281 matches
-
amor ghebos” - cum ar spune Ion Creangă al nostru. întâmplarea a fost repede observată de colegi, care au și reacționat, așa cum o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a fost pe loc asociată cu felul cam dezordonat al „amorezului”, gest din care s-a născut imediat un distih: „Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cărți, cuvinte nepotrivite sau femei. Restul fuseseră comenzi plătite: cinci vieți, fiecare contra sumei cutare. Toți, bărbați În putere, capabili să se apere, iar câțiva, pungași de cea mai joasă speță. Nici pomeneală de remușcări, decât În două cazuri: unul, amorezul unei anumite doamne pe al cărei soț nu-l țineau curelele să-și reteze singur coarnele, băuse prea mult În noaptea când Diego Alatriste Îi ieșise În Întâmpinare pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
l-am văzut pe presupusul principe apropiindu-se de fereastră. Talie subțire, finețe, farmec... Or să fie o pereche minunată, el cu infanta noastră! Și Își șterse lacrimile cu colțul broboadei. Ca majoritatea zdrobitoare a publicului feminin, era de partea amorezului; și asta pentru că Îndrăzneala gestului său Îi atrăsese simpatia, și toți considerau afacerea gata Încheiată. — Păcat că flăcăul ăsta chipeș e eretic. Dar nu-i nimic: treaba poate fi aranjată de un confesor care-și știe meseria și de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În aer liber numite corrales. Însă Angélica de Alquézar - căreia Încă nu-i știam numele - nu era actriță, ci doar o copilă. Nimeni n-o Învățase să adopte ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii, mantii, mantile și evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea ca să potolească țipetele și certurile iscate În spațiul rezervat lor. Pe scurt, gâlceava și Încăierările din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
singurul), cu tapițerie în ton cu șosetele ei bej, de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mirosind a transpirație, și presîndu-și mereu părul cu firul gros ca din cozile cailor în fesul de ciorap de damă, cu ochiuri duse, cu talpa fumurie atîrnîndu-i între omoplați. Mama servindu-l la masă și uitîndu-se amândoi la televizor, alegîndu-și "amorezi" dintre cântăreții de muzică populară sau actorii de varieteu și tachinîndu-se la nesfârșit pe subiectu-ăsta. Eu mâncând în grabă și retrăgîndu-mă în camera de la șosea (celelalte două dădeau în spate, către clădirea melancolică, de cărămidă roșie, a morii Dîmbovița) ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii mei, pe buzele ei, semnul dinților lui murdari, galbeni și stricați, al colților de măsea prin care ieșeau versete din Coran. Și apoi, de ce se instalase individul ăsta în preajma casei noastre? Și asta imediat după ce ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-am apropiat de mărunțișurile sale și l-am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împărțindu-și pachețelul în trei părți egale, deși acum cînd stau să mă gîndesc mai bine, îmi pare rău că n-am mai așteptat puțin înainte să intru cu capul înainte în afacerea asta. Deci nu e vorba de vreun amorez care-ți joacă feste, spune Tușica încercînd să-și ascundă bucuria din voce, luînd o îmbucătură zdravănă în gură și înghițind-o fără să o mestece. Da și nu, îi răspunde Delfina, așa te vreau, o întrerupe brusc Angelina, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
curat, deconectare, și te-ai fi întors ca nouă. Cum să înceapă? nu vrea să le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai să găsești și tu alt loc în care să facem cunoștință? Ia uite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dendé, nici să nu te gîndești, de cînd ne zbatem să te facem să înțelegi că nu s-a schimbat? N-a fost niciodată unul dintre aceia care n-ar îndrăzni să atingă femeia nici cu o floare, e același amorez dintotdeauna. În plus, nu mai are nici măcar slăbiciunile de altădată, Revoluția l-a călit, l-a uns cu toate alifiile, nu mai are nici mamă, nici tată, zice Gulie. L-a dezamăgit toată lumea, Piticul, că a avut încredere în niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cumva femeile astea, care cu ani în urmă i-au căzut pe rînd la picioare, n-or mai fi avînd și acum cine știe ce slăbiciuni față de el, dacă nu cumva le-o apuca remușcarea la gîndul că datorită lor, el marele amorez de altădată o să ajungă un neica nimeni. Să știi că te înșeli dacă încă îți mai imaginezi că Roja îl mai are pe vino-ncoa așa cum îl avea cu cîțiva ani înainte, cînd toate porumbițele astea erau topite după el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
