490 matches
-
nici o lună de la primirea cererii, adică la 20 februarie, arătându-se convinsă de abilitățile științifice și practice, probate prin documente, ale semnatarului demersului, ca și de "haractirul său cinstitor", îi comunica informația că, între timp, ceruse domnitorului Mihail Sturdza, prin anafora, înalta încuviințare ca solicitantul să îndeplinească funcția de "profesor la numitul institut și povățuitor școalei mecanice". Cum și "luminata rezoluție" domnească venise între timp, la 10 februarie același an, Epitropia se afla deplin îndreptățită a-l și oficializa ca "profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
societatea și urbea care l-au adoptat ca pe un vrednic fiu. Argumentele sale au convins și de astă dată guvernul, care, exprimându-și acordul de principiu și implicând răspunderea Eforiei pentru transpunerea acestuia în practică, a supus proiectul, prin anafora, aprobării domnitorului. Firește, Mihail Sturdza, care se voia (și era) un partizan al modernizării țării, conduită confirmată și de apologetul său, Manolache Drăghici 19, nu putea să nu aprobe o asemenea inițiativă, menită a asigura capitalei "o nouă înfrumusețare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
să aprobe, în ultimă instanță, cererea acestuia de a i se acorda o pensie guvernamentală. Abia la 4 aprilie, același an, Secretariatul de Stat al Moldovei era în măsură a comunica Departamentului reclamat soluția dată de Sfat și transmisă, prin anafora, domnitorului, de "a se hărăzi d-sale comisului Mihailic de Hodocin pensia, a treia parte din leafa de 750 lei pe lună, cursul Vistieriei, ce primea în slujba de idraulic". Asta însemna doar 250 de lei pe lună, o pensie
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
întrunire. Pentru a dovedi folosul cel mântuitor și înrâurirea ce au băile și înotarea asupra sănătății omului, împărtășim următoarea disertație a d<umisale> profesorului doctor aga C. Vârnav. Cinstitul Sfat Administrativ, prețuind asemenea temeiuri, au supus Preî<nălțatului> Domn, prin anafora, acest proiect, carele au câștigat și luminata întărire, încât au rămas a se pune în lucrare de Eforia capitaliei. Disertație asupra scăldătoarei reci și asupra înotului Precum nu putem tăgădui că sănătatea omului este cel mai scump dar ceresc care
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu adâncă supunire, pe cins<ti>ta Epitropie a Casei Apelor ca să binevoiască a mă despăgubi după cuviință pentru toate cheltuielile de mai sus arătate ce am făcut în trebile apeducului. Mihailik de Hodocin Iași, 11 dechemvrie 1843 [Rezoluție:] Prin anafora, să să aducă la cunoștința Înălțimii Sale, spre a să încuviința vreo remunerație. C. Sturdza ș.a. SJIAN, Departamentul Lucrărilor Publice Moldova, dosar 292/ 1843, f. 12. 7 28 septembrie 1844 Cătră Cinst<ita> Epitropie a Casei Apelor Potrivit cu a me
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
că voi fi cinstit măcar cu un atestat mărturisitoriu. La 11 dechemvri trecut, am fost cerut o despăgubire de la Epitropia de atunce, care, fără a cerceta cheltuielile mele, au căpătat de la Pre Î<nălțatul> Domn o întăritură pe a ei anafora, prin care mi s-au rânduit 200 galbini drept remunerație, care bani pe rând am și primit, declarând totodată însă că nu mă pot împăca cu astă somă, fiindcă numai ținerea familiei mele și cheltuielile extraordinare ce, în curs de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
binevoi a lua în dreaptă băgare de samă întemeiatele ceriri mai sus propuse, le va înfățoșa după cuviință Preaînălțatului Domn și-i va mijloci o despăgubire dreaptă și cuvenită. Mihalic de Hodocin 1848, mai, 25, Iași [Rezoluție:] Să va face anafora cu prescrisăle împregiurări a cererii jăluitoriului. Balș SJIAN, Departamentul Lucrărilor Publice, Moldova, dosar 292/ 1843, f. 53. 10 <1851> <Memoriu> Fabricile de f<i>er, în privirea altor fabrici, au următoarili folosuri însămnătoare: 1. Materialurile trebuitoare pentru producirea ferului sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leonțiu preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei, cărora li se adaugă uneori rima. De asemenea, utilizează un mare număr de cuvinte care, pînă la el, nu se întîlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglôssos în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vers, de sunete care apar la începutul unui grup și la sfârșitul altuia, sau la sfârșitul unui vers și la începutul versului următor, sau la începutul fiecărui vers, sau doar în poziție finală. Penultimul grup corespunde figurii de stil a anaforei. Ultimul include fenomenul comun al rimei. Conform acestei clasificări, rima apare doar ca un exemplu de repetiție a sunetelor și nu trebuie studiată excluzând fenomenele analoge, cum ar fi aliterația și asonanta. Nu trebuie să uităm că efectul acestor figuri
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
căutând să le descopere unitatea de substanță. El este cel care trebuie să elimine eventualele incoerențe (altfel spus, cercetări sau ipoteze abandonate). El este cel care trebuie să înlocuiască repetițiile cu eventualele variante (sau, dacă nu, să considere repetițiile drept anafore pasionale). În fața sa se află o „serie” de scrieri ale căror date, înșiruite, corespund mai mult sau mai puțin: o „serie” de scrieri prime și o „serie”, mai lipsită de pretenții, de scrieri interactive, întăritoare, documentare. Desigur, ochiul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Caietul l-am cumpărat ieri; Caietele le-am cumpărat ieri). În schimb, pronumele neutre care nu au un antecendent nominal (neutrul anominal) au formă de feminin la singular. Este vorba de unele pronume expletive (a luat-o la sănătoasa) și anafore rezumative (Asta încercam să îți spun). Apare astfel o diferență de formă între pronumele neutre cu antecedent nominal și cele fără antecedent nominal. În ceea ce privește trăsătura de număr, și controlorul, și ținta au două valori: singular și plural. Acordul în număr
