7,050 matches
-
îți selectezi și publicul. Pentru mine este important să citesc și literatura altor limbi, numai așa pot judeca literatura noastră. Fac critică literară pentru texte scrise în germană, franceză, italiană, engleză și, bineînțeles, în romanșă. În felul acesta pot face analogii și descoperi ce au în comun. Mă interesează, de asemenea, să deschid lumea minunată a artei și nespecialiștilor. Am făcut programe speciale la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
cuvîntului Romanica, ceea ce îl face să sune ridicol este, evident, posibilitatea de confuzie cu un diminutiv. Accentul, care ar trebui să cadă pe vocală "a" pentru a denumi cîmpul de cercetare, se deplasează la lectură, aproape inevitabil, pe "i", prin analogie cu accentuarea diminutivelor precum mititica, bătrînica, frumușica etc.. De altfel, cuvîntul derivat care rezultă din această confuzie - românìcă - există deja, ba este chiar înregistrat în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975: că substantiv masculin, "diminutiv al lui
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări și fără datare e în primul rînd greu de înțeles, si apoi greu de plasat în registrele stilistice ale romanei; singurele repere rămîn contextul în care cuvîntul a fost găsit - si analogia. Cu timpul, trecînd o anumita modă sau dispărînd obiectul, în situația străinului ajung chiar vorbitorii nativi: ne putem imagina (n-ar fi, desigur, o dramă - ci aproape o comedie) autorul de ediții critice care, pentru a pune o notă la
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
cu scopul de a calomnia lupta pentru sociaslism a oamenilor muncii, la care s-au adăugat, pentru ochii lumii, doar cîteva citate din clasicii marxism-leninismului sau ale conducătorilor Partidului Muncitoresc Român" (78). Instructive sînt ilustrările concrete: una din ele permite analogii cu excesele anumitor militantisme feministe ulterioare: "În țara noastră șunt astăzi nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
absurd. Din comentariile indignate înțelegem că sînt subversive și dușmănoase în primul rînd asocierile termenilor din sfera politică deja sacralizata cu cuvinte banale și vulgare; faptele se agravează dacă între noțiunile aflate în contact într-o listă se pot stabili analogii sau dacă ele se pot combina în vreo ipotetica frază ori narațiune. O alăturare nepermisa apare în exemplele de prescurtări dintr-un proiect de ortografie: PCR, UTM, ICAS (serie în care ultima instituție "se ocupă cu strîngerea gunoaielor"). Că la fel de
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
un prilej pentru a inventaria principalele caracteristici ale sistemului antroponimic românesc, bazat pe diferența dintre subsistemul onomastic popular și cel oficial (administrativ sau savant) și puternic determinat de particularitățile flexiunii nominale românești (aceasta se reflectă, de exemplu, în refacerea prin analogie a unor forme "nearticulate" ale numelor feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate și mai complexe privesc numele proprii de persoane. Date statistice utile ilustrează raportul de frecvență dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
această distanță de statut social o intensifica, ba chiar o declanșează uneori. Iubirea, după cum Paz însuși remarcă, se agață de imposibil, de irealizabil. Îl caută, dar nu numai pentru a-și anticipa astfel sfîrșitul, ci pentru a depăși acest imposibil. Analogia dintre iubire și război, dintre seducție și asediu sînt legitime, căci dragostea e prin definitie beligeranta. Subversiunea, însă, implică existența unui univers oficial și puternic, pe care să îl vizeze: or, acest univers e inevitabil extraliterar, el ține de un
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
limite și criterii de discriminare valabile nu doar pentru simplul gest al plecăciunii, de pildă, ci și pentru articulațiile raționale ale unei ipoteze de cunoaștere. Că și în cazul corporalității, un demers bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii neconvingătoare sau inutile, ori dimpotrivă, poate dezvălui legături interesante constituite în interiorul regulilor mentale și acceptate ale unei culturi. Ca să reiau același exemplu de mai sus: în istoria științei o analiză a retoricii comportamentului dintr-o epoca a făcut deja vogă