închipui că același lucru se va întîmpla și de acum înainte, m-am săturat de prefăcătoriile voastre. Iar ne bagi în aceeași oală, se revoltă brusc Roja, gîndindu-se la Părințel și la Curist, simțind cum îl cuprinde furia. Calmează-te amorezule, că nu sînteți cu nimic unul mai breaz decît altul, ia să vedem de cine e semnată drăcia asta, spune întorcînd fițuica pe toate fețele, căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun pariu că e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală, potrivit cererii comerțului. Din alea cum poartă spânzurații de pe peretele din spatele catedrei. Și șefi mai mici cum ar fi contabilul șef de la Cooperativa Higiena. Spune Fabre că: Masculul amorez, pripiriu, găsește că a sosit momentul potrivit. Se apropie; deodată Își Întinde aripile, care freamătă Într-un tremur convulsiv. Aceasta e declarația lui de dragoste. Apoi se aruncă pe spatele corpolentei lui iubite; se agață cât mai bine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect dezbrăcat, se interesă. „Ai plătit fetei...?” „N’am plătit...De fapt nici
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impresia; case bătrînești și cîte o pensiune adaptată pentru fotbalistul argentinian care a semnat de curînd un contract, cam buhăit acum, dar a fost un jucător mare, pensiune bună și pentru actorul de aceeași naționalitate, care interpretează roluri de prim amorez la teatrul radiofonic și care vine să vadă cum trăim și suferă de dor după Buenos Aires, chiar dacă uneori cei din Lima dau și ei tonul și se vorbește cînd și cînd și de artiștii naționali, ce Dumnezeu, casa mea, casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care m-a propulsat cît ai bate din palme spre patul meu, unde am fost silit să mă Întind imediat, poziția culcată fiind singura formă de activitate pe care o tolerau paznicii mei. I-am regăsit pe Troll și pe amorezul Sheilei cu o plăcere În care interesul sociologic se estompa spre a lăsa locul unui soi de afectivitate smintită. Am Încercat să stabilesc contactul cu ei, dar reușeau atît de bine să se concentreze asupra spațiului dintre sprîncene Încît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
printre lectici. Toate au perdelele sau ferestrele închise, ca nu cumva razele soarelui să pătrundă înăuntru și să decoloreze tapițeriile, saltelele și pernele din stofe prețioase. Draperiile unui scaun purtat se ondulează ușor. Este cumva cineva acolo? Vreo slujnică cu amorezul ei, probabil. S-au aciuat departe de ochi indiscreți. Nu are cum s-o ocolească. Se uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să pedepsească. Dar, când ajunge în dreptul ei, perdeaua este brusc dată în lături. Mișcarea neașteptată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fumul de tămâie și cuvintele rugăciunii. Mergând spre cimitir împreună cu micul grup de voci tremurătoare, m-am întrebat dacă nu cumva își râsese de mine Barbe, cu poveștile ei în care Destinat nu mai mânca și se juca de-a amorezul. Dar, în definitiv, asta nu mai avea nici o importanță. Cireșele în alcool se dovediseră mai tari decât ea. Poate că acolo, sus, printre nori, avea să găsească un borcan plin. Țineam mereu în buzunar cheia Castelului și încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de faimoasele gondole, acele bărci de eleganța lebedelor în jurul cărora s-a țesut o adevărată literatură romantică. Și unde e literatură e și ficțiune. De aceea, respectând adevărul istorisirii noastre, va trebui să spunem că nu perechile de îndrăgostiți, nu amorezii singuratici ocupau în majoritate scândurile umede și nu totdeauna salubre ale destul de incomodelor - pe atunci - vehicole. Dacă în prima treime a secolului al XVII-lea, pe la orele 6-7 dimineața te-ai fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă mergem, ce ne costă? - traduse în șoaptă Metodiu. Andiamo! Conduși de signora Maxima, călugării noștri traversară piața San Marco, coborâră în gondola femeii și-o porniră pe Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pixurile fătuțelor și flăcăilor de la, totuși!, Litere. De ce oare s-a întâmplat așa o grozăvenie? Știu, dar încă nu spun. Parcă cel mai crunt încercat a fost bietul Ulise. Însă nici lui Oedip nu-i fu mai moale. Și nici amorezului Tristan cu tot cu Isolda lui. Iaca o spicuire la întâmplare, cuvânt de cuvânt, în transcriere directă. Copii, aveți lăgătura! Cugetări despre Ulise: „Romanul începe cu căderea Troiei. Troia era o cetate care a fost învinsă de către Ulise și oamenii săi. Greci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
și în viața cotidiană, în muncă“. „Într-o zi pe când mergea cu împreună cu prietenul său de pahar, în cale le apare un bătrân pe care Oedip, considerându-l inutil îl ucide. Acest roman are un sfârșit tragic“. Sau câte ceva despre amorezii medievali: „După ce vântu se mai potolise Tristan ancorează corabia pe un țărm și fiind sătui de atâta mare marinarii și cei o sută de cavaleri se coboară. Pe corabie rămâne doar Isolda cu serviitoarea sa. La ele vine Tristan cerând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]