372 matches
-
lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetluită: el este pierdut - a adormit întru moarte. Iată de ce nu se poate înfățișa fapta lui Iuda din perspectiva umană a bunătății sufletești, a toleranței și a filantropiei, omul tinzând să greșească fie din "amorțire sufletească, din viețuire în afară de hotarele harice ale Bisericii". Are perfectă dreptate George Racoveanu când se întreabă: Dar care iubire de oameni poate ajunge iubirea de oameni a lui Hristos Dumnezeu?; Și care dreptate poate privi, cu fruntea sus, dreptatea cea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o descoperă stă în centrul mașinii lui de făcut genii. De fapt, putem distinge felul în care în această imagine se insinuează vectorul democratic, posibilitatea unei extrapolări nelimitate. Când Vulcan spune, la începutul articolului despre Țichindeal: În momentul acestei profunde amorțiri, providența d-zeiască, care veghează neîncetat preste destinele popoarelor, își reîncepe misiunea sa și organele sale esecutive sunt bărbații științelor, adevărații luminători ai poporului, apostolii esmiși în lume"85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a voinței, "libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme, și restul sărăcit de viață. Pretutindeni paralizie, durere, amorțire sau dușmănie și haos: ambele forme sar cu atât mai mult în ochi cu cât sunt mai elevate formele organizării către care se tinde. În general, întregul nu mai trăiește: este juxtapus, calculat, fals, un produs artificial 83. Iar într-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
În tonus existențial senin, cognitiv, plin de un blînd umor. Wabi este și ea o categorie estetică a cărei devenire implică o reașezare și o convertire pozitivă a conotațiilor sale. Starea de fapt - mîhnirea și Întristarea - este scoasă astfel din amorțire pentru a i se pune În valoare valențele benefice, capacitatea de a fundamenta o viață de o demnitate mai profundă. Wabi pune accentul pe un simț funciar al tristeții calme (blînde, liniștite) și pe refuzul strălucirii (prețiozității, stridenței, excesului). În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sau, uneori, pe aceeași frunză, trec treptat una În alta două sau chiar trei culori. Am simțit imediat și jocul de cuvinte degradeu-degradare. În fond, degradeul este eufemismul estetic al degradării, indiferent că se depreciază o culoare sau intră-n amorțire tot regnul vegetal. Cu toată atracția ei cromatică, toamna este un anotimp al căderii frunzelor și al declinului vegetației. Ideea de spectacol s-a cuplat rapid cu aceea a degradeului ca modă coloristică. Oricum, gîndul te duce la costumație, la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trebuie acceptat că politica externă și, împreună cu ea, diplomația, apar într-o lume integrată ca un produs comun. Aceasta le și imprimă vigoare și vitalitate. Dacă una din părți lâncezește, cealaltă parte o scoate, mai devreme sau mai târziu, din amorțire. Instituțiile politicii externe nu pot rămâne mult timp inerte; ele sunt sortite să rămână organisme vii. Și în România, în activitatea Ministerului Afacerilor Externe, s-a manifestat, după răsturnările care s-au produs în Europa și în țară, acest fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea faunului), și în imediata apropiere a morții (Cântece finale de faun). În ultimii ani ai războiului activitatea artistică a lui G. se desfășoară mai ales în plan muzical. După ce între 1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
-i pe făptași, victime, morți, vii, supraviețuitori ai lagărelor și contemporani (...)". Cu atât mai meritorii i se par viitorului expert în istoria dreptului Michael Berg (un transparent alter ego al autorului, profesor de drept) memorialele de lagăr ce, dincolo de acea amorțire, nu se lasă pradă autocompătimirii, și nici vendetei, ci dimpotrivă, raționalizează holocaustul, însuflețindu-l într-o formă literară. În această privință, a memoriei poliedrice a holocaustului, Schlink se întâlnește cu narațiunile atipice ale lui Wiesel, ale italianului Maurensig, ale americanilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi ori sătura de ea. Amorțirea, coagularea mai mare ori mai mică provocată în ființe de intelectul lor răcit, care devenise astfel doar suflet, produsese multitudinea eurilor individuale, reconfigurase ființe mai mult sau mai puțin zgribulite asupra lor înșile, determinase etaje diferite de ființe caracterizate prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care ne simpatiza, plângea și striga: „Să nu ne lăsăm, fraților!”