1,799 matches
-
este o colecție de anale scrise în limba engleză veche, care descrie istoria anglo-saxonilor de la creștinzarea Angliei până la mijlocul secolului al XII-lea. Analele au fost scrise prima dată la sfârșitul secolului al IX-lea, probabil la Wessex, în timpul domniei regelui Alfred cel Mare. S-
Cronica anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318188_a_319517]
-
este o colecție de anale scrise în limba engleză veche, care descrie istoria anglo-saxonilor de la creștinzarea Angliei până la mijlocul secolului al XII-lea. Analele au fost scrise prima dată la sfârșitul secolului al IX-lea, probabil la Wessex, în timpul domniei regelui Alfred cel Mare. S-au făcut copii multiple ale manuscriptului, care apoi au fost distribuite mănăstirilor din Anglia, acestea fiind apoi completate cu
Cronica anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318188_a_319517]
-
retribuție, mulțumindu-se cu pensia militară. Un ziar maghiar l-a numit "titanul cinstei". Pentru activitatea sa ca primar, la data de 30 noiembrie 1930, i s-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare” al Timișoarei. A finanțat publicarea revistei "Analele Banatului" și ridicarea statuii pentru Pavel Vasici-Ungureanu. Prin Înalt Decret Regal cu nr. 1142/14 din 3 aprilie 1931, regele Carol al II-lea i-a conferit generalului Ordinul „Ferdinand I” în grad de comandor. Domășnean a fost înmormântat în
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
mitul lui Cain și Abel; fiica mezină, Issy (Isolda), față de care HCE nutrește sentimente incestuoase și care a fost modelată după personalitatea Luciei Joyce. Lor li se alătură un personaj colectiv, "„Mamalujo”", sau mai degrabă patru personaje nediferențiate, care evocă "Analele celor patru maeștri" (o cronică irlandeză medievală), pe cei patru evangheliști (în engleză, Matthew, Mark, Luke, John) sau cele patru provincii ale Irlandei. Caracterul ciclic al romanului, început și terminat la mijlocul aceleiași fraze (Harriet Weaver compară romanul cu un uroborus
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
satul Vicovu de Jos. Lăcașul de cult a fost adus în Bilca în anul 1818 și așezat în livada lui Ion Bălan, unde s-a constituit ulterior cimitirul satului. Primul preot cunoscut la Bilca este Dimitrie Bunceac (scris Bunczak în analele Episcopiei Bucovinei); el a scris egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, la 4 martie 1827, pentru a-l ruga să-i împrumute o mie de cuie de draniță, altfel se temea că o să-i plece meșterii și să nu-i mai poată
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
sfințită de părintele Sofronie, Episcopul Râmnicului Noului Severin, în anul 1916, înainte ca Primul Război Mondial ajungă și în zona Câmpu Părului și înainte ca să fie terminată.Așadar, înainte ca România să intre în război, satul Câmpu Părului exista deja. Analele istoriei și documentele aflate la Primăria comunei Obârșia, arată faptul că satul Câmpu Părului s-a înființat în jurul anului 1885. Acesta s-a născut prin mutarea în zonă a celor care, în urma primirii pământului (prin Reforma Agrară de la 1864), s-
Câmpu Părului, Olt () [Corola-website/Science/301958_a_303287]
-
cumpărat casa, astăzi muzeu) și care cuprindea, în afara a nenumărate bunuri și terenuri și „22 stânjeni moșie, în hotarul Ștefeștilor” . În veacul următor, Ștefeștii sunt menționați și de Dionisie Fotino în „Istoria generală a Daciei...” (1815), dar apar și în Analele parlamentare din 1831, când se precizează că localitatea nu are decât 42 familii și făcea parte din Plaiul Teleajen al județului Săcuieni . Referitor la numele satului Scurtești, se spune că numele se trage de la un căpitan al lui Șerban Vodă
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși, prima apariție documentară a localității are loc abia în 1831, în Analele parlamentare, unde e adevărat că se precizează că însumează 128 de familii, adică de trei ori populația Ștefeștilor. Atât satul Ștefești cât și Scurtești s-au constituit ca așezări unde vom întâlni atât proprietate boierească dar și proprietatea țăranilor moșneni
