu. Doar știți și voi asta... Știm. Cum să nu știm, că te-ai măritat cu o fată din sat de la noi - l-a luat la vale Gheorghe Amnar. După aceste vorbe, Cotman s-a oprit din vorbire, privind cam încruntat la Gheorghe Amnar. Spune, Ioane! Nu te opri! - l-a îndemnat Hliboceanu. Păi am să spun eu, dar dacă mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și voi asta... Știm. Cum să nu știm, că te-ai măritat cu o fată din sat de la noi - l-a luat la vale Gheorghe Amnar. După aceste vorbe, Cotman s-a oprit din vorbire, privind cam încruntat la Gheorghe Amnar. Spune, Ioane! Nu te opri! - l-a îndemnat Hliboceanu. Păi am să spun eu, dar dacă mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un fir de glas ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul lui. Eu zic ca lângă boi să rămână Amnar, Puicuță și Gavril Sloi, iar noi să pornim înaintea lui Iordache. Acoperiți boii cu țolurile și... după mine! - a hotărât Ion Cotman. Au pornit în direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu vorba Pavel Puicuță, care între timp se apropiase de ei. Mai ai glas, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Mai am, pentru că l-am ținut la căldurică până acum... Am și de dat. Se vede, Pavele - a intrat în vorbă Amnar. Luni o să trebuiască să venim mai devreme, fiindcă drumul prin pădure s-ar putea să fie mai greu decât la câmp - a insistat Mitruță. Din rândul cărăușilor nu s-a auzit nici o vorbă. Tăcerea lor a pecetluit propunerea lui Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar putea să fie mai greu decât la câmp - a insistat Mitruță. Din rândul cărăușilor nu s-a auzit nici o vorbă. Tăcerea lor a pecetluit propunerea lui Mitruță. De aici, fiecare la casa cui ne are - a vorbit din nou Amnar. Și ne dă apă și mâncare - a completat Pavel Puicuță, cel cu mâncărici la limbă. În capul lui Cotman a încolțit întâi gândul ca lui moș Dumitru să-i spună povestea lui Hliboceanu puțin mai îndulcită, pentru a nu-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are voie altul să se laude cu așa ceva - l-a făcut atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut niciodată beat! - a adăugat Amnar. Cred că el mai mult vorbea decât bea - a revenit Slobodă. Asta cam așa ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă vorbă. Uite că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două l-am și pârlit” - gândea Gheorghe Amnar. „Trebuie să trecem și pe la moș Dumitru și pe la Pâcu, să le urăm să petreacă sărbătorile cu bine. Am să vorbesc cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
felinarele și pe urmă pe ei cu baltagele! Să știți că nu sunteți chiar așa de proști cum se pare la prima vedere. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în patru labe și să scoată pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în patru labe și să scoată pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite ce rablă. Cu aista nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se pricep s-o folosească, din moment ce au nimerit la țanc felinarele - a încheait vorba Puicuță. Unde vă sunt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc la drumul mare și au cu ce cumpăra cai de soi. S-au poate și aceștia-s tot de furat... Nici n-a terminat ce avea de spus că Amnar s-a și săltat în șaua unuia dintre armăsari. Mamăăă! Strașnic cal! Cuminte. Cu spinarea și șaua bune... Taman cum am avut eu în cătănie... Mânca pământul numai când îl strângeam între pulpe... Tocmai atunci a ajuns și Hliboceanu lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-au să clipească. Mâine dimineață îți sta de vorbă cu ei. Să le dați și lor ceva de mâncare, că de, sunt și ei oameni - a propus timid Amnar. Asta-i drept, dar cine mă însoțește? - a întrebat Costache. Eu! Pentru că în fața unor asemenea oameni trebuie să stai cu pușca. Nu știi ce zace în scăfârlia lor seacă - a vorbit Mitruță. După ce toate treburile au fost puse la rostul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din crâșmă gata să înjuge... Mă tem că ne-am grăbit fără folos, Vasile - s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]