332 matches
-
cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3. Tot atunci 2 a dus acolo 1 toată mobila bunicilor. Așa3 a rezolvat problema evacuării.), anaforă verbală (Ana [și-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbală (Ana [și-a cumpărat o casă]1. O s-o faci1 și tu la un moment dat.), anaforă numerală (Ana și-a cumpărat trei case1. Două1' sînt la țară.), dar și anaforă zero sau vidă (nu există practic o expresie anaforică, ci un loc gol într-un lanț referențial, care trebuie completat grație informațiilor furnizate de cotext: [Ana și-a cumpărat o casă2]1. Știai [Ø]1?[Ø]2 E frumoasă și bine întreținută.) Și anumite adjective pot conferi valoare anaforică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anaforică, ci un loc gol într-un lanț referențial, care trebuie completat grație informațiilor furnizate de cotext: [Ana și-a cumpărat o casă2]1. Știai [Ø]1?[Ø]2 E frumoasă și bine întreținută.) Și anumite adjective pot conferi valoare anaforică unor expresii nominale, chiar atunci cînd substantivul e nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în interiorul aceleiași fraze: Paul a luat o carte 1 ca s-o1 răsfoiască.) sau transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o carte. A răsfoit-o și a pus-o înapoi pe raft
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în interiorul aceleiași fraze: Paul a luat o carte 1 ca s-o1 răsfoiască.) sau transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o carte. A răsfoit-o și a pus-o înapoi pe raft.), și chiar despre o anaforă propozițională (Paul1 mi-a vorbit despre cartea lui1.) sau extrapropozițională (anaforicul și antecedentul se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o carte. A răsfoit-o și a pus-o înapoi pe raft.), și chiar despre o anaforă propozițională (Paul1 mi-a vorbit despre cartea lui1.) sau extrapropozițională (anaforicul și antecedentul se găsesc în aceeași frază, dar în propoziții diferite). La nivel pragmatic, se poate face distincția între anaforele coreferențiale (antecedentul și expresia anaforică trimit la același referent: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și chiar despre o anaforă propozițională (Paul1 mi-a vorbit despre cartea lui1.) sau extrapropozițională (anaforicul și antecedentul se găsesc în aceeași frază, dar în propoziții diferite). La nivel pragmatic, se poate face distincția între anaforele coreferențiale (antecedentul și expresia anaforică trimit la același referent: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul/Cartea/Acesta 1 i-a lăsat un gust amar.), anaforele divergente (nu se poate vorbi despre identitate referențială între antecedent și expresia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trimit la același referent: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul/Cartea/Acesta 1 i-a lăsat un gust amar.), anaforele divergente (nu se poate vorbi despre identitate referențială între antecedent și expresia anaforică: Ana îi întinse mîinile 1. Ion i le prinse în ale2 sale.) și anaforele inclusive (există doar o identitate parțială între referentul antecedentului și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1, chiar și pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
divergente (nu se poate vorbi despre identitate referențială între antecedent și expresia anaforică: Ana îi întinse mîinile 1. Ion i le prinse în ale2 sale.) și anaforele inclusive (există doar o identitate parțială între referentul antecedentului și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1, chiar și pe cele mai prost scrise 1'.) În funcție de relațiile lexico-semantice dintre antecedent și expresia anaforică, se poate vorbi de anafore lexicale fidele (anaforicul și antecedentul conțin același lexem: Paul tocmai a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale2 sale.) și anaforele inclusive (există doar o identitate parțială între referentul antecedentului și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1, chiar și pe cele mai prost scrise 1'.) În funcție de relațiile lexico-semantice dintre antecedent și expresia anaforică, se poate vorbi de anafore lexicale fidele (anaforicul și antecedentul conțin același lexem: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul 1 i-a lăsat un gust amar.), anafore lexicale infidele (între antecedent și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identitate parțială între referentul antecedentului și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1, chiar și pe cele mai prost scrise 1'.) În funcție de relațiile lexico-semantice dintre antecedent și expresia anaforică, se poate vorbi de anafore lexicale fidele (anaforicul și antecedentul conțin același lexem: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul 1 i-a lăsat un gust amar.), anafore lexicale infidele (între antecedent și expresia anaforică există o relație de sinonimie, sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate vorbi de anafore lexicale fidele (anaforicul și antecedentul conțin