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Philologia, revistă acreditată CNCS, categoria B și indexată în numeroase baze de date internaționale. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Anuarul Institutului de Cercetări Socio Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române din Târgu-Mureș, Limba română (Chișinău, Republica Moldova), Libraria, Târgu-Mureș, Analele Universității din Oradea, Fascicula Limba și Literatura Română (ALLRO), LitArt, Târgu-Mureș. De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice și cronici literare în majoritatea revistelor de cultură din țară: “România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Viața Românească”, „Ramuri
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila că așezare importantă a Țarii Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
în iunie 1828 când, îndată după ocuparea cetății de către ruși, supraveghează recensământul ce are loc în această lună, atât în oraș, cât și în satele fostei raiale. Mihai Popescu, Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila în 1828, în Analele Brăilei din anul 1932, IV, 4, p. 9-64. Titlul conține o inadvertenta cronologică: ”Catagrafie de toate familiile ce s-au găsit în toate satele județului și orașul Brăila, 1828, iunie 1. Cetatea nu căzuse încă la 1/13 iunie, deci
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
ajuns la Constantinopole, bizantinii i-au numit "ros" (în limba greacă "Ρως") și i-au considerat diferiți de slavi. În "De Administrando Imperio" sunt date numele cataractelor Niprului atât în limba "roșilor" cât și a "slavilor". Denumirile roșe erau: În Analele Sfanțului Bertan este relatat că la curtea împăratului Louis al II-lea din Ingelheim a sosit în vizită în 839 (același an în care varegii au apărut pentru prima oara în Constantinopole) o delegație din Imperiul Bizantin. În această delegație
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
franci etc. Istoria este povestită din punctul de vedere al unui longobard și este prețioasă în special pentru relațiile franco-longobarde. Printre sursele sale, Paul utilizează documentul intitulat "Origo gentis Langobardorum", "Liber pontificalis", istoria pierdută a lui Secundus de Trento și analele pierdute de Benevento; el a mai făcut uz de cunoscutele scrieri elaborate de Beda Venerabilul, Gregor de Tours și Isidor din Sevilla. Înrudită cu această lucrare este o alta elaborată de Paul Diaconul, anume "Historia Romana", o continuare a "Breviarium
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
din ele sub egida Academiei române prin Institutul de studii și cercetări socio-umane „C.S. Nicolaescu-Plopșor” din Craiova. Are preocupări în domeniul istoriei României, făcând descoperiri interesante pe teritoriul localității natale, Grojdibodu, și zonele adiacente, pe care le-a publicat în "Analele Academiei române". Face parte din asociații ale etnicilor români din Bulgaria și Serbia, întreține permanent legături cu aceștia participând la Simpozioane și întâlniri în zonele Vidin-Bregovo, Oreahovo-Dolni Vadin-Ghighen din Bulgaria și Cladovo-Dolni Mihailovăț-Negotin-Bor din Serbia. În calitatea sa de cadru
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
armonizarea legislației cu standardele comunitare - Pedeapsa ca o consecință a infracțiunii. Crime, delicte, contravenții", Ed. Fundației „România de mâine”, București, 2005; "Globalizare și identitate - Dezvoltarea durabilă- deziderat al integrării României în spațiul european", Ed. Universității „Constantin Brâncuși” Tg. Jiu, 2006; "Analele Universității din Craiova"' - "Un document inedit din 1545 despre satul Grojdibodu- județul Romanați", Ed. Universitaria, Craiova, 2003; "Analele Universității Spiru Haret, București", Seria economie - "Armonizarea legislației în domeniul administrației publice în perspectiva aderării la Uniunea Europeană", Ed. Mondo Ec., București, 2002
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
mâine”, București, 2005; "Globalizare și identitate - Dezvoltarea durabilă- deziderat al integrării României în spațiul european", Ed. Universității „Constantin Brâncuși” Tg. Jiu, 2006; "Analele Universității din Craiova"' - "Un document inedit din 1545 despre satul Grojdibodu- județul Romanați", Ed. Universitaria, Craiova, 2003; "Analele Universității Spiru Haret, București", Seria economie - "Armonizarea legislației în domeniul administrației publice în perspectiva aderării la Uniunea Europeană", Ed. Mondo Ec., București, 2002; "Analele Universității Spiru Haret, București", Seria economie - "Probleme de drept internațional privat privind contractul de vânzare-cumpărare internațională", Ed.