. Timpul trecea fără să ne dăm seama. Eram încleștați ca într-o ultimă mărturisire a vieții noastre și doream din adâncul inimii să nu murim în ticăloșie. Când simțeam amorțirea în tot corpul, ne trezeam înspăimântați, ca și cum ne-am fi prăbușit. Dar ne veneau puteri noi de la Dumnezeu și reușeam să ne menținem în încrâncenarea împotriva căderii și morții. Domnul Puiu Teodorescu, din fața mea, mi-a șoptit: Ce bine-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă mai aprinsă, iar o amețeală ciudată și o ușoară amorțire l-au făcut să plutească întreaga zi. Îi venea să explodeze și să spună tuturor că reîntâlnit-o pe cea care i-a schimbat destinul, dar cu siguranță nimeni în afară de Pribeagu nu i-ar fi înțeles. Pribeagu, de care nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
scriitor să se fi temut pentru unele dintre opțiunile sale strict estetice dinainte. Cazuri de scriitori deveniți inamici publici erau destule. Temperamentul lui Călinescu îi cerea să se manifeste mereu în public. Lipsit de ecoul acesta, spiritul său intra în amorțire. Histrionismul călinescian avea nevoie de acest dialog cu celălalt, pe care, se vedea bine, regimul comunist l-ar fi putut întrerupe. Parțial, a și făcut-o, când i-a interzis accesul la studenți, în 1949. Lui Călinescu regimul comunist i-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Și, ca și poluarea, terorismul nu are granițe. Altminteri, sărăcia noastră devenită proverbială ne-ar fi fost scut: cine râvnește la așa ceva? Mă gândesc și la deja cotidienele alarme false: sunt ele simple manifestări ale unor iresponsabili sau sunt menite amorțirii vigilenței ca’n povestea cu Petrică și lupul la oi? Și mă mai gândesc dacă, la câte probleme avem și câtă sărăcie, ne putem permite să aruncăm pe apa sâmbetei În fond munca noastră. Ce-am câștigat În Irak ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
simțitoare"2407. De altfel, pentru a reliefa acest fapt, se preciza că "din șase mii de lucrători ce se găseau (...) pe cheiul Sulinei, astăzi rămân abia cinci sute și comerțul ce trăia din această viață activă, astăzi a căzut în amorțire"2408. Cu toate acestea, autorii raportului se declarau mulțumiți de faptul că "vedem cu încredere și bucurie administrațiunea de astăzi îndreptând privirile sale asupra problemelor economice ale județului (...) precum și ideea unui bâlci anual, cum e cel din Chilia basarabeană, care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mitului grecesc și miturilor americane este că, potrivit celui dintîi, din trupul lui Narcis se naște după moarte floarea ce-i poartă numele (în tabloul lui Poussin, ea crește lîngă capul lui) : narcisa, în grecește narkissos, de la narke, care înseamnă „amorțire”. Aceasta era, într-adevăr, puterea atribuită narcisei, floare îndrăgită de divinitățile infernale, cărora li se ofereau coroane și ghirlande de narcise pentru că, se credea, Furiile își amorțeau victimele. Prin acest mijloc indirect, neînțelegerea vizuală, dacă îmi este îngăduit să spun
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ci ceea ce se Întâmplă cu noi, cu tot În el! Sărbătoarea nu Înseamnă Înțepenirea timpului, „Îngrămădirea” ființei În trecut, retragerea Îngustă În paseism, ci rememorare și proiectare În viitor, În veșnicie. Revenirea marelui eveniment ne Înviorează și ne trezește din amorțirea existențială. Repetiția se face nu În perspectiva Întronării trecutului, fie el și memorabil, ci din dorul neostoit al profilării unui viitor Întremător, creator, vertebrat de fiorul Înălțării și al Înveșnicirii noastre. E o formă subtilă și definitivă de solidarizare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
demografică care începe să se manifeste odată cu secolul al X-lea, în timp ce activitatea comercială își reia avîntul în Adriatica, marea Nordului, Baltica și de-a lungul căilor continentale care trec prin Champagne și Germania și orașele ies cu încetul din amorțire, toate acestea au făcut ca sistemul carolingian al marilor domenii să evolueze. Rezerva s-a micșorat, cedată în folosința țăranilor sau dislocată prin partajurile succesorale. Exploatarea directă acedat în fața muncii retribuite. Loturile de pămînt suprapopulate ale țăranilor dependenți s-au