același lexem: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul 1 i-a lăsat un gust amar.), anafore lexicale infidele (între antecedent și expresia anaforică există o relație de sinonimie, sau de tip hiponim-hiperonim, sau de tip metaforic: Ana a pus în toată grădina rochița-rîndunicii1. Zorelele alea1 au invadat tot, chiar și ușile de la beciuri. Floarea 1 înveselește peisajul, mai ales vara, cînd atît de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toată grădina rochița-rîndunicii1. Zorelele alea1 au invadat tot, chiar și ușile de la beciuri. Floarea 1 înveselește peisajul, mai ales vara, cînd atît de fragilele volane albe și mov1 răsar în locurile cele mai neașteptate.), anafore asociative (între antecedent și expresia anaforică există o relație de tip parte-întreg; se pot distinge anafore meronimice, locative, funcționale, actanțiale: Ana și-a comandat [o pereche de pantofi de dans]1. Pingelele 1' sînt aurii. Cizmarul 2 a avertizat-o că nu sînt foarte rezistente.), anafore
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și din punct de vedere discursiv (exprimarea polifoniei, manipularea receptorului se realizează și prin modul în care sînt construite anaforele; dăm doar un exemplu de manipulare, extras din Zodia Cancerului, unde Sadoveanu utilizează voit un demonstrativ ce poate fi interpretat anaforic: - Măria-ta, nebuniile mele au contenit de cînd Dumnezeu a apăsat asupra noastră mîna sa. Pentru ceea ce am săvîrșit cînd eram buiac și fără grijă, m-a judecat la Stanbul vizirul 1? și n-a socotit că trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acel care stă asupra noastră, a tuturora 1./ - Să iau pildă de la necredincios, beizade?/ - De la Dumnezeu, măria-ta.) Trebuie precizat că, în anumite texte, putem vorbi de o anaforă "raportată" în cazul unor expresii referențiale ce pot fi interpretate ca anaforice din punctul de vedere al cititorului, dar ca deictice din punctul de vedere al "vocii" ce le enunță (ca în următorul citat din Zodia Cancerului, de M. Sadoveanu: Urcînd scările, de Marenne găsi sus binecuvîntarea înalt prea sfinției sale părintelui Dosoftei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prea sfinției sale părintelui Dosoftei 1. [...]"Iată un lucru la care nu m-așteptam, cugetă domnul de Marenne, căci mie îmi plac prelații dîrzi [...]. Într-o țară străină, mai ales, îl prefer pe acesta 1". De asemenea, trebuie făcută distincția dintre anaforicele metalingvistice (referentul expresiei anaforice, expresie care conține un termen de metalimbaj, este un segment lingvistic anterior luat ca atare: "Cine știe!"1 Aceste două vorbe 1 tresăriră în el cu nădejde și cu mîhnire. Sadoveanu), deicticele textuale (referentul expresiei referențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1. [...]"Iată un lucru la care nu m-așteptam, cugetă domnul de Marenne, căci mie îmi plac prelații dîrzi [...]. Într-o țară străină, mai ales, îl prefer pe acesta 1". De asemenea, trebuie făcută distincția dintre anaforicele metalingvistice (referentul expresiei anaforice, expresie care conține un termen de metalimbaj, este un segment lingvistic anterior luat ca atare: "Cine știe!"1 Aceste două vorbe 1 tresăriră în el cu nădejde și cu mîhnire. Sadoveanu), deicticele textuale (referentul expresiei referențiale care conține un termen
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmă plantații.; Maria a întîlnit-o pe Ana. Prima a îmbrîncit-o pe cea de-a doua.) În semiotică, anafora este definită ca funcție de bază a textului semiotic general, prin care sînt indicate, "arătate" entitățile înaintea oricărei structuri fonologice sau semantice. Funcția anaforică este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA 1969; TODOROV 1970; MAILLARD 1974; HALLIDAY - HASAN 1976; MILNER 1982; TASMOWSKI-DE RYCK 1994; KLEIBER 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trăsături presupun însă o autonomie referențială, conferită de capacitatea unei expresii de a avea semnificație lexicală, cînd își determină prin sine însuși referentul în momentul utilizării. În această perspectivă, se poate constata că multe cuvinte sînt lipsite de autonomie (demonstrativele, anaforicele, deicticele etc.), deoarece sînt dependente de contextul lingvistic pentru a li se putea atribui o referință și, ca atare, primesc statut referențial numai prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el ca expresie cataforică (Porunca mea este astfel 1: [să plece pe loc comisul la Suceava] 1.). Ca și anafora, catafora este o relație cu funcții specifice din punct de vedere referențial, textual și discursiv. Deși expresiile referențiale cataforice și anaforice au particularități ce trebuie identificate pentru fiecare limbă în parte, există similitudini de funcționare a anaforelor și cataforelor în diversele limbi. V. anaforă, deictic, referent. BÜHLER 1934; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. SM CATEGORIZARE. Prima formă a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]