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
Universității din Craiova"' - "Un document inedit din 1545 despre satul Grojdibodu- județul Romanați", Ed. Universitaria, Craiova, 2003; "Analele Universității Spiru Haret, București", Seria economie - "Armonizarea legislației în domeniul administrației publice în perspectiva aderării la Uniunea Europeană", Ed. Mondo Ec., București, 2002; "Analele Universității Spiru Haret, București", Seria economie - "Probleme de drept internațional privat privind contractul de vânzare-cumpărare internațională", Ed. Fundația România de Mâine, București, 2003; "Dreptul românesc în context european - Răspunderea pentru viciile lucrului vândut - The responsibility for vices of the sold
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
a trei mari scriitori necreștini de la sfârșitul secolului I e.n. și începutul secolului al II-lea - Tacit, Suetoniu și Pliniu cel Tânăr. Totuși ele sunt în general referiri la "creștinii" timpurii și nu la Isus ca persoană istorică. Tacit în "Anale", scrise în jurul anului 115, îl menționează pe "Christus", fără prea multe detalii istorice. Există o referință obscură la un lider evreu numit „Chrestus” în Suetoniu. Conform lui Suetoniu, cap. 25, s-au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
sale) este posibil ca Iustin să fi menționat acest text, deși asta ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
fost într-adevăr autorii incendiului și că ar fi avut obiceiul să incendieze orașe. Pe de altă parte, referitor la tăcerea lui Tertulian, în lucrarea lui Apologeticus toate citatele din Tacit provin din lucrarea lui Tacit "Istoriile" și niciunul din "Anale", ceea ce ar putea sugera că Tertulian nu dispunea de lucrarea "Anale". În ceea ce privește tăcerea lui Eusebiu (episcop al Cezareei, Palestina), se argumentează că, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină), este posibil să nu fi fost familiar cu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
să incendieze orașe. Pe de altă parte, referitor la tăcerea lui Tertulian, în lucrarea lui Apologeticus toate citatele din Tacit provin din lucrarea lui Tacit "Istoriile" și niciunul din "Anale", ceea ce ar putea sugera că Tertulian nu dispunea de lucrarea "Anale". În ceea ce privește tăcerea lui Eusebiu (episcop al Cezareei, Palestina), se argumentează că, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină), este posibil să nu fi fost familiar cu scrierile lui Tacit, scrise în latină. Un alt argument în favoarea ideii
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
plus stilul și conținutul capitolului este tipic pentru Tacit, pasajul se încadrează bine în context, iar pasajul reprezintă încheierea necesară întregii discuții despre incendierea Romei. Ceea ce ar explica faptul că acest pasaj nu este înlăturat din nicio ediție modernă a "Analelor" lui Tacit. De exemplu R. E. Van Voorst a observat că ar fi fost improbabil ca niște creștini să fi interpolat ulterior „astfel de remarci care defăimează creștinismul”. John P. Meier susține că nu există vreo dovadă istorică sau arheologică
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi"“ . Fruntașul junimist menționează enunțul ,formă fără fond“, destul de rar, dar aceasta s-a impus ca una dintre cele mai populare sintagme
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-un centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din 881 în Analele Salzburgului. Referirea a fost făcută în contextul unor lupte cu ungurii. Anul 955 a avut un rol hotărâtor asupra dezvoltării ulterioare a Vienei după ce în acest an regele francilor de est Otto I i-a învins pe unguri în bătălia
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
de astăzi din Ucraina au locuit preponderent pe teritoriul Principatului Moldovei, dar au colonizat și pământuri de la est de Nistru, înființând așezări în Transnistria (practic nepopulată pe atunci): Bârzula, Codâma, Ocna Roșie, Ananiev, ș.a. Astfel, pe la 1150 este atestat în analele rusești orașul "Bolohov". Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul "Bolohov" se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVII-lea (1681 - 1683
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]