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Pirenne, care făcea din "închiderea Mediteranei" de către arabi cauza esențială a închiderii în sine a Occidentului și din Carol cel Mare produsul unei evoluții impulsionate de Mahomed, oricît de atrăgătoare ar fi, nu corespunde decît parțial realității. Într-adevăr, amorțirea economiei care caracterizează global Occidentul între secolele al V-lea și al XI-lea nu a împiedicat porturile italiene să-și mențină și chiar să-și dezvolte activitatea. Unele dintre ele rămîn, desigur, în tot acest timp sub dependența mai
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și că, în retragerea apatică, individul caută să se protejeze reducându-și interacțiunile cu mediul înconjurător. Autorii care au descris acest mecanism de apărare utilizează imagini foarte asemănătoare între ele: „carapace de insensibilitate”, „cochilie”, „nișă pe care ne-o săpăm”, „amorțire”, „hibernare”, „îngheț”. Ei insistă asupra faptului că acest mecanism nu este pus în funcțiune decât în situații de pericol major, „abia după ce au fost încercate toate metodele disponibile de apărare a personalității” (Fairbairn, 1952/1974). Albert (1994) evocă în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este vorba de un procedeu prea recomandabil. Exceptând această scurtă aluzie la o izolare defensivă, nu regăsim în opera lui Freud nici o urmă a unei descrieri a acestui mecanism de apărare. Freud a remarcat însă la el însuși o amorțire a afectelor, într-o împrejurare foarte dureroasă: moartea nepotului său preferat, Heinele. În momentul când copilului nu i s-a mai dat nici o șansă, Freud le scrie unor prieteni maghiari: „Lucrez constrâns și forțat; în fond, totul mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de concentrare naziste. Printre apărările enumerate în acest capitol apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inerția obtuză a animalelor bătute, care nu mai reacționează la lovituri”. Aflarea veștii că propriul copil are o boală mortală sau pierderea soțului/soției sunt alte circumstanțe dureroase ce pot antrena, după cum a remarcat Bowlby (1980/1984), o „fază de amorțire”. Sentimentele sunt parcă „ferecate”, se instalează un „calm neașteptat”, iar individul își continuă viața obișnuită într-un mod mecanic. Aceeași apatie este observată de Thomé (1990) la Daniel, un pacient seropozitiv care mărturisește că nu mai are chef de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiind ostil și primejdios. Justificare. După ce privește scene violente, un copil care s-a comportat agresiv scapă mai ușor de vinovăție și găsește o justificare pentru acțiunile sale. El se va simți mai puțin inhibat în a întreprinde acțiuni violente. „Amorțire”. Pentru orice copil normal, scenele violente sunt neplăcute și determină o excitație psihică mare. Cei care privesc frecvent filme violente sunt obișnuiți cu acestea și au răspunsuri emoționale scăzute. În prezent, s-a ajuns până acolo încât știrile că un
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
înjurături și brutalități. Lumea studențească nu mai aducea nici o surpriză. Realitatea crudă cu lipsa ei de perspectivă era sufocantă pentru toți care încercau o altă trăire a vieții, și care de sigur că trebuiau să caute o ieșire din această amorțire a sufletului tineretului românesc. în căminul unde locuiam, domnea o totală lipsă de interes pentru problemele de viață ale neamului. Între studenții pe care îi cunoșteam se manifestau dorințe avide după mâncare îmbelșugată și locuință confortabilă, apoi preocuparea de examene
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
, săptămânal care apare la București între 22 ianuarie și 14 martie 1913. Scopul declarat al revistei este de „a scutura puțin din amorțirea-i condamnabilă pătura așa-zisă conștientă a neamului nostru” și „a contribui la opera de deșteptare a opiniei publice”. Între colaboratori figurează Constantin Banu (care semnează și Cunctator, Mefisto etc.), G. Diamandy, Ștefan Meitani, Gala Galaction, Petre Locusteanu, N. Davidescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289616_a_290945]