1,230 matches
-
când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la ceva anume în toate acele ore de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două femei. Cu mașina lor era o întreagă poveste, Sidonia o câștigase pe un carnet de CEC și odată intrată în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate lua o astfel de formă. Apoi rosti cu voce tare: Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminoasă și bogată. Și apoi copilul s-ar naște în luna aprilie, în zodia taurului, e o zodie bună, puternică. Era fantastică cu planificările, ea nu lăsa viața să decurgă firesc, trebuia să intervină, să conștientizeze, să calculeze. Se întrebă amuzată ce va face oare dacă nu va rămâne însărcinată în luna iulie? O să facă alte calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut pe plac la toți. Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un scurt moment de inconștiență. Desigur că vi s-a părut ciudată invitația mea, nici nu vă cunosc bine și, apoi, dacă aș fi eu adepta unor asemenea ieșiri, aș mai înțelege. Nu vă faceți probleme, spuse Dimitrie și zâmbi amuzat. Oricum e tardiv. Știu, e tardiv să-mi mai fac probleme, chestiunea s-a și întâmplat și culmea e că, în loc să fiu incomodată, simt că, dimpotrivă, m-am destins. Ce puțin îi trebuie de fapt unui om ca să guste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic de spus, dar insistă să se repete la nesfârșit, de la o carte la alta, ani în șir. — La ce autori va ganditi? întreba Fanny. — La aceiași la care vă gândiți și dumneavoastră, răspunse Adrian în doi peri. Fanny păru amuzata, dar în același timp sceptică. — Nu pot să cred c-ați renunțat atât de ușor, spuse ea. Adrian trase adânc aer în piept. — Vreți să spuneți cum de-am putut renunța la nesfârșitele ceasuri de singurătate pe care le petreceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
e Întotdeauna o persoană cu simțul datoriei și supus legilor. SNCFR-ul are legi severe, doamnă, și nimeni nu Îndrăznește să le Încalce. S-a dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu domnul cu Magazinul. Vorbeați de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă... Se vede că nu va pricepeți la boli... Acesta e semnul progresului, doamnă. În țara noastră, după cum se știe, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai bine decât și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Andrei compus o Înjurătură așa lungă și frumoasă chind fost Împușcat che trebuie un zid sau egy kicsi utca ca se incape tot ce spus el atunci ca intr-un téstament. S-ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cadă cum cade apa la Cascada Cailor. Hainele se lipeau de el, deveneau transparente și Îi transformau trupul În negativul unei fotografii cu detalii și forme incredibil de clare În jetul de lumină al apei. El și Flavius-Tiberius Îl priveau amuzați. Grațian aștepta ca ea să se oprească, iar ea aștepta ca el să facă ceva sau să renunțe la același știut răspuns orgolios care pe ea o scotea din sărite. Era vară. Încă o vară. Stăteau În iarbă toți patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liceu cu un Grup școlar minier. Nu știi niciodată „cine câștigă, cine pierde”, a răspuns el, aparent În doi peri, dar cu referințe culturale precise care nu i-au scăpat Reginei. Și mie Îmi place Paul Celan, a replicat ea amuzată, dar versul acesta nu l-a Împiedicat să plutească pe Sena ca un bateau-mouche. Într-o zi, când ai chef, o să-mi răspunzi poate la Întrebare. Știu să aștept... Asta a fost tot. Când a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție și de această căldură uitată a privirii ei, În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva mai simplu. Dacă este simplu, atunci la ce ne mai servește? O boambă de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i de rîs? Muream de rîs cum povestea mama. Săreai într-un picior și făceai: oh, ah, ohoho, aoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iert, fiindcă te așteaptă o zi foarte grea...” „Adică?” „Păi, pe lângă pacienți, mai ai de <susținută - În fața profesorului - lucrările pregătite În vederea pasului următor În cariera ta universitară”. „Am mai spus-o eu: ești un rău necesar - i-a răspuns Gruia, amuzat. „Cum o sucești, cum o răsucești, tot pe a ta vrei să fie. Ai noroc Însă, că nu mă pot supăra pe tine. Îți doresc succes, prietene, fiindcă În asemenea situație nu merge spusa: <Nihil sine bafta, magna cum propteauaă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bilet de ieșire unui pacient... Lucrurile devin Însă mai complicate dacă este vorba despre un deces produs În spital. Aceste lămuriri nu i-au spus prea multe, ba s-a simțit jignit și drept urmare a plecat cu un bună ziua sec. Amuzat, Gruia a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bine ai venit. Te văd cu o anume lumină În ochi, lucru care mie Îmi lipsește. Și știi de ce. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Păi, nu sunt prea multe noutăți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alte scopuri, de Securitate. ― Dacă stau și analizez comportamentul lui profesional, Îți dau dreptate. ― Și ce e de făcut, domnule profesor, cu acest individ, pentru a scăpa de el? Profesorul a rămas câteva clipe pe gânduri. Apoi a răspuns, puțin amuzat: ― Știi că nu vreau să pierd o asemenea „comoară”? La auzul acestei Întrebări-afirmație, Gruia a făcut ochii mari. ― Explicați-mi și mie cum de nu vreți să pierdeți așa un „Încurcă lume”, domnule profesor? Ba și periculos pe deasupra. ― Simplu. Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și vreun han pe acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a fost. Când se aflau bine așezați pe pernele birjei, Nicu a poruncit: ― La Breazu, jupâne! ― La Breazu mergem, domnule profesor - a răspuns birjarul amuzat. Cei doi cai alergau cu pas ușor pe calea Copoului. Profesorul, ținând-o pe Lia de mână, vorbea despre locurile pe unde treceau: ― Pe aici, pe vremuri se afla Bariera Copou. Colo, pe Sărărie, se găsea chiristegia, loc de unde puteai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul ăsta al tău, Mițo? se miră și maica. Mmmm, mmmm!... se porni s-o cheme Ștefănel, așezându-se pe pragul ușii de la intrare și începând să bată cu palma pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]