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantive [+Animat] se face pe baze semantice. Dacă cel puțin unul dintre referenții termenilor coordonați este masculin, acordul adjectivului predicativ se face la masculin. Această generalizare poate fi extinsă și la acordul formelor pronominale, în diverse poziții sintactice (dublarea clitică, anafora intra- și interfrastică): (86) I-am întâlnit pe Ion și colegele lui în Piața Romană. (87) M-am întâlnit cu Ion și colegele lui de grupă. Ei veneau dinspre Piața Romană, eu, dinspre Piața Revoluției. (88) Dana și Dan își
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ia o formă circulară sau sinusoidală, în spirală sau atectonică; relativizarea tuturor convențiilor scenice - tehnici compoziționale în creația lirică: secvențe poetice în relație de opoziție, de simetrie (simetrie conceptuală/simetrie formală) sau de recurență (repetiția cu rol compozițional: refrenul, laitmotivul, anafora, epifora etc.), tehnica paralelismului, a contrapunc tului etc. Structura (fr. composition, lat. structura - „construcție, ordine“) unei opere literare vizează modul de configurare a universului ficțional, a viziunii artistice, după o logică internă. Aceasta structurează elementele esențiale ale textului literar, determinând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nivel lexical (repetiția simplă) sau la nivel sintactic: - repetiția simplă (lexicală): Și plutești, plutești, plutești, / Printre alge, printre pești / Și înoți, înoți, înoți, / Până simți că nu mai poți. (Gellu Naum); Ningea, ningea, ningea peste Colentina / demult, demult... (M. Cărtărescu) - anaforă (repetiție sintactică: prezența unui cuvânt/a unei sintagme la începutul mai multor versuri/enunțuri): Măcar câteva crâmpeie, / Măcar o țandără de curcu beie, / Măcar nițică scamă de zare (T. Arghezi); MANOLE: Frica, Mira. Frica de drumul pe care mă găsesc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
număr mai mare de unități în textul traducerii, ca un reflex al lipsei de corespondență între semnificațiile și funcțiile cuvintelor din limbi diferite. V. autor, cuvînt. DUBOIS 1973; DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN ANAFÓRA. În retorică, prin anaforă se înțelege figura sintactică obținută prin repetarea aceluiași cuvînt sau aceleiași sintagme la începutul unor enunțuri succesive sau al unor segmente succesive de enunț: El se scutură și zice:/ În zadar, tu vrăjitoare/ Aduci viforul pe-aice/ Aduci zile fără
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viforul pe-aice/ Aduci zile fără soare/ În zadar îngheți pămîntul/ Ucizi florile și stupii/ Și trimiți moartea cu vîntul/ Și trimiți foamea cu lupii/ În zadar a ta suflare/ Apa-n rîuri o încheagă". (Alecsandri). Frecvent utilizată în poezie, anafora are ca efecte emfaza, melodicitatea și simetria textuală. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, prin anaforă se înțelege o relație complexă de dependență ce se stabilește între
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
suflare/ Apa-n rîuri o încheagă". (Alecsandri). Frecvent utilizată în poezie, anafora are ca efecte emfaza, melodicitatea și simetria textuală. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, prin anaforă se înțelege o relație complexă de dependență ce se stabilește între două expresii referențiale dintr-un discurs, care face ca identificarea corectă a referentului celei de-a doua expresii (numită expresie anaforică sau, pe scurt, anaforic) să fie condiționată de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precedă ocurența celei de-a doua expresii). Ex.: Paul1 a venit tîrziu acasă. El1 nu știa că prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice al căror referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
personal nu trimite la un referent identic cu cel la care trimite antecedentul un pui grăsuț și proaspăt.). C) Abordarea generativă propune de asemenea o analiză a relației între pronume și antecedent realizată la nivel strict lingvistic. Definirea conceptului de "anaforă" se bazează pe definirea conceptelor de "legare" și de "c-comandă" [în structura arborescentă a frazei descrisă de gramatica generativă, un nod A c-comandă un nod B dacă (a) A nu domină B și invers, și (b) fie (i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei, dar devine greu aplicabilă la nivelul discursului, atunci cînd distanța dintre anaforic și antecedent este considerabil. D) Abordarea memorială pleacă de la ideea că anafora (pronominală) este un proces prin care o expresie anaforică trimite la o entitate deja cunoscută de interlocutor sau prezentă în memoria sa discursivă. Folosirea unui pronume e condiționată de existența în memoria discursivă a unui referent accesibil. Abordarea memorială stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reală), adepții abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) și nu poate explica cum face pronumele anaforic selecția referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]