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al filozofului, care e evident atacabil din anumite perspective, pentru că el conține o analogie fundamentală: cea dintre asimetria spațiului (mobilitatea fără ubicuitate) și ireversibilitatea temporală. Echivalenții temporali ai lui "aici" și "acolo" sînt "acum" și "atunci", dar între ultimele două nu e posibilă o oscilație, decît cu o mașină a timpului a la Wells
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
de eveniment, scriitorul nu poate oferi un text indiferent, de relatare pur și simplu turistică. Jurnalul lui Ioan Holban este unul participativ, trăit cu mintea și cu inima, un exercitiu superior de admirație și reculegere, un prilej perpetuu de mirări, analogii, disocieri ale românului și europeanului venit an Chină cu idei de-a gata și plecat cu sentimentul descoperirii unui model performant al mileniului ce vă să sosească. Sigur, informațiile despre Chină milenara sau cea actuală nu sunt bulversante, dar legarea
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
a memoriei, a unor curente de gîndire contemporană, precum post-structuralismul. Despre Todorov însuși nu cred ca se poate afla din acest volum cu mult mai mult decît punînd una lîngă alta toate celelalte scrieri ale sale. Ca să duc mai departe analogia cu cartea de vizită: într-un fel, pentru cei ce cred (cum am crezut eu, inițial) că Omul dezrădăcinat este o autobiografie, surpriză va fi cam aceea pe care o ai sunînd la un numar de telefon și descoperind că
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Semnificațiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situația la care fac aluzie rămîne în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudență; după o vreme însă, în lipsa explicațiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasa. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza a verb cu corespondențe în mai multe limbi, în care persistentă pentru mai mulți ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referință
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
tot mai anevoioasa. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza a verb cu corespondențe în mai multe limbi, în care persistentă pentru mai mulți ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referință pentru analogii: de aceea, s-a vorbit inițial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul are, așa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondențe în mai multe
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
mai multe citate și cu cîteva semnalări lingvistice Un model global dar destul de clar definit pare să îl constituie America de Sud: "politicienii noștri îi vor sud-americaniza pe bune" ("Academia Cațavencu" = ACaț 37, 1999, 7). Cele mai frecvente rămîn totuși, la noi, analogiile mai apropiate în spațiu: a (se) albaniza și a (se) bulgariza (despre a se balcaniza, cu multiplele sale sensuri, am vorbit cu altă ocazie). Verbul a (se) albaniza nu este foarte transparent, astfel încît apare de obicei însoțit de explicații
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă "Președintelui", desi aici tusele sunt mult îngroșate, iar parodia evidență (aș spune în detrimentul poveștii). La fel, Revoltă piticilor de grădină păgubește prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a eschatologicului, a apropierii zorilor unei înspăimântătoare "dies irae". Pentru că, înainte de toate, Cornel Ivanciuc stăpânește
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
împrumutate relativ recent din limbi de circulație sînt, într-o anumită măsură, inevitabile. Pătrunse în limba română, adaptate, integrate unor contexte noi, cuvintele intra în procesul normal de evoluție semantica; pot astfel să apară, prin extensie, prin restrîngere sau prin analogie, sensuri noi, după cum unele dintre sensurile lor mai vechi pot să intre în desuetudine. Nu este deci absolut justificat să aduci în discuție, pentru a condamna uzul actual, sensurile originare ale unui cuvînt, semnificația lui în limba din care provine
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
