194 matches
-
cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele drumurile spre un orizont presimțit? Dacă în "orașul în care nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" nu l-ai găsit, să însemne că alte orașe, București de exemplu, sunt mai propice unor întâlniri decisive? Când apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face Nae e cel mai frumos lucru de pe lumea asta. Când un om își povestește copilăria, își reamintește chestii care acum poate că s-au descărcat de vreo noimă. Își amintește mirosul copilăriei. Copilăria are un miros al ei. Se amușină. Sau ceva de genul ăsta. Dac-ar fi după mine, aș obliga toți aleșii neamului să se supună la o probă. În loc de acea depunere de jurământ unde toți confundă „propășirea“ cu „prăbușirea“, i-aș obliga să istorisească o întâmplare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot mecanismul ăsta, apetența pentru oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise, mă pedepsise pentru impertinență. Că Dumnezeu are un plan cu mine - e o altă variantă. Ia adu-ți tu aminte tot ce ai auzit în cei douăzeci de ani cât ai trăit! De-acum înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar e mai autentic. Disperați să parvină și să treacă călduț prin viață. - Cu boul ăla de Manole s-avem probleme? zic. - E băiat bun. Măcar are entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat de balustrada de protecție ce ne despărțea de apa adâncă și pură a Lemanului. Dar cum semăna cu Mircea Cărtărescu, cum mai semăna... În plus, părea că amușinează aerul ca un câine de vânătoare, văzând lucruri pe care alții nu le văd. Poet. Avea chiar și un stilou în buzunarul de la piept, cu care lua note din când în când, jumătate curios, jumătate preocupat. Chiar dacă omul acela nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la cafea, liftul care se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
campania electorală, Realitatea TV și Antena 3 continuă să facă ce știu ele mai bine: să ne îndese pe gât discuții din studio pe marginea fiecărui strănut al politicienilor, să-și trimită reporterii să înghețe pe la ușile restaurantelor sau să amușine prin toalete. Cuvintele de ordine ale acestei perioade au fost „întâlniri de taină“ - și dă-i și luptă cu avânt de jurnalist infatigabil, pe marginea meniurilor din restaurante ale oamenilor politici. Vorbeam deunăzi cu cineva care se arăta mirat că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
eliminării numelui unei instituții astfel: „Orașul Vaslui fiind garnizoană Închisă, s-a eliminat, conform dispozițiilor, specificația casa armatei (subl. În orig.)”. Oare pe unde erau ascunse bombele atomice vasluiene?! b.u. Relee secrete și revistă școlărească neaprobată Tot Ion Andrei amușinase greșeala uni tov. de la ziarul „Vremea nouă” cu numărul 252 din 11 decembrie 1968. Scurta coloană urma a fi publicată la rubrica „Publicitate” dar, Împiedicându-se de ciotul ideologic al cenzorului, a rămas pe dinafară. Iată ce a tăiat acesta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
roșu și cu celălalt albastru: „Presa bîrlădeană din trecut, foarte bogată de altfel, era tratată detaliat, cu lux de amănunte, Însă necritic, fără a scoate În evidență și limitele ideologice (subl.ns.) ale unor publicații de orientările cele mai diferite”. Amușinând fructul interzis, Necula precizase că, la sesizarea sa, „...organul local de partid a indicat ca acest capitol să fie revăzut, modificat și completat În spiritul indicațiilor partidului nostru (subl.ns.) referitoare la valorificarea critică a moștenirii culturale. Abia În această
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Centralizat al Statului (1.106 milioane dolari) și valută din contul "Oficiului Economic Central Carpați" (153,4 milioane dolari) - cu concursul FSN - aceasta bancă a devenit principalul suport al politicienilor partidelor aflate la putere și al oamenilor de afaceri care amușinau, după 1989, în jurul puterii constituite de Ion Iliescu. Altfel spus, Bancorex a devenit suportul clientelei, politice și afaceristice, din spatele paravanului pe care l-au constituit, succesiv, FSN-ul și grupările sale politice derivate. În perioada 1990-1996, în jurul acestei bănci vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și Moldova cui o lași? îl seceră Daniil. Ștefan râde crispat, schimonosit: Frumos i-ar sta lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că..., na, m-ai luat așa repede, când să aleg?... Chiar nu știu, și-atunci, o să citesc ultima poezie din această culegere, "Și totuși". Nu am fost pregătită, nu m-am așteptat, dar nu e nimic. E OK. Ca ogarii amușină zarea sânii fetei lăutarului Dezgoliți în tufișuri. Dintr-un salcâm, o frunză de aur lent se desprinde Punând în grădina cât palma temelia morții lui viitoare. Iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară târzie, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pași. Cazi la sol, te ridici, cazi de pe puntea vasului se declanșează alarma, o mulțime de inși bulucesc, clamează "om la apă", pe când cel ce tocmai încearcă sticloasa răceală a valurilor clocotitoare își manifestă speranța că vietatea ce tocmai îl amușină e un delfin și nu rechinul care, de zile întregi, dă ocol navei. A fi matelot, cârmaci, înseamnă a nu cunoaște somnul, a ignora tihna, a nu avea habar de deliciile lenei, aceea care te determină să nu lași pe
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
alea. Trecură strada înapoi. Robert și Claudiu dispăruseră de lîngă BMW-ul botos, de culoarea cernelei. Ce mașină dată dracului are marchizu' ăsta, șușoteau ascunși în întuneric după altă mașină, zece metri mai încolo, de unde-i vedeau pe cei doi amușinînd pe jos după chei, și în sfîrșit Ierusalim le găsi lîngă felinar, le zăngăni ca un clopoțel și o luă înapoi peste stradă înaintea marchizului, unduind lent din șolduri, cu mișcări ademenitoare.
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
strangulează fericiri din larg pe culoare labirintice cineva mă ia în spate ca pe-un pardesiu jerpelit lumea toată se scurge din buzunare - depărtarea o schimbă-ntr-o oază în urmă rămâne călușul de vată: un șacal rătăcit care-mi amușină tălpile spre casă suvenir de după-amiază mă înghit aerul se potolește în mine ca un prunc ghiftuit ferestrele casei dărâmate se holbează în gol o batistă albă înșiră ce-a mai rămas din săptămâna proaspăt scrobită îmi agăț colțul buzelor
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
nostru popular, cu încercările succesive la care e supus feciorul de împărat. Realizatorul folosește, însă, trama pentru cateva parodii reușite de horror, hold-up, comploturi teroriste, înfruntări marțiale și alte genuri la fel de bine prizate de public. Secv. rapel: demonstrația savanta de amușinat tomberoane sau bănuiala familiei că mezinul i-ar periclita onoarea că „homălău”.”". Părerea să nu a fost singulară. Într-un articol publicat în revista "Observator cultural", Mihai Fulger a laudat umorul filmului „provocat de discrepanta dintre explicațiile din off ale
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
câteva elemente împrumutate de Tolkien pentru "Hobbitul", inclusiv un dragon monstruos și inteligent. Câteva descrieri din "Hobbitul" par a fi preluate direct din "Beowulf", cu mici modificări, cum ar fi gestul fiecărui dragon de a-și întinde gâtul pentru a amușina intrușii. La fel, descrierea bârlogului la care se poate ajunge printr-un pasaj secret este similară celei din "Beowulf". Tolkien a prelucrat pasaje din acțiunea poemului pe care se pare că nu le-a considerat descrise satisfăcător, cum ar fi
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]