1,430 matches
-
de drumuri („Merrit Parkway” - 1959) și, în fine, inspirate de împrejurimile noii sale case din East Hampton („Ușă spre râu” - 1960) - păstrează, ca și figurile, elemente recognoscibile. Paleta coloristică este din ce în ce mai deschisă, mai senzuală, spațiile libere mai dominante, amintind energia amorfă și în același timp captivantă a tablourilor târzii ale lui Turner. Unul dintre subiectele cele mai dezbătute apropo de moștenirea artistică a lui de Kooning este cel legat de relevanța operei sale târzii. Artistul a continuat să picteze până în ultimii
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
Doar când trăiesc sunt zgârciuri și gelatină.// Sunt mucilagiu uscându-se încet pe covor." (pag. 30) Eu ce ziceam ? ! În atingere cu limbajul (chiar și sub forma tăcerii), lumea se structurează. Când locul acestuia e luat de viață, totul devine amorf. Contrastul e de găsit în întregul volum. Regele domnește peste dimineață, ochii împăratului sunt ei înșiși de aburi (parafrazez două imagini din carte). Puterea nu-i mai mult decât o iluzie. Iată cel mai evanescent poem din carte: Când mă
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
în cuprinsul cărora un inevitabil loc îl deține prostia. Prostia pe care autismul riscă a nu o sesiza. Deoarece conceptul de prostie ia naștere din impactul dintre eul ce dispune de criteriile experienței umane, intuitive și deopotrivă culturale, și umanitatea amorfă, eventual pitorească prin reducția conștiinței autoanalitice. Fundamental deosebită de candoarea ca atare, prostia e o candoare rîncedă, pervertită. Din care pricină în zona sa proliferează răutatea și adjuvantul acesteia, viclenia, unealtă a imposturii ce nu cunoaște limite, insistentă, invadatoare: "Lui
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
a-i culcă la pămînt și de a freca pantofii de hainele supușilor libidinoși. Gloata are doi stăpîni acum. Doar ei au apucături diferite în a terfeli. Restul rămîne neschimbat în spectacolul lingăilor deformați de greutatea burților grotești, de cenușiul amorf, tern în care își tîrăsc, ca șobolanii, existentele. Frică schimonosește. Este impresionant cum fiecare actor poate să prindă atîtea fete de mirare, de trădare, de abil învîrtitor de perii și periuțe, de perplexitate. {i Valentin Teodosiu, si Ion Chelaru, si
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
obiceiuri tipice care ne pot face rău din punct de vedere psihic pe Facebook sunt potențate pe Instagram. Este vorba despre plimbarea de pe un profil pe celălalt privind pozele altora (pe Instagram e chiar mai ușor), un grup de persoane amorf ca audiență, printre care mulți necunoscuți (ceea ce ne ajută să ne imaginăm vieți ideale, căci nu este nimic mai bun decât cunoașterea omului pentru a-l da jos de pe altar), dar și împrăștierea de valorări (like-uri) superficiale. Restul lumii nu
Vara ta va fi mai proastă cu Instagram by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63656_a_64981]
-
aceeași direcție și păstrînd poziționarea polemică față de mimetismul sculpturii clasice, se situează interesul Doinei Lie pentru forma arhaică, pentru volumul în sine, fără niciun referent exterior. Privirea adîncă în urmă, spre un cosmos incipient, spre o civilizație litică, la limita amorfului cu primul pas către structură, îi prilejuiește artistei o dublă deschidere: pe de o parte, spre experiențele stricte ale contemporaneității europene, spre forma autonomă, desprinsă de orice model nemijlocit sau reper preexistent și, pe de altă parte, spre propriul său
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
așezat și interesul artistei pentru o altă etapă majoră din experiența artistică și spirituală a Europei, și anume goticul. Așa cum George Apostu este singurul nostru sculptor de factură romanică, un constructor și un vizionar al formelor grele, abia desprinse din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
au vazut „Nora" lui Ostermeier în 2007, la București, juca rolul avocatului beat, care se prăvălea, incredibil, pe scările casei, o scena ce a fost sursa de inspirație pentru alte montări, nu cu acest text). De la prima apariție, un tip amorf, apatic, gras, tîmp și antipatic, care molfăie placid bucatele la nunta mamei sale, Gertrude, cu unchiul său, Claudius, pînă la amplificarea ritmului de joc, a ticurilor care se repetă și scap de sub control, la corpul care are o expresivitate marcantă
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
la bancurile despre radio Erevan: nu e eretic, e țăran, nu e desfrunzire, ci fornicație, ba încă una cu consecințe conjugale. Frumoasa Elegie la trenurile reci din Proprietarul de poduri (1976) face pandant cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii tale toaca mea de fag.” (p. 77) Alteori sunt reluate rime rare, cândva insolite și zburdalnice, acum doar
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
acestei lupte, uneori ingenioase, purtînd o amprentă rațională, însă de cele mai multe ori doar sensibile, situate la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
să fie votată în plenul Parlamentului. Întrebat care a fost motivul pentru care Sava a părăsit PDL și s-a întreptat spre PSD, Dușa a spus că acesta a considerat că nu mai are ce să facă într-un "partid amorf" și, fiind tânăr, s-a îndreptat spre un partid care are un președinte tânăr, cum este Victor Ponta.
Deputatul Andrei Valentin Sava demisionează din PDL pentru PSD () [Corola-journal/Journalistic/45244_a_46569]
-
îl descrie la fel pe grec, doar că într-o sintaxă mai pedantă: „Nici, baremi, unuia dintre faimoasele tratate ale lui Crisyppos din Cilicia (fără de care, pare-se, stoicismul ar fi rămas la stadiul cutărei «stări de suflet» - flasc și amorf: nearticulat logic), maestru și inovator al silogisticii eline (care, prin inferența propozițională, devine alta decât a lui Aristot) etc. etc.” Surprinzător de multe secvențe de aici par să împărtășească suflul Afinităților. E foarte interesantă de exemplu, coincidența (p. 26) de-
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
în afara celor „zece hectare de europenitate” din centrul Capitalei știe despre ce vorbesc. Destinele culturale ale provinciei au încăput pe mâna vechilor propagandiști comuniști, reciclați în „experți” și „manageri” - de fapt, simpli manevranți ai fondurilor publice întru susținerea unor grupuscule amorfe, penibile, revanșarde, plicticoase - dar clientelare! Din moment ce nu există un clar proiect de țară, iar valorile fundamentale sunt negociate și renegociate până la insignifianță, ei fac ceea ce știu să facă: un fel de artă patriotardă râncedă, scăldată în sosuri naționaliste, flatând mediocritatea
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o nuanță reflexivă, sunt mai puțin interesate de mesaj. Rezultă un fel de jurnal amorf în care preadolescenta notează scene din singurătatea colectivă pe care sunt nevoiți s-o traverseze ea și frații ei (și, de altfel, aproape toți copiii micii comunități). Părinții sunt plecați luni întregi (unul în Rusia, celălalt în Italia), unde se
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
utopic al reînvierii micii familii muncitorești într-o întreprindere capitalistă, evocă aceeași atmosferă de familiaritate caldă, de bonomie. Este ceea ce s-a salvat din comunism, în contra lui, sugerează Stere Gulea, umanitatea acestor oameni simpli. Cu totul altceva aveam în masa amorfă de muncitori din ultimele scene ale Reconstituirii (1971) lui Lucian Pintilie. Legătura lor cu comunismul ca ideologie este nulă. ?i încă un fapt, comunismul nu există în această comunitate, din el au rămas o serie de amintiri, dar capitalismul apare
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
individualism pronunțat și o enormă plăcere de a sfida. Detesta solemnitatea și vorbea cu directețea omului care nu are nimic de pierdut și nici de câștigat din interacțiunea cu lumea. Părea să trăiască dincolo de timp și de spațiu - o prelungire amorfă și intrigantă a uniformei marinărești. L-am întâlnit pe Corto Maltese la vârsta potrivită: un an sau doi mai devreme aș fi reacționat poate negativ în fața desenelor care mai mult sugerau decât afirmau, lăsând întâietate spațiilor albe, liniilor subțiri ale
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
e de partea haosului (anarhiei) e malefic, cine slujește ordinea (armonia) e benefic. În prima clasă intră balaurii și avatarurile lor, în cea de-a doua încap eroii demiurgi în diverse întruchipări. De o parte întunericul, confuzia, letargia, somnul, zbaterea amorfă, de cealaltă parte lumina, limpezimea, starea de veghe, actul voluntar. Tot ce înlesnește amestecarea părților cu iscarea unei devălmășii frămîntate e de la diavol, tot ce separă principiile spre a reda ordinii rolul dominant e de la înger. Hibridarea e diabolică, segregarea
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea treptele osului era supunerea treptele durului era osul treptele informului era durul ale căror trepte erau amorful treptele ei erau nefăcutul la început era neființa după ce tot timpul s-a scurs Timp atonal erupție în tuburi de orgă sub sigiliu de sunet interzis imersiune inimi pleznesc în ceața toracelui în întunericul animal imagini se scurg încet cu
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
măștii și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă la era de os a ființei unde victoria asupra îngerului irizează arhipelagul lupilor încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
morală, ca posibil obstacol în aspirația către o altă realitate, oricare ar fi natura acesteia. Gîndită ca imagine accidentală, relevată în pozitiv/negativ prin fracturarea blocului de piatră, lucrarea lui Bochiș este o glosă pe marginea codurilor culturale, a structurării amorfului prin actul gîndirii, a latențelor expresive care se cer activate. Noii veniți în ediția 2005, adică Denisa Curte, Alexandru Lupu și Ștefan Călărășanu, au asigurat componenta dinamică a ediției, aducînd forme care, deși identificabile ca principiu în situl deja existent
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
alternața plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia naturală, aproape virgină, a fibrei, ci și cu accidentele de contur sau de suprafață pe care le exploatează fie la nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului, această neostenită sfidare a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui evanghelist. El este martorul unei incredibile aventuri a existenței în care totul se naște din aceeași sursă, crește sub același orizont și se înmulțește după aceleași legi infailibile. Sub
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]