elemente de studiu al mentalităților, de istorie și teorie literară, printre care o scurtă prezentare a tratării literare și picturale a naturii, de la demonizarea pînă la îmblînzirea să, ajungîndu-se pînă la afirmații precum "consider copacii, pădurea drept cea mai bună analogie pentru proza de ficțiune". Deși interesant, acest amestec de ficțiune autobiografica și eseu, totul într-o scriitura de un profesionalism impecabil, ce evita elegant orice extremă stilistica sau teoretică, nu-mi pot ascunde sentimentul de parțială dezamăgire în privința acestei cărți
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
care fotografia îl emană și pe care Roland Barthes în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei, îl numește pur și simplu „aer”: „Aerul nu e un dat schematic, intelectual, așa cum este o siluetă. Aerul nu este nici o simplă analogie - oricât de departe ar fi dusă - așa cum este «asemănarea». Nu, aerul este acel lucru exorbitant care duce de la trup la suflet - animula, mic suflet individual, bun la unii, rău la alții.” De aici, rolul lui John May devine unul subtil
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
Flaubert al Portugaliei”. De fapt, romanele lui Eça nu au corespondent nici în Portugalia, nici în lume, iar operei lui Caragiale nu-i putem găsi pereche. Îi mai apropie oare pe cei doi și altceva? La o examinare atentă, survin analogii neașteptate între scriitorii care nu s-au cunoscut, dar care seamănă tulburător între ei. Îi apropie mai întîi contemporaneitatea aproape perfectă: au trăit în aceeași Europă un număr comparabil de ani, Eça - 55 de ani (1845-1900), iar Caragiale - 60 (1852-1912
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
unei posibile lecturi moderne a textelor: mă refer în primul rând la capitolul despre viziunea panoramică a timpului în opera lui Alecu Russo, precum în Memento mori, și în general la determinările tipologice care trasează linii nebănuite, dar sugestive de analogii, de la Cervantes la Caragiale, a cărui „artă nouă” a întreruperii epicului prin tablouri static descriptive e practicată puțin mai târziu de către Joyce (desigur fără nici o relație materială), și apoi de Urmuz și Călinescu, în Cartea nunții (Meteorologia, IV, 125-126 etc.
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
comun de infantilizare în masă. La pagina 186 exercițiile distanței prețioase de cititor avizat cad una după alta și nu poți să nu i te predai autorului cu arme și bagaje și să îi dai dreptate, râzând cu plăcere la analogia dintre mitul peșterii și privitul la televizor, la lista precisă a corespondențelor tehnice ale ecranului, luminii, blocajului în fața lui și a conspirației masei care ia drept adevăr ceea ce vede. Dar înăuntrul cărții lucrează un concept care îi poate rămâne invizibil
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
de afluenții ei în timp - se Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Mihai politici și culturali deja cunoscuți. arată o doctă demonstrație, nu de Eminescu, precizând: „consider că Pe asemenea p la t fo rmă , încriminare a adversarilor care au există o analogie structurală între întreținută de un gazetar de stânga perturbat biografia lui Eliade cu munca științifică și imaginația Pierre-Yves Boissau, care susținea că legionarismul său, ci de demontare a literară”. opera scrisă de Cioran în Franța nu criteriilor și argumentelor invocate
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
ca durere în sens etimologic, și totodată că întoarcere către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu vede în pensiune un fel de închisoare, cam ca in Kafka. Analogia se justifică perfect, mai ales că un alt personaj, bătrînul poet Potdiaghin, se chinuie să plece la Paris, dar taman cînd izbutește, după îndelungi și grele strădanii, să obțină autorizația autorităților germane, își pierde pașaportul. Că dintr-o închisoare, ieșirea
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
dar taman cînd izbutește, după îndelungi și grele strădanii, să obțină autorizația autorităților germane, își pierde pașaportul. Că dintr-o închisoare, ieșirea din pensiune, din acel limbo al emigrantului, e imposibilă. Și totuși, mie mai nimerita chiar mi se pare analogia dintre pensiunea doamnei Dorn și un sanatoriu, iar ca atare, trimiterea nu la Kafka, ci mai curînd la Thomas Mann. Există o anumită seninătate tristă a personajelor, reflectată mai ales de Clară, o tînără care își cîștigă existența că dactilografa
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]