198 matches
-
clipă tot restaurantul seamănă cu un borcan de murături în care se ține cleiul de perucă sau placa dentară. Dar de acum începe adevărata distracție. Terry aruncă în mine eu pâine și Nigel e pe jos, imitând un câine care amușină ciorapii lui Trudy. Observ că perechea de vârstă mijlocie de la masa din apropiere are o ușoară reacție și își bagă capul în farfuria cu mâncare. În timp ce strângem rândurile, îl fericesc pe Terry cu un jet de șampanie din sticla bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În lumina aplicelor din aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca o lămurire tardivă. Nu se poate! Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la aeroport? Alison s-a îmbujorat și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-a uitat la ea cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge, nările de rasă pură ale asistentului meu Guy freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește Rod. Sacrificiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aflată pe punctul de a scăpa oricărui control, acesta este: să Împiedic producerea unei catastrofe. Sau măcar să Încerc s-o fac. N-am idee cum trebuie să procedez, nu știu cum arată primejdia și dincotro se va abate, dar o presimt, o amușinez În aer și sunt convins că nu va Întârzia să-și arate colții. Probabil că Centrul a fost odată, Într-adevăr, o instanță benefică, menită să-i ocrotească pe oameni, dar am impresia, că treptat, ceva s-a dereglat Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oraș și în lume, fie că vrei, fie că nu vrei, eu nu mai trebuie să citesc gazeta. Costache o aprobă din cap, era și părerea lui, iar doamna Movileanu zâmbi uitându-se la Liza, care se apropiase și-i amușina alene poalele rochiei. — Or, nu-i adevărat că portmoneul a dispărut. Dacă am îndrăznit să profit de lipsa domnului-soț de-acasă - n-a stat cu mine nici măcar ieri, de Crăciun - și să vin la dumneavoastră e pentru că portmoneul e la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu observă nici jumătate din ceea ce chiar văd. Am încredere în dumneata, am spus. Rusty, cățelul doctoriței Randle, adulmecă fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă nu aveți și voi, femeile, un prospect pus Într-unul dintre buzunare, care să vă explice principiile de funcționare, i-am șoptit, cuprinzând-o pe după umeri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ferestre, ca să simt clipa când se apropie. Sar din somn și ascult cu răsuflarea oprită dacă nu se aude respirația lui lângă mine. Nu mă liniștesc nici după ce aprind lumina, nici după ce s-a făcut ziuă. E mereu prin preajmă, amușină urmele ce le las, se dă după colțul zidurilor, mă urmărește cu o metodă bine pusă la punct, știe că nu-i voi scăpa, are răbdare, are nervi de oțel; o singură mișcare greșită din partea mea și-i voi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre despuiate de jefuitorii ca niște corbi. Mai erau un câine care amușina leșuri și copaci cu trupuri care spânzurau de crengi. - Desigur, a răspuns pictorul de război. Erai și Înainte. Despre asta-i vorba, presupun. Ori, mai curând, știu. De când ai apărut dumneata, sunt convins de asta. - Și cum e cu responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
halei; și, În penumbra fantomatică, soldații Începuseră să se ridice În picioare și să iasă afară, În lumina murdară pe care se profilau siluete ca În acuarelele venețiene, duzini de bărbați și adolescenți ce priveau În jur precum câinii care amușinau aerul Înainte de a se Îndrepta spre linia orizontală de ceață, un cenușiu ceva mai luminos, ce părea să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care acreditează doctrina predestinării cu privire la creația "fiilor luminii și ai întunericului" de către Dumnezeu: "Înainte ca să-i fi creat cunoscut-ai faptele lor pînă în vecii vecilor și nimic nu va fi făcut fără voia ta" [Imnuri, 1:7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O paradoxală consecință a acestei doctrine încărcarea lui Dumnezeu cu toate relele lumii, ale omului inclusiv a făcut ca printre aceleași vechi documente să se găsească și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a fost trimis [de sus] pe pămînt, ci oamenii l-au urzit ei singuri, și de aceea cei ce săvîrșesc păcate trebuie pedepsiți fără îndurare" [Enoh, 98:4, cf. Amușin, 1963 :189]. O soluție mediatoare între cele două extreme ar impune ideea că Dumnezeu nu a transmis direct răul în lume, ci prin intermediul celor pe care El însuși i-a creat. Astfel, creind parcă în mod special pe Eva, Dumnezeu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Toamnă belicoasă? Toamna lui 2011 a venit cu aburi războinici prin librăriile pariziene. De oarece vreme deja, sfîrșitul lui august și începutul lui septembrie se traduc, literar vorbind, printr-o luptă fără milă între sutele de romane ce apar buluc, amușinînd la strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste vreo două luni. Așa cum ne-am obișnuit de-acum, mai întîi se numără bobocii 654 romane în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
senzorială, țărănească în cel mai pur sens al cuvîntului, axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte mirosuri, dar toate armonizate cu muzica ei interioară. Își respiră orașul iubit, a doua ei piele, amușină izul familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
balenele astea mai mici, care ne vizitau în răstimpuri ambarcațiunea încremenită pe marea calmă, vădeau o uimitoare îndrăzneală și încredere sau poate nu era decît tot o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]