25,745 matches
-
Statele Unite, dominat masiv de criticul de artă. Scriitorul se întrevede rar, ca în reconstituirea unei idile pline de poezie pe lac, povestită de un prieten și mai ales în scrisorile adresate prozatorului Traian Filip și Otiliei Cazimir, care sunt mai analitice și beneficiază de un stil mai vioi, mai elaborat. Petru Comarnescu declara că ținea jurnalul cu destulă dificultate, socotindu-l util, ca informație pentru un viitor roman al generației sale, idee la care va reveni și în alte rânduri, fără
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
cele privind poezia. Astfel, în cel intitulat Romanul roman, criticul constată că literatura noastră se găsește pe calea maturizării după afirmarea ca romancier a lui Liviu Rebreanu. Curând, are loc o “lirizare a epicii”, o “lirizare a ideilor”, specifice “romanului analitic sau subiectiv”, în perioada interbelică acesta fiind considerat superior celui epic. Vladimir Streinu distinge între epicul pur, mai exact, romanul de acțiune în care “evenimentele, gonite trepidant, nu au răgazul să se întemeieze psihologic” și romanul modern, unde autorul “ține
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
o mai veche prejudecată, Streinu aruncă o privire asupra romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu, unde “stilul suferă în fiecare pagină”. Ea “scrie incorect, fără stil, și totuși criticul se vede silit a-l lăuda... în aceeași măsură cu, de pildă, simțul preciziei analitice, atât îl servește de bine să pătrundă în miezul glorios al operei”. Stilul e o expresie a epocii: “Din Filimon și chiar H. P.-Bengescu se va putea afla totdeauna cum trăia, dar și cum vorbea «protipendada» Bucureștiului de la 1820
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
sunt laturile cele mai lungi ale tradiției noastre literare”. Despre Hortensia Papadat-Bengescu, Vladimir Streinu a înscris observații esențiale în studiul Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
pe care cercetătorul le postulează de la începutul lucrării sale”. Aspectele speciale pe care esteticianul le descoperă în cursul investigațiilor sale nu fac decît să detalieze și să aprofundeze obiectul ca totalitate, dat și presupus de la început. Demersul esteticii este deci analitic, estetica reprezintă un ansamblu deductiv. „Din această pricină... orice cercetare estetică manifestă o tendință spre sistem”. Dacă ne vom întreba care este acea concepție despre valoarea estetică și, mai ales, despre opera de artă, care este postulată la „începutul” Esteticii
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
cultură. Geniul îți dă rezistența, cultura, lărgirea orizontului. Și într-un oarecare răstimp, am putut constata la Dna. Pârvulescu amîndouă aceste însușiri. Cartea domniei sale despre București întrunește toate calitățile unei opere majore și obiective. Scrisă olimpian și cu mult spirit analitic, ea este departe de caracteristica aceea a literaturii ruse care a introdus și la noi misticismul bolnăvicios. Episoadele se succed logic, personajele, reale sau doar cu o aparență de realitate, se înscriu într-o ordine rațională și nimic nu cade
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
danțului oșenesc (gen pe care ar fi fastidios să-l descriu aici, dar pe care vă recomand să nu-l identificați cu jocul!). Fără a înceta o clipă să se aplece asupra acestui danț, ea propune pe parcurs soluții metodologice, analitice și interpretative proaspete, curajoase și înnoitoare pentru etnomuzicologia contemporană. Și mai mai izbutește ceva, care mie mi se pare prețios: găsește o modalitate de a comunica atractiv și inteligibil demersurile și rezultatele demersurilor etno-muzicale unui public care nu se rezumă
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
deja clișeu, în "contemporanul nostru" - cel puțin să ni-l redea în toată complexitatea lui de poet autentic. Convinsă că "Iuvenal ironicul are mai multe șanse să placă postmodernilor decît moralistul sau declamatorul", autoarea stăruie apoi în cele cinci studii analitice extrem de aplicate, asupra modului în care mecanismele ironiei funcționează efectiv, caută cu răbdare punctele de acroș, folosindu-se în același timp de o bibliografie impresionantă ca de un instrument de investigație funcțional. Ceea ce mai merită, apoi, semnalat, este faptul, că
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru o clipă, androginismul primordial-angelic de tipul swedenborgian din romanul lui Balzac Séraphîta, în care Seraphitüs și Seraphîta (animus și anima în termenii psihologiei analitice a lui C.G. Jung) nu sunt decît una și aceeași ființă spirituală, Seraphîtüs-Seraphîta, natură dublă. Dar în cazul nuvelei Remember, în loc de o dualitate de tipul "și/și", a împlinirii în unitate, avem de a face cu una negativă, de tipul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante în sine și luminoase pentru explicarea operei lui Cantemir, nu sînt mai puțin profitabile în perspectiva întregii istorii a literaturii române vechi și a spiritului ei care, în pofida rezistenței la lectură comună de tip "epic", dezvăluie multiple noutăți în
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă mai dinamice generații, cea a lui Gib Mihăiescu, Anton Holban, Octav Șuluțiu, creatori aceștia despre care s-a afirmat că, prematur dispăruți, nu și-au
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
1, ne întărește, dimpotrivă, opinia că cel puțin autorul romanelor O moarte care nu spune nimic, Ioana, Jocurile Daniei, al nuvelei Bunica se pregătește să moară, al Paradei dascălilor a dat tiparului o operă unitară, profund originală, de labirintice investigații analitice, de natură a-l situa în primul rang al prozatorilor noștri moderni, cu egală audiență în primul deceniu al celui de al treilea mileniu. Acționând un unic erou, tânăr intelectual neliniștit, bântuit de chemări ale morții, mereu în căutarea acelui
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
senzației imediate, a nexului psihologic al unei infime mișcări sufletești, în chiar fragmentarea timpului dens află Nicolae Florescu contemporaneitatea unui scriitor pe care l-a studiat mai multe decenii, cu o pasiune ce-l fixează în sfera unor asemănătoare coordonate analitice, de exhauriere a unor atât de complexe stări și situații. Omul Anton Holban este cercetat în mediul său nativ, în viața de familie - ca nepot al lui E. Lovinescu și fiu al unui părinte tarat - este urmărit în formarea intelectuală
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
Aspectul folclorului în poezia nouă românească). Cel mai vechi document al culturii noastre artistice exercitându-și influența asupra celor mai mari poeți, folclorul e o componentă a specificului românesc, asupra căruia, de asemeni, ține să zăbovească autorul nostru. Spiritul său analitic deosebește și aici două elemente alcătuitoare ale noțiunii: caracterul și motivul: Primul ar constitui sufletul operei, ritmul ei intern, puterea ei lăuntrică - partea activă, elanul vital, dinamic, avântul pornit din moși-strămoși, ce ne e dat dinainte. Motivul ar fi materialul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
analizei istorice profesioniste. Există însă perioade și momente față de care instrumentele obișnuite ale acesteia sînt și rămîn neputincioase, iar epoca anilor '80 ai României pare a fi, cel puțin pînă acum, una dintre cele care se încăpățînează să reziste examenului analitic. Să fie pentru că într-adevăr a fost o epocă în care dimensiunea politică fusese subordonată celei maladive? Pentru că România era o țară cu un sistem totalitar condusă de un dictator intrat într-o lungă, progresivă și iremediabilă criză de mesianism
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
nou acolo de unde am plecat. Ne putem acum întreba care a fost, de fapt, raportul dintre autorul Cronicii și prezumtivii ei coautori. Au fost, într-adevăr, Vinea și Stahl "negrii" lui Dumitriu? Un răspuns real nu poate fi decît unul analitic, nuanțat, ieșit din schimbul de argumente și contraargumente. Deoarece chiar declarațiile date sub presiune de cei doi posibili coautori reflectă acest lucru. Iată de ce prefer să intermediez răspunsul printr-o serie de fișe de dosar. Vinea și "havguful" Dumitriu Declarația
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva își pune întrebarea la ce ar folosi să avem o Biblie versificată, răspunsul s-ar oferi simplu: versificările întotdeauna au ajutat memorizarea textelor mult mai ușor și mai rapid decât scrierea
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajul spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități diverse; complementare și convergente în același timp. Așadar, istoricul de artă împarte același habitat cu filologul, cu hermeneutul de factură teologică, cu scriitorul
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
o clipă spre a depune pe pieptul decedatului un buchet de flori. A fost, de bună seamă, ofranda, de speță categorială, a femeilor, pentru marele lor adorator, pentru cel ce, în cinstea grației lor și-a sublimat pasionala atracție în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o ființă ce oficiază un act sacerdotal." Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, departe de explicații pragmatice și de identificări precise, merită să închidem ochii și să ne îndrăgostim brusc de acea
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
în volumul Agresiuni, digresiuni n-ar fi datate, s-ar observa cu ușurință traseul involutiv al autorului, de la statutul de tânără speranță la cel de certă dezamăgire. Un comentariu pe marginea romanelor lui Mircea Nedelciu, publicat în 2002, arată finețe analitică și originalitate în interpretare. C. Rogozanu operează în Batiscaful literar cu instrumentele criticului, atent la concretul operei și preocupat, totodată, să identifice structuri de adâncime: "Dacă în Zmeura de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l privește ca personaj, în
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
Don Juan - O mitografie a seducției (în 2004), Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton (2007), Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală (2007). 9. De notat, deloc în trecere, că fiecare din ulterioarele trei cărți, a căror substanță analitică s-a circumscris aceluiași „erotoman”, permanentul îndrăgostit, a primit câte un premiu național, existent la manifestări culturale din țară. 10. De acum, critica din literatura universală și comparată și-a deschis larg porțile prin contribuția substanțială a Danielei Sitar- Tăut
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
de interes pe scară largă; astfel, ea capătă valoare de referință și dimensiune universală. Lucrarea propune o perspectivă nouă asupra stilului național (dar și asupra arhitecturii românești în general), surprins în procesualitatea, în evoluția sa atât de brusc curmată. Spiritul analitic fin, pătrunzător, distincțiile subtile, observațiile pertinente se îmbină cu evocarea vieții politice, sociale și culturale în cele mai variate aspecte, pentru a oferi o imagine cât mai completă și mai complexă asupra subiectului. Cercetarea meticuloasă, minuțioasă, bine documentată în orice
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii sunt recuperate de orice ciob al ei. Funcțiile analitice, care sunt, în esență, exprimate prin niște polinoame de grad infinit (despre polinoame de grad finit învață orice elev la gimnaziu), au un comportament global complet determinat de comportamentul lor pe un interval oricât de mic; pentru cazul particular al
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
așteptare trăda o sete atât de aridă" (p. 205). Aspectele acestea sunt însă ușor de revizuit, cu condiția ca autorul să le sesizeze marja de eroare stilistică și gramaticală. Bogdan Crețu convinge, încă de la debutul editorial, prin bună intuiție, finețe analitică și exactitate în diagnostic. Depinde numai de el să facă o frumoasă carieră de critic literar, academic și/ sau foiletonist. Are toate datele să reușească, și într-o direcție, și în cealaltă.
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire analitică, o paradigmă ai cărei zei tutelari - Frege, Quine, Russell, Meinong, Strawson sau Kripke - au împins această ramură la rangul de cea mai răspîndită formă de filozofare din Occident. Cred că nu greșesc spunînd că mai mult de jumătate din învățămîntul
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]