1,343 matches
-
unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Profesorii vorbesc despre teză, despre probleme ale universităților, despre cercetare și multe altele. Marcel nu poate susține o conversație tematică, dar prinde din zbor "problemele universităților". Ministrul ăsta este un bou, un dobitoc. Cei prezenți la masă rămîn contrariați și amuțesc. Vă spun eu, că sînt un om politic care cunoaște și conținutul mațelor lor. Lasă, dragule, aici nu facem politică, ci punctăm doar anumite dificultăți. Adică eu sînt prostu' care nu știe despre ce-i vorba?! Nu, Doamne ferește. Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poate antrenor. Sau poate mă antrenez și bat tot ce-mi stă în cale. Premiile sînt colosale. Știi cît încasează un campion mondial? Campion mondial?! Eu zic să te trezești, omule... De ce nu? Dacă mă ajuți, dacă mă înțelegi... Dana amuțește. Prin căpșorul ei trec gînduri ca umbrele norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă cu greutatea lui imensă și nici măcar... Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin aprilie 1945, cînd se vorbea deja În gura mare, rostindu-se nume de oameni și de așezări, că unii dintre evreii deportați se Întorseseră acasă. Jidovul rătăcitor Weisz a ajuns atunci la Rătești, intrînd În sat pe jos și amuțind pe toată lumea. Cu nările, Încerca să simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și se preschimbă într-o cetate. După rețeta preluată din Cartea lui Daniel, autorul lui 4Ezdra plasează imediat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură. Eu știu unde e și de aceea am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cine sunt frații mei ?" Apoi, întinzând mâna spre toți care erau acolo, a spus : "Iată mama mea și frații mei ! Căci oricine face voința Tatălui meu din ceruri acela îmi este și frate și soră și mamă". Taică-meu a amuțit. Ceilalți au început să murmure : uite cum vorbește cu mama lui și cu rudele sale ! Unii s-au ridicat și au plecat. Eu l-am strâns mai tare în brațe. Poate că numai eu văzusem lumina, de aceea înțelesesem altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar fi oprit sfiala și buna-cuviință. Când găidulca amuți, iar deadul Vasile lăsă din mâini scripca lui, cutele de pe chip parcă i se adânciră. Ei, nepoate, vru el să știe, ai mai auzit cântece care să-ți meargă mai bine la inimă ca astea? Culae dădu din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te-ai dus ? Unde-i doamna și fetița ? Ce s-a întâmplat ? Spune ! Vorbește !" Dar Atanasie n-a putut scoate un cuvânt. De atunci, și-a pierdut complet darul vorbirii. Domnul Almăjan nu a scos nici el nici o vorbă de parcă amuțise și el. Nu știu când a plecat. Tăcerea care se lasă și de data asta, la peste cincizeci de ani de atunci, este apăsătoare de parcă și cei doi interlocutori de acum ar fi amuțit. * * * Într-un târziu, Dora întreabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scos nici el nici o vorbă de parcă amuțise și el. Nu știu când a plecat. Tăcerea care se lasă și de data asta, la peste cincizeci de ani de atunci, este apăsătoare de parcă și cei doi interlocutori de acum ar fi amuțit. * * * Într-un târziu, Dora întreabă cu o voce mică pe care abia ai putea-o recunoaște : Doamna Teo locuia într-o localitate care începe cu... cu litera "X" ? Cu litera "X" ? Nu cred că vreo localitate din Bucovina, atât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare. Tovarășului i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și familiilor lor. Câteva aplauze au răsplătit prestația ambasadorului care a declanșat în conștiința multor participanți îndoială și amărăciune: Carevasăzică, aproximativ cam asta-i realitatea, își ziceau mulți dintre ei. Cei care aveau de pus întrebări pur și simplu au amuțit pentru că omul acesta de ciocolată le-a zădărnicit toate planurile, în așa fel că toate întrebările de pe biletele primite nu-și mai aveau rostul, deoarece rămăseseră fără obiect. Primii și-au revenit copiii care și-au amintit de lecția Malenkiy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
maidan chicoteau de nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat tot de Nineta: "Invidia, Z, invidia..." N-o să mă convingă nimeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am simțit că sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine mai încet Sau eu mă plimb agale Sau fug în disperare Și nu ajung la timp să fac nimic? Oh, nu pleca și mai rămâi o clipă Să fac și eu ce tu de mult ai terminat Căci am amuțit și nu mai înțeleg nimica Nici nu ne-am văzut când ai plecat și m-ai lăsat Ce e cu mine de nu mă pot mișca Ce mă agit și văd nedumerită Cum trec viața mea? Și zău, nu știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a jucat o farsă și nu poate fi vorba de altceva. Întreaga mulțime din pădure, aflată prin copaci, prin iarbă, în scorburi, pe frunze, agățată de crengi, de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să facem, Plimbăreț? Așa să facem și în cazul acesta, le-a propus tatăl. -Rugăm regele nostru să ne ajute, a fost de părere Visător. -Până ajungem la regele nostru, ne mănâncă omul, răspunse deznădăjduită mama. Întreaga familie Pește-gri, a amuțit de îngrijorare, după care fiecare a început a-și face de lucru prin iaz. Văzând că tăcerea este pe cât de profundă pe atât de generală, tatăl s-a gândit că tot el trebuie să facă un pas înainte, considerânduși copiii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întâlni un sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a ajuns, într-o pădure unde a poposit la un izvor. La câțiva metri de loc, doi porumbei se certau foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Și, ridicându-se În picioare, Întors către restul asistenței din local, recită cu vocea-i educată, sonoră și limpede: Nu, n-o să tac, deși c-un deget ce impune, dus când la gură, când la frunte, tu mă Îmbii a amuți, a mă supune. Nu s-o găsi măcar un om deplin? Mereu o să simțim ce ni se spune? Au niciodată n-o să spunem ce simțim? Aplaudară Juan Vicuña și Licențiatul Calzas, iar Chiorul Fadrique Încuviință cu gravitate din cap. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți, ca să-i treacă timpul mai ușor. Murmură și alte fragmente din Fuenteovejuna a lui Lope de Vega, care era una din dramele lui preferate, Înainte de a amuți din nou, cu fața ascunsă de borul amplu al pălăriei trase până pe sprâncene. O altă umbră se mișcă ușor la câțiva pași de locul lui de pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]