5,408 matches
-
interioritatea umană și modelul Naturii... ...ceea ce e, totuși, destul de grav în estetica romantică, în special la Hegel, este afirmația, pe care n-o mai făcuse nimeni înainte, că arta e superioară Naturii. Eu cred că e ceva extrem de grav întrucât amplifică hybris-ul artistului; așa încât, artistul era prezent în egală măsură ca fiind cel mai aproape de Dumnezeu, dar și ca cel născut incapabil de a fi... Am vorbit despre Kandinsky și, în aceeași perioadă, apăruse în muzică serialismul dodecafonic reprezentat de
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
masă la o vârstă mitică, în toate privințele mai sigură. În marile orașe comportamentul uman este mult mai puțin canalizat de albia unor tradiții și obține dezlegări care altfel ar fi mult îngreunate, dacă nu chiar blocate. Această labilitate este amplificată într-un oraș cu o coeziune - arhitecturală și demografică - distrusă. Contează ansamblul și ceea ce ai impresia că îți permit ceilalți. Am văzut oameni care la București aruncau nonșalant pe jos cutii, hârtii și mucuri de țigări, pentru ca la Viena să
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă, mișcîndu-se ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cînd a apărut, pe rînd la posturile de televiziune citate, Adrian Păunescu putea miza pe o audiență pe care o avea oricum fiecare dintre aceste posturi, dar pe care Păunescu n-a reușit s-o mobilizeze, necum s-o și amplifice cu emisiunile sale. Acum Păunescu se adresează unui post de televiziune ai cărui privitori fideli sînt incompatibili cu Adrian Păunescu. Dar poate că ProTV-ul vrea să-și schimbe audiența. Sau poate că acest post de televiziune are unele interese
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15835_a_17160]
-
Rodica Zafiu În argourile tinerilor, datorită funcției esențiale de semnal distinctiv pe care o capătă limbajul, folosit pentru a marca solidarități și a separa generații, schimbările lexicale sînt de obicei rapide. în ultimul deceniu, un cuvînt care și-a amplificat vizibil sfera de întrebuințare, mai ales în rîndul tinerilor, e adjectivul și adverbul nașpa: Vom acorda premiul de cel mai nașpa student" (Opinia Studențească, 24, 1991, 3); "e tare nașpa să lucrezi pe ger" (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
Simona Brînzaru Cu Philippe Delerm "sîntem împreună fără efort". Ceea ce, desigur, explică succesul: volumul La Première gorgée de bière et autres plaisirs minuscules (Ed. Gallimard, 1997) - proze scurte publicate inițial în NRF - a înregistrat un număr record de vînzări (amplificat de emisiunea pe care i-a dedicat-o Bernard Pivot) iar cărțile lui Delerm au fost traduse în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
de lectură a unei reviste sau a unei benzi desenate eșuează. Cititul este însoțit de bruiajul numeroaselor mașini care trec pe stradă. Atenția este deturnată dinspre text spre exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
realizat în 1987 de David Jones având ca interpreți pe Ann Bancroft și Anthony Hopkins e considerat de Thomas Simonnet - autorul postfeței - ,,cel mai frumos film despre cărți, poate singurul reușit vreodată"), pentru ca acum, pe filieră franceză, succesul să se amplifice și să se întregească. Autoarea, Helene Hanff, născută la Philadelphia în 1916, nutrește de tânără o mare pasiune pentru teatru. Obține o bursă care-i permite să se instaleze în Manhattan. Scrie zeci de piese pe care niciodată, nimeni nu
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
eroismul soft este o chestiune de spectacol, aici publicul care așteaptă un mesaj și e dispus să se uimească de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
inspirația capodoperei la care tocmai lucrează aceleași influențe infernale. Aceste două personaje, de altfel, nu sunt în opinia lui Matei Pavel (care este și opinia autorului) decât ,,un fel de imagine a sa, în oglinzi diferite, care deformează, rețin și amplifică anumite zone de ființa lui" În fine, anul 2000, ca să încheiem explicațiile, ar fi presupusul an al Apocalipsei. Desigur, în toate acestea avem de-a face cu metafore. Personajele de care am vorbit, diavolul și ispitele lui sunt metafore: metafore
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
nivelul interpretării. Faptul însă că după ore istovitoare de spital medicii au puterea să-și transforme hobby-ul într-un act artistic profesionist (susținut extraordinar de Stryker Horomedica Osteonics și de Fundația Spitalul de Urgență), nu face decît să-mi amplifice admirația și respectul. Tradiția și umanismul se mai transmit încă în această breaslă. Marii doctori și profesori nu lipsesc de la nici o premieră teatrală. I-am regăsit, emoționați, și la Ateneul Român, plin pînă la refuz. Sobrietatea, eleganța și căldura purtau
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
adică revista MEET și cărțile apărute până acum ori în curs de apariție? Până acum, publicarea cărților a fost în mod absolut legată de rezidențe, de bursele oferite scriitorilor care veneau aici, și e posibil ca acest program să fie amplificat și modificat puțin, imaginând, de pildă, co-editări. În ce privește revista, lucrurile stau oarecum diferit, fiindcă pentru fiecare număr anual sunt alese două locuri, care permit prezentarea unor literaturi în mișcare, în momentul în care tocmai se fac. În acest an, am
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
și temerile și așteptările ei, pentru că războiul/genocidul - o spune repetat scriitoarea - nu este o experiență compatibilă cu alte experiențe umane, și deci nu poate fi explicată într-un context rațional. Încercînd să rămînă lucidă, S. nu face decît să amplifice absurdul și grotescul tragediei ei și a celorlalte femei. Războiul este o sumă de tragedii individuale, spune Drakulic la un moment dat, amintind astfel de Calvarul lui Tolstoi. Iar cartea ei e o cronică a unor asemenea nenorociri individuale, cum
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
În sfîrșit, tot aici mărturisea despre geneza romanului Ion. Am văzut un țăran în haine de sărbătoare, pe cîmp, sărutînd pămîntul: a fost primul motiv din care s-a conturat romanul Ion. M-a urmărit ani de zile, s-a amplificat înainte de a fi scris un cuvînt. Întîia schiță telegrafică purta titlul Zestrea. S-au adăugat apoi alte scene, oameni întîmplări, note, crîmpeie. Totuși, cînd am început să scriu, am avut să lupt cu un adevărat haos. Limpezirea, coordonarea, construcția întreagă
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Seciu este tulburătoare. Și un al treilea pion important, cu care au mai lucrat fertil și la Pescărușul: artista Lia Perjovski care a gîndit o scenografie simplă, dar de un mare efect, funcțională, foarte modernă ca limbaj plastic și vizual, amplificînd actualitatea scriiturii dramatice, și ea foarte dinamic scrisă. Mă bucur că Lia Perjovski a recidivat în arta spectacolului și cred că asta este benefic atît pentru ea, cît și pentru scenografia teatrală care se simte adusă cu suplețe spre zone
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
literaturii noastre naționale, o dată cu încredințarea că nimeni și nimic nu-i va putea "dărîma". Imaginația furibundă a unor "paznici ai templului" scornește acest pericol și răspîndește panică din motive ce nu sînt chiar obscure. "Remunerația mică, după buget", se poate amplifica, iar carierele pot cunoaște ascensiuni, nu-i așa? În realitate este vorba, așa cum am arătat de nenumărate ori, exclusiv de faza ultimă a creației și biografiei marilor scriitori pe care îi numiți, ca și a altora cîțiva (T. Arghezi, Camil
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Returnăm, aproape pe șest, făcându-ne că plouă, două-trei miliarde pe an, însă de primit abia dacă primim câteva jigărite de sute de milioane! Cum s-a ajuns aici? Simplu: acum se contabilizează avalanșa de minciuni pornite în decembrie 1989, amplificate pe intervalul 1990-1992 și continuată, pe un platou al fraudei, până în ziua de azi. Plătim acum datoriile contractate pentru a-i ușura lui Ion Iliescu o "emanare" spectaculoasă (vă mai amintiți de abundența și de ieftinătatea din magazinele românești în
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
un ochi fără fund în mijlocul frunții, scorpioni băloși strecurându-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi care se prelinge în lungul labelor" ș.a.m.d. Toate aceste forme halucinante, desprinse parcă din picturile lui Bosch, amplifică rezonanța pe care romanul o are în conștiința cititorului. Stelian Țurlea știe să prelucreze artistic materia epică brută. Și dă dovadă și de un gust sigur, evitând alunecarea în melodramă. Satira de moravuri din subtext Cărțile pentru copii sunt și
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată împotriva refuzului ermetic al majorității analiștilor de a filosofa pe marginea practicii de clinică, refuz practicat (cu justețe, până la un punct) ca garanție a eficienței și a autenticității psihoterapiei. Trebuie observat
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
de-a doua capodoperă a sa ce se cere imperios reevaluată: Directorul nostru (1955). Taxat drept "prima satiră a birocrației comuniste", filmul se va dovedi o operă de o mult mai amplă percutanță. Echivocul situațiilor și inchietanta relație șef-subaltern se amplifică într-un mod absurd și chiar abstract pentru a stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale naturii umane. Din motive independente de voința sa, ratează intrarea în producție cu Două lozuri, Păcat boieresc și Estrada (1957). Reușește în schimb
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
toată lumea, evident. *** Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigăneasă le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
inspirat în care regizorul a operat tăieturi, mai ales în actul al treilea și a eliminat vorbăria multă și inutilă. Astfel, a dispărut cu desăvîrșire înclinația melodramatică - care ar fi putut imprima o amprentă desuetă - tensiunea relațiilor a crescut, a amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
noutatea absolută rămîne doar un mit. Neexistînd creație din nimic, nu există un moment auroral. Totul, în cultură, vine în continuarea a ceva pe care se sprijină. Imposibilitatea identificării unui moment al începuturilor nu a împiedicat însă, ci, dimpotrivă, a amplificat fascinația pentru acesta, transformîndu-l într-o adevărată obsesie care a dus la postularea axiomatică - și cu valoare simbolică - a Literaturii originare. Monica Spiridon utilizează termenul de cratilism (preluat de la Platon, via Genette) tocmai pentru a desemna "acea nostalgie a